ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5854/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Agent Green a solicitat anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1691/2013, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcția Silvică Hunedoara; totodată a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 122/07.07.2011, emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Timiș în beneficiul Direcției Silvice Hunedoara - Ocolul Silvic Lupeni cu privire la amenajamentul silvic litigios și a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 1691/10.07.2013, formulată de reclamanta Asociația Agent Green, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Direcția Silvică Hunedoara, Ocolul Silvic Lupeni și Agenția pentru Protecția Mediului Timiș, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din data de 03.06. 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Asociația Agent Green, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Cu privire la primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că analizând cererea de suspendare, instanța de fond a făcut o analiză a legislației privind contenciosul administrativ și a concluzionat, fără să observe legislația specială de dreptul mediului și principiile specifice acestei materii, că orice fel de analiză a motivelor invocate ar constitui o prejudecare a fondului. Or, textul de lege nu împiedică judecătorii să pipăie fondul, iar pentru asta judecătorii trebuie să cerceteze efectiv existența dreptului și să motiveze, argumentând în fapt și în drept conform normelor legale incidente, de ce fiecare motiv invocat în cererea de chemare în judecată nu constituie caz bine justificat. În practică, de exemplu, s-a considerat că reprezintă un caz bine justificat:

- situația în care din procedura administrativă lipsesc anumiți pași procedurali aferenți procedurii de evaluare strategică de mediu și de evaluare adecvată, reglementate de O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și de H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe (încheiere pronunțată de Curtea de Apel București în dos nr. x/2019),

- situația în care un proiect împărțit în mai multe etape și evaluarea de mediu se face separat pentru fiecare în parte (sentința 1358/2017 dată de Tribunalul București în dos nr. x/2016)

- încălcarea principiului precauției în luarea deciziilor (încheiere pronunțată de Curtea de Apel București în dos nr x/2019)

- încălcarea procedurii de consultare a publicului (decizia 106/13 ianuarie 2012, dată de ÎCCJ în dos nr. 4803/20/2010, decizia 1933/10.05.2012 dată de Curtea de Apel București în dos nr. x/2012), etc.

- inexistența unor informații esențiale emiterii deciziei de încadrare: informații privind cartarea speciilor și habitatelor protejate (dec. civ. 339/14.06.2019 dată de Curtea de Apel București), acesta fiind cazul justificat și în prezenta speță.

- lipsa procedurii de consultare a publicului (dec. 106/13/01/2010 dată de ÎCCJ, dec. civ. 1933/10.05.2012).

În speță, instanța nu a oferit nicio motivare în fapt și în drept aferentă obiectului cererii de chemare în judecată, apreciind, fără a invoca niciun argument în fapt sau în drept, că nu există un caz bine justificat. Instanța nu a analizat nici obiectul litigiului, nici urgența acestuia, nici motivele invocate în acțiune, respingând generic cauza pe motiv că ar fi prejudecat fondul cauzei. Mai mult decât atât, instanța a refuzat să analizeze în mod explicit indiciile de nelegalitate oferite de decizia de încadrare afirmând că acestea nu ar putea fi observate în soluționarea cererii de suspendare, fără să indice vreun motiv de fapt sau de drept din care să rezulte această excepție, or excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare și nu se presupun (exceptio est strictissimae interpretationis). Astfel, decizia instanței de a exclude motivele de nelegalitate legate de decizia de încadrare din analiza temeiniciei cererii de suspendare este nemotivată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă încălcarea principiului precauției în luarea deciziilor precum și a O.U.G. nr. 57/2007 și a Ordinului nr. 19/2010 emis de ministrul mediului și pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Pentru aplicarea corectă a principiilor prevenției și precauției în luarea deciziilor, trebuie analizată zona în care sunt propuse tăierile pădurii coroborate cu zonele în care sunt amplasare speciile și habitatele protejate și de asemenea impactul asupra site-urilor Natura 2000 învecinate și asupra speciilor de păsări care sunt protejate oriunde s-ar afla: O.U.G. nr. 57/2007 Articolul 28(1) teza finală: Pentru protejarea și conservarea păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, sunt interzise activitățile din afara ariilor naturale protejate care ar produce poluarea sau deteriorarea habitatelor". Or, din documentația de la dosar rezultă existența unor specii de păsări printre care Ciconia nigra, Aauila pomarina, etc. care tranzitează întreaga pădure, evaluarea de mediu trebuind să aibă în mod obligatoriu în vedere aceste specii.

