ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.06.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a contestat faptul nesoluționării în termenul legal de 30 zile, a cererii nr. x/08.05.2018.

Reclamantul a invocat faptul că este vătămat în intervalul 2014-2018 în dreptul său la informare corectă, pe de o parte în mod direct, prin contradicția între art. 16-a din O.U.G. nr. 80/2013 față de art. 3-m din Legea 146/1997, referitoare la două valori diferite pentru aceeași taxă judiciară de contencios, 50 RON, respectiv 4 RON, pe de altă parte, în mod indirect, prin inacțiunea de a nu apăra dreptul vătămat, ulterior cererii nr. x/08.05.2018.

La data de 02.10.2018, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată învederând că motivul chemării în judecată a Guvernului este apărarea în instanță a dreptului său la informare corectă, prin constatarea de instanță a vătămării acestui drept, de autoritățile statului, în intervalul 2014 - 2018 (08.05.2018), precum și obligarea Guvernului să plătească despăgubiri morale de 1 leu, pentru perioada vătămării unei valori garantate, deoarece în intervalul 2014-2018 (08.05.2018, data depunerii cererii la Guvern), autoritățile statului au încălcat dreptul său la informare corectă, în două modalități: pe de o parte vătămare directă, prin contradicție între art. 16.a din O.U.G. nr. 80/2013, referitor la taxa judiciară necesară unui capăt de cerere principală adresată instanței de contencios, stabilită la valoare de 50 RON, contrar față de numai 4 RON taxa judiciară pentru întreaga acțiune de contencios, stabilită prin art. 3.m din Legea 146/1997, legea nefiind abrogată de Parlament, fiecare acțiune în instanța de contencios având minim un capăt de cerere principală, taxat cu 50 RON, rezultă o taxă judiciară minimă mai mare de peste 10 ori prevăzută în ordonanță (50 RON, art. 16.a), decât valoarea prevăzută de lege (4 RON, art. 3.m), vătămarea fiind semnalată de mine Guvernului la pct. 1 din cererea nr. x/08.05.2018, pe de altă parte vătămarea fiind indirectă, prin neplata de Guvern a despăgubirii morale cerută la pct. 11 din cererea nr. x/08.05.2018, deși Guvernul avea obligația apărării dreptului său la informare corectă.

Prin același act de procedură, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 58.a din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 4694 din data de 15.11.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant, ca inadmisibilă; a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârât, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, astfel cum a fost precizată ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4694 din data de 15.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamatul A..

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, iar prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 13.09.2021 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 02.02.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, iar la data de 18 noiembrie 2020 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecății, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 4694 din 15 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.