ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2018, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.- CNAIR S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene:

- anularea Deciziei nr. 11666/15.02.2018 a Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice Si Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.12.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice Si Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport, privind proiectul POST/2012/1/1/007 "Construcția autostrăzii Timișoara - Lugoj si a variantei de ocolire a orașului Timișoara la standard de autostrada" cod SMIS 26363, beneficiar CNAIR S.A., in ceea ce privește achiziția de terenuri cod SMIS 72714 -subproiect 2 si contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timișoara - Lugoj".

Prin sentința civilă nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.-CNAIR S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva sentinței civile nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului în sensul anulării Deciziei nr. 11666/15.02.2018 a Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice Si Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport și anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.12.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice Si Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport, privind proiectul POST/2012/1/1/007 "Construcția autostrăzii Timișoara - Lugoj si a variantei de ocolire a orașului Timișoara la standard de autostrada" cod SMIS 26363, beneficiar CNAIR S.A., in ceea ce privește achiziția de terenuri cod SMIS 72714 -subproiect 2 si contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timișoara - Lugoj".

Intimatul pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanță, Înalta Curte constată că aceasta a reținut foarte clar că "În privința cheltuielilor neeligibile în valoare de 190.753,26 RON reprezentând costuri aferente exproprierii imobilelor proprietate privată aprobate prin H.G. nr. 1230/06.12.2010.

Prin H.G. nr. 1230/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Timișoara Lugoj", completată ulterior, s-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Timișoara Lugoj" suma globală estimată de 16.500 mii RON, alocată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în limita sumelor aprobate cu această destinație, prin legea bugetară anuală, la capitolul 84.01 "Transporturi", titlul "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", poziția "Programe din fonduri de coeziune".

La poziția 219 din anexă, conform H.G. nr. 1230/2010 completată prin H.G. nr. 521/2011, figurează imobilul din A., nr. cadastral x.780, în suprafață de 2.040 mp, la o valoare de 193.662,30 RON, despăgubire stabilită și aprobată raportat la categoria de folosință Curți Construcții, conform Legii nr. 255/2010.

Ulterior, în baza deciziei civile nr. 48/A/28.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat că imobilul menționat fusese înscris în mod eronat în categoria Curți Construcții, acesta fiind, conform extrasului de carte funciară, categoria teren arabil.

Urmare a acestei statuări, s-a procedat la întocmirea Raportului de evaluare revizuit nr. x/01.09.2011, punând în acord valoarea despăgubirii cu categoria de folosință teren arabil, calculată conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 25/2010, la valoarea corectă de 2.909,04 RON.

Drept consecință, s-a emis și Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 66/15.09.2011, conform noii valori, și, în egală măsură, valoarea despăgubirilor pentru imobilul de la poziția 219 din anexă a fost modificată și în cuprinsul H.G. nr. 1230/2010, prin adoptarea H.G. nr. 649/2013, la nivelul sumei de 2909,04 RON.

Prin urmare, instanța reține că doar suma de 2.909,04 RON este eligibilă în cadrul proiectului. ".

Totodată, prima instanță a reținut că "Suma de 300.860 RON reprezintă costurile auxiliare (60.172 RON/factură) pentru care nu s-au depus documente justificative relevante.

În legătură cu această sumă reținută ca neeligibilă, reclamanta - după expunerea pe larg a stării de fapt și a parcursului relației sale cu autoritatea pârâtă - se rezumă la a susține că nu deține alte documente suplimentare față de ceea ce s-a inclus în cadrul solicitărilor de plată, respectiv la invocarea unei sentințe arbitrale nr. 86/14.07.2015 emisă de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie.

Or, rapoartele financiare interimare, ca și raportul final, trebuiau să aibă o anumită structură, fiind necesar a cuprinde pontajele personalului pentru perioada de referință (care vor fi cu titlu informativ) și documentele justificative pentru plata sumelor alocate în cadrul contractului", după cum impun prevederile contractuale.

Nerespectarea acestei obligații, nota bene convenită contractual, indiferent de explicațiile și resorturile nesocotirii ei, grevează de neeligibilitate respectivele cheltuieli.".

Ceea ce critică reclamanta este aspectul că "nici Autoritatea de Audit, nici Autoritatea de Management și nici Curtea de Apel București nu au justificat în constă, în fapt, neregula identificată, toate aceste instituții limitându-se la a invoca sintagma generică "deficiențe în contractarea serviciilor achiziționate și ale documentelor justificative".

Mai arată reclamanta că "instanța de fond s-a pronunțat în cauză fără a avea în vedere aspecte esențiale", argumentând în sensul enumerării actelor administrative a căror anulare o solicită cu referire și la contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timișoara - Lugoj".

Or, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea acțiunii ca nefondată.

Mai mult decât atât, simpla enumerare a actelor administrative contestate sau redarea parțială a unor pasaje din conținutul acestora, considerate a fi relevante în cauză sau redarea unor secțiuni din considerentele din instanței de fond nu se pot constitui în veritabile motive de casare menite a fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidența acestui motiv de casare.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.