ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-revizuent A., împotriva sentinței nr. 5720 din 7 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație în anulare contestatorul A. fără a o motiva C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.

Potrivit dispozițiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, respectiv a dispozițiilor art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, semnătura părții trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că contestatorul A. a transmis cererea de recurs prin poștă, la data de 28 iulie 2020, fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31 iulie 2020, cererea de recurs poartă semnătura contestatorului, însă, aceasta se regăsește în forma imprimată.

Întrucât la dosarul cauzei nu se regăsea un exemplar original al contestației în anulare care să cuprindă semnătura olografă a contestatorului, față de dispozițiile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., anterior citate, prin citația emisă la data de 14.08.2020 și 15.01.2021 acestuia i-au fost comunicate mențiuni cu privire la complinirea lipsurilor contatate, acesta fiind comunicată contestatorului prin poștă la data de 20.01.2020 și 11.01.2021, însă până la termenul din data de 23.11.2021 contestatorul A. nu s-a conformat dispozițiilor dispuse de instanță.

În aceste condiții Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale unei cereri adresate instanței de judecată, contestația în anulare necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Anulează cererea formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.