ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la data de 24.09.2015, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. a chemat în judecata pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport, solicitând:

- anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare nr. x/23.06.2015 emisa de Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Transport;

- anularea Deciziei Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Transport nr. 36588/11.08.2015 și a tuturor actelor subsecvente si implicit restabilirea situatiei anterioare.

II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 2054 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport, ca neîntemeiată.

III. Recursul formulat de reclamantă

Împotriva sentinței nr. 2054 din 20 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că din analiza motivării sentinței civile nr. 2054 din 20.06.2019, cu privire la decizia de respingere a acțiunii reiese in mod evident faptul ca instanța a preluat in mod identic argumentele si concluziile prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care CNAIR S.A. (fosta CNADNR SA) le-a contestat, fara a demonstra o înțelegere si o interpretare proprie a acestora.

Se subliniază faptul ca instanța nu a luat in considerare argumentul invocat de CNAIR S.A. (fosta CNADNR SA) si anume, faptul ca principiile de achiziție fundamentale promovate de Uniunea Europeana si enunțate in cuprinsul Directivei 18/2004 nu diferă de cele care au fundamentat procedurile specifice descrise si reglementate in ghidurilor specifice Instituțiilor Financiare Internationale (Banca Europeana de Reconstrucție si Dezvoltare, Banca Mondiala etc), fiind recunoscute si acceptate in acest mod. De asemenea, instanța nu a luat in considerare si nici nu a justificat respingerea argumentului invocat de CNAIR S.A., anume ca abordarea corecta a conformității unor norme de achiziție cu cele ale Directivei europene presupune, in primul rând, analizarea respectării principiilor fundamentale de achiziție: principiul nediscriminarii, principiul tratamentului egal, principiul recunoașterii reciproce, principiul transparentei, principiul proportionalitatii, dar si principiul utilizării eficiente a fondurilor.

De asemenea, se afirmă ca abordarea AM POST, vis-a vis de noțiunea de conformitate a documentației de atribuire, este excesiva, intrucat aspectele constatate de AM POST nu justifica încadrarea procedurii in aria nelegalitații rezultatul procedurii de atribuire fiind bazat chiar pe prevederile Directivei "Contracts should be awarded on the basis of objective criteria which ensure compliance with the principles of transparency, non-discrimination and eoual treatmentand which guarantee thattenders are assessed in conditions of effective competition." (Atribuirea contractelor ar trebui realizată pe baza unor criterii obiective care să asigure respectarea principiilor de transparență, de nediscriminare si de egalitate de tratament, cu scopul de a garanta o evaluare a ofertelor în condiții de concurentă efectivă).

In ceea ce privește observația legata de cerința ca liderul asocierii sa indeplineasca cel puțin 60% din criteriu, se subliniază faptul că Autoritatea Contractanta nu a interzis in niciun fel asocierea unor operatori economici, in documentația de precalificare fiind precizat faptul ca procedura este deschisa tuturor firmelor si asocierilor: "This tender is open to all the firms and joint-ventures from all countries". Aceste cerințe de capacitate, pe care liderul si respectiv asociații trebuiau sa le respecte, nu au constituit un impediment pentru operatorii economici interesați si, ulterior, participanți la procedura in formula solicitata, intrucat Autoritatea Contractanta a apreciat ca experiența si capacitatea superioara a unui operator economic pot sa desemneze in fapt liderul unei asocieri.

În opinia recurentei, instanța de fond a reținut în mod greșit că participarea la procedura a operatorilor economici care au avut calitatea de subcontractori a fost limitata pentru ca experiența acestora in proiectare conta doar in măsura in care liderul 'îndeplinea cel puțin 60% din criterii, iar subcontractorii 25%. Recurenta arată că procentul de 25% se refera la partea din criteriile de calificare privind experiența generala care trebuie indeplinita de membrii unei asocieri care nu au calitatea de lider ai acelei asocieri, aceasta nefiind aplicabila subcontractorilor, asa cum retine instanța.