În ceea ce privește consultarea publicului, procedura nu a fost în mod clar respectată, de vreme ce informațiile esențiale lipsesc din documentație. Astfel, publicul nu a fost corect și complet informat cu privire la impactul acestui proiect, documentația și planul în formă finală nefiind, de asemenea, niciodată publicate, așa cum dispune art. 6 din Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000.

Instanța de fond încalcă legislația privind participarea publicului la luarea deciziei, apreciind că simpla publicare a unor anunțuri în ziar este suficientă pentru îndeplinirea procedurii de consultare.

Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislației în vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilită prin acte normative specifice.

Procedura de consultare a publicului presupune respectarea dispozițiilor art. 9 - 12, coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004, dispoziții care nu au fost respectate.

Astfel, articolul 9 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) menționează că "Titularul planului sau programului este obligat să notifice în scris autoritatea competentă pentru protecția mediului și să informeze publicul asupra inițierii procesului de elaborare a planului sau programului și realizării primei versiuni a acestuia, prin anunțuri repetate în mass-media și prin afișarea pe pagina proprie de Internet, conform art. 29 alin. (2). (2) Titularul planului sau programului pune la dispoziție autorității competente pentru protecția mediului și publicului, pentru consultare, prima versiune a planului sau programului. (4) Publicul poate formula în scris comentarii și propuneri privind prima versiune a planului sau programului propus și eventualele efecte ale acestuia asupra mediului, conform art. 29 alin. (2) pe care le trimite la sediul autorității competente pentru protecția mediului".

Cea mai gravă încălcare a procedurii de consultare este faptul că această consultare se petrece după elaborarea și intrarea în vigoare a planului, cu încălcarea flagrantă a legislației atât în ceea ce privește consultarea publicului (înainte de luarea oricărei decizii când toate opțiunile sunt deschise) cât și în ceea ce privește protecția Site-urilor Natura 2000 și a celorlalte arii protejate la nivel național, pentru care dovada științifică a inexistenței unui impact semnificativ trebuie să fie făcută înaintea începerii aplicării planului respectiv (conform principiului precauției, așa cum a fost comunicat de CE în temeiul deciziilor CJUE invocate în acțiune).

Prin urmare, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale, pronunțând o hotărâre nelegală context în care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond admiterea cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect motivat de faptul că perioada de valabilitate a amenajamentului silvic a expirat. În subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 1691/10.07.2013 până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1691/2013, prin care a fost aprobat amenajamentul silvic administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcția Silvică Hunedoara.

Prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de suspendare reținând în esență că, cerința cazului bine justificat nu este îndeplinită având în vedere că "aparența de legalitate" a actului ce formează obiectul litigiului poate fi analizată doar în cadrul cercetării cererii de anulare a ordinului, iar în ceea ce privește "paguba iminentă", a avut în vedere adresa nr. x/15.02.2018 emisă de Aria Naturală protejată Nordul Gorjului de Vest ROSCI0129 prin care au fost comunicate condițiile specifice ce trebuie respectate pentru desfășurarea de exploatare forestieră în aria naturală protejată, ca urmare a solicitării Direcției Silvice Hunedoara, aspect ce probează interesul acordat de aceasta în privința stării de conservare și existenței speciilor și habitatelor protejate și a respins argumentele reclamantei cu privire la existența unei pagube iminente.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din același act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei."

Pe de o parte, din prevederile legale citate, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pe de altă parte, Înalta Curte va avea în vedre dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., potrivit cărora una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Prin acțiunea formulată, recurenta-reclamantă urmărește suspendarea executării unui act administrativ care conține reglementări în domeniul mediului, cerere ce a fost formulată în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, însă pentru continuarea procesului, se va avea în vedere faptul că, Ordinul nr. 1691/2013 emis de Ministrul mediului și schimbărilor climatice privind aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate publică a statului, administrat de Ocolul Silvic Lupeni, Direcția Silvică Hunedoara, precum și a amenajamentului silvic aprobat a avut ca perioadă de valabilitate 01.01.2011 - 31.12.2020.

În acest context, Înalta Curte constată că, interesul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât ordinul de aprobare a amenajamentului silvic și-a încetat valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul declarat ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația Agent Green împotriva încheierii din 3 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.