Cu privire la cerințele referitoare la Experiența specifica, recurenta arată că in Nota de constatare si in Decizia de soluționare a contestației se considera ca numărul de ani de la cerința 2 b) este nelegal deși prin stabilirea acestui nivel Autoritatea Contractanta a permis asigurarea unei competitivități superioare. In Nota de constatare se precizează ca cerința nu prezintă un caracter restrictiv, caracterul nelegal fiind determinat doar de excedarea termenului prevăzut in Directiva 18/2004.

Cu privire la aprecierea ca solicitarea de proiecte de proiectare si execuție este restrictiva si discriminatorie intrucat Autoritatea Contractanta nu a acordat posibilitatea ca ofertanții sa facă dovada separata a unui proiect de proiectare si a unui proiect de construcție, se arată că specificul contractului este de proiectare si execuție, iar solicitarea experienței a avut in vedere verificarea experienței similare care este in legătura cu specificul si complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit.

In ceea ce privește aprecierea ca restrictiva a cerinței de la punctul 2 a) (i), referitoare la minim 2 proiecte versus un proiect similar, recurenta afirmă că valoarea de 75 de milioane de euro obținută cumulat din 2 proiecte oferă o deschidere mai mare operatorilor economici care nu au participat doar la proiecte de valoare mare. Se arată că mai degrabă solicitarea experienței demonstrata prin prezentarea unui singur proiect similar cu cel care a făcut obiectul procedurii de achiziție ar fi fost o cerința restrictiva, întrucât ar fi îngrădit accesul la procedura a unui mai mare de operatori economici.

Cu privire la solicitarea experienței ca prim contractor si la asociere, similar cu explicațiile prezentate anterior, se afirmă că Autoritatea Contractanta a oferit posibilitatea de a fi prezentata experiența subcontractorilor in contracte de proiectare.

In ceea ce privește observația legata de cerința ca liderul asocierii sa indeplineasca cel puțin 60% din criteriu, se subliniază inca o data ca Autoritatea Contractanta nu a interzis in niciun fel asocierea unor operatori economici, in documentația de precalificare fiind precizat faptul ca procedura este deschisa tuturor firmelor si asocierilor: "Tins tender is open Io all the firms and joint-venliires from all countries"

Cu privire la experiența personalului, constatările instanței de fond reproduc opinia exprimata de AM POST in cadrul Deciziei nr. 36588/11.08.2015. Cu alte cuvinte, chiar in situația in care instanța si-ar fi insusit explicațiile furnizate de AM POST, ar fi trebuit sa furnizeze argumentele pentru înlăturarea tuturor observațiilor formulate de CNAIR S.A..

Referitor la considerentele instanței de fond recurenta arată că aceste cerințe au fost stabilite in funcție de caracteristicile si complexitatea proiectului, solicitările privind numărul mare de ani de experiența generala si specifica a experților cheie fiind o practica curenta pentru marea majoritate a proiectelor finanțate de Instituțiile Financiare Internationale (BERD, BIRD, BEI etc).

După cum se poate observa in cuprinsul SC nr. 2054/20.06.2019, la pag. 16, penultimul alineat, instanța de fond retine ca: "cerințele sunt excesive si restrictive si nu oferă posibilitatea de a se califica acelor specialiști cu experiența efectiva si suficienta in realizarea activităților", opinie exprimata si de AM POST in Decizia de soluționare a contestației nr. 36588/11.08.2015. Recurenta arată că nu înțelege cum poate fi definita experiența efectiva si suficienta in accepțiunea instanței, fiind evident faptul ca Autoritatea Contractanta este cea mai in măsura sa isi stabilească cerințele minime necesare si suficiente, funcție de specificul activității sale si de complexitatea lucrărilor ce vor face obiectul viitorului contract.

În concluzie este reiterat faptul ca, in contextul in care procedura de atribuire a contractului din referința a fost derulata in temeiul unei proceduri de achiziție specifice instituției financiare finanțatoare - Banca Europeana de Reconstrucție si Dezvoltare, au fost respectate intrutotul principiile care guvernează achizițiile publice, asigurandu-se in același timp o verificare riguroasa a capacității financiare si tehnice a aplicantilor de a duce Ia bun sfârșit contractul licitat, in spiritul legislației comunitare relevante.

În opinia recurentei, sentința este nemotivată și numai după o evaluare completa, reala si efectiva a tuturor abaterilor de la legalitate reținute in sarcina reclamantului, se poate stabili daca rezultatul procedurii de atribuire a fost sau nu alterat, daca concurenta a fost viciata sau diminuata, daca principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publica si prevederile Directivei CE 18/2004 au fost respectate.

IV. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurenta a invocat motive de casare care se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., fiind invocate, de altfel, în mod expres aceste prevederi legale. În consecință, excepția nulității recursului urmează să fie respinsă ca nefondată.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Contractul de lucrări nr. x/11.09.2008 "Proiectarea și construcția variantei de ocolire a Municipiului Constanța" a beneficiat inițial de finanțare din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a fost atribuit prin procedura de licitație internațională cu precalificare, în baza regulilor și practicilor de achiziție specifice acestui tip de finanțare.

Începând cu data de 24.07.2009, în baza Contractului de finanțare nr. x/24.07.2009 și a Ordinului Ministrului Transporturilor de depunere a cererilor de rambursare nr. x/11.09.2014, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1432/13.10.2014, proiectul din cadrul căruia face parte acest contract de lucrări a beneficiat de finanțare nerambursabilă prin Programul Operațional Sectorial Transport.

În vederea rambursării cheltuielilor, Serviciul Verificare Proceduri Achiziții Publice din cadrul AM POST a realizat în 2014 verificarea dosarului de achiziție în vederea rambursării cheltuielilor și a constatat că "Solicitarea privind îndeplinirea unor criterii de calificare și selecție poate fi considerată, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ca fiind restrictivă și există premisele încălcării prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006". În urma acestei constatări, Serviciul Verificare Proceduri Achiziții Publice a emis Nota privind verificarea procedurii de achiziție publică prin care a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile a contractului de lucrări nr. x/11.09.2008.

În baza Mandatului nr. x din 16.04.2015, echipa de control din cadrul Serviciului de Constatare și Sancționare Nereguli a AM POST demarează misiunea de control ca urmare a Notificării interne privind suspiciunea de neregulă nr. 40/DGA/CM/SVPAP/MN/114 din 30.03.2015, modificată prin adresa nr. x din 02.04.2015, în care se reține faptul că nu a fost aplicată reducerea procentuală de 10% și asupra cheltuielilor autorizate în cadrul contractului x/11.09.2008, anterior introducerii la finanțare din POS T a împrumuturilor BEI/BERD.

Conform adresei Serviciului Verificare Proceduri Achiziții Publice nr. DGA/MR/DCVAP/SCAP/MN/241/18.05.2015 "Verificarea procedurii de achiziție publică s-a făcut prin raportarea la prevederile O.U.G. nr. 34/2006, care reprezintă în fapt transpunerea în legislația națională a Directivei 18/2004/CE". Echipa de control, având în vedere specificul acestei achiziții, a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) lit. c), conform cărora O.U.G. nr. 34/2006 nu se aplică în cazul derulării unei proceduri specifice unor organisme și instituții internaționale, în speță Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Astfel, echipa de control a reverificat criteriile de calificare și selecție prevăzute în documentația de precalificare (ce au constituit motivul impunerii reducerii procentuale de 10%) prin prisma respectării prevederilor Directivei 18/2004/CE.

În urma verificărilor, Serviciul de Constatare de Sancționare Nereguli a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.06.2015, împotriva căreia reclamanta a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. 36588/11.08.2015 în sensul respingerii ca neîntemeiată .

Un prim aspect care trebuie lămurit se referă la aplicabilitatea, în speță, a prevederile O.U.G. nr. 34/2006, și a Directivei 18/2004/CE, în condițiile în care contractul a beneficiat, inițial, de finanțarea acordată din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și a fost atribuit prin procedura de licitație internațională cu precalificare, în baza regulilor și practicilor de achiziție ale finațatorului.

Or, așa cum a arătat și intimata-pârâtă prin întâmpinare, cu privire la interpretarea art. 15 din Directiva 18/2004/CE și la posibilitatea de a deroga de la procedurile standard de atribuire a contractelor de achiziții publice atunci când finanțarea este acordată de o instituție similară Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-408/16 Potrivit considerentelor din această hotărâre rezultă că art. 15 litera (c) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat restrictiv și, pentru a aprecia dacă o procedură de atribuire a contractelor de achiziții publice precum cea în discuție în litigiul principal, reglementată de capitolul 3 din Ghidul BEI, poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/18, trebuie să se verifice dacă o asemenea procedură poate fi considerată ca fiind reglementată de norme procedurale specifice unei organizații internaționale. Or, mai reține Curtea de Justiție în hotărârea menționată, în condițiile în care anunțul de participare a fost publicat ulterior aderării României la Uniune o procedură precum cea în discuție în litigiul principal nu poate fi considerată ca fiind reglementată de norme procedurale specifice unei organizații internaționale în sensul articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/18.

În raport de aceste considerente se constată că susținerile recurentei, referitoare la neaplicarea, în speță, în întregul său, a Directivei 2004/18 sunt neîntemeiate. În condițiile în care atribuirea contractului s-a realizat ulterior aderării României la Uniunea Europeană nu exista nicio justificare pentru derularea unei proceduri de atribuire a unui contract finanțat de o instituție europeană, după alte reguli decât cele cuprinse în Directiva 2004/18, ale cărei norme se regăseau transpuse, în plan intern, prin O.U.G. nr. 34/2004.

În concluzie, instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea, în speță, a prevederilor din Directiva 2004/18, ale cărei norme se regăseau transpuse, în plan intern, prin O.U.G. nr. 34/2004. Nu era vorba doar de o respectare a unor principii de maximă generalitate, așa cum susține recurenta, ci, în raport de considerentele de mai sus, trebuia să se aibă în vedere modalitatea concretă în care legislația europeană a reglementat materia achizițiilor publice, pentru a putea beneficia de o finanțarea europeană, chiar dacă aceasta a fost acordată retrospectiv.

Oricum, așa cum a reținut și instanța de fond, în speță nu se poate vorbi nici măcar de o respectare a principiilor reglementate de această legislație, o serie de condiții din documentația de atribuire având un caracter restrictiv, fiind afectată, în acest mod concurența.

În mod concret, instanța de fond a reținut că nu are niciun suport legal cerința potrivit căreia în cazul asocierilor, leader-ul trebuie să îndeplinească cel puțin 60% din fiecare criteriu de calificare, restul partenerilor fiind necesar să îndeplinească cel puțin 25% din fiecare criteriu de calificare. În acest sens, potrivit art. 47 alin. (3) din Directiva 2004/18/CE:

"În aceleași condiții, un grup de operatori economici prevăzut la articolul 4 poate menționa capacitățile membrilor grupului sau ale altor entități".

În mod vădit, o astfel de cerință are un caracter restrictiv, limitând accesul la procedură a acelor asocieri care nu au structura corespunzătoare, în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța de fond, când se analizează capacitățile tehnico-profesionale și economico-financiare necesare implementării optime a contractului sunt avute în vedere competențele asocierii în mod global, neavând relevanță care dintre operatori are calitatea de leader al asocierii și fiind indiferentă contribuția efectivă a acestuia și a fiecăruia dintre membrii asocierii la îndeplinirea acestor cerințe.

Criticile recurentei cu privire la acest aspect sunt lipsite de consistență, aceasta nefiind în măsură să justifice, în mod convingător, impunerea unei astfel de condiții. Argumentele referitoare la faptul că nu a interzis participarea în asociere și condiția nu se referă la subcontractori nu sunt relevante, nefiind apte să demonstreze faptul că doar o asociere într-o astfel de structură, în care leader-ul îndeplinește puțin 60% din fiecare criteriu de calificare, iar restul partenerilor, cel puțin 25% din fiecare criteriu de calificare, ar putea să asigure executarea contractului în condiții optime.

Faptul că o serie de firme au participat la procedură nu poate constitui o dovadă a faptului că aceste condiții nu ar fi fost restrictive, întrucât, pe de o parte, unii ofertanți nu au îndeplinit condițiile din documentație și, pe de altă parte, este de presupus că o serie de companii interesate de procedură au renunțat să depună ofertă, neîncadrându-se în criteriile impuse în mod nejustificat de autoritatea contractantă.

Cu privire la cerințele referitoare la Experiența specifica, recurenta arată că in Nota de constatare si in Decizia de soluționare a contestației se considera ca numărul de ani de la cerința 2 b) nu prezintă un caracter restrictiv, caracterul nelegal fiind determinat doar de excedarea termenului prevăzut in Directiva 18/2004.

Cu privire la acest aspect a reținut și instanța de fond faptul că Directiva 2004/18/CE - art. 48 alin. (2) lit. a) pct. (ii) din Directiva 2004/18/CE - prevede posibilitatea solicitării de informații pentru o perioadă de 3 ani, astfel încât este evident că cerințele autorității contractante - criteriul 2 lit. b) pct. (ii) - vizând o perioadă mai mare de timp, nu sunt conforme respectivelor reglementări.

În condițiile în care Înalta Curte a confirmat aplicabilitatea, în speță, a prevederilor Directivei 2004/18/CE rezultă că, într-adevăr, nerespectarea prevederilor acestui act normativ constituia o neregulă ce justifica măsurile dispuse.

În ceea ce privește solicitarea de contracte de proiectare si execuție recurenta a afirmat că specificul contractului este de proiectare si execuție, iar solicitarea experienței a avut in vedere verificarea experienței similare care este in legătura cu specificul si complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit. Or, Înalta Curte constată că acest argument nu poate să răstoarne considerentele instanței de fond care a arătat că nu există nicio justificare pentru care autoritatea contractantă a impus ca unul și același agent economic să aibă experiență atât în ceea ce privește proiectarea cât și în ceea ce privește execuția, deși acestea constituie activități distincte ale contractului, respectiv de ce ar fi apreciat că nu se poate realiza în mod corespunzător contractul prin participarea unei echipe complexe în cadrul căreia agenții economici să aibă specializare diferită (dar care să acopere integral necesitățile și etapele contractului). Într-adevăr, chiar dacă contractul era unul de proiectare și execuție, realizarea lui în condiții optime era posibilă chiar dacă cele două componente ale contractului erau realizate de prestatori diferiți aflați în consorțiu, situație în care fiecare prestator ar fi trebuit să dovedească că are experiență doar pe partea de contract pe care urmează să o realizeze, fie proiectare, fie execuție.

In ceea ce privește aprecierea ca restrictiva a cerinței de la punctul 2 a) (i), recurenta afirmă că valoarea de 75 de milioane de euro obținută cumulat din 2 proiecte oferă o deschidere mai mare operatorilor economici care nu au participat doar la proiecte de valoare mare și mai degrabă solicitarea experienței demonstrata prin prezentarea unui singur proiect similar cu cel care a făcut obiectul procedurii de achiziție ar fi fost o cerința restrictiva, întrucât ar fi îngrădit accesul la procedura a unui mai mare de operatori economici.

Or, cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că recurentei nu i s-a reproșat că nu a impus ca experiența similară să fie demonstrată printr-un singur contract, ci i s-a reproșat faptul că a impus un număr minim de contracte, excluzând, în acest mod, de la procedură prestatorii care dețineau experiență similară la nivelul de valoare impus de autoritate dar realizată dintr-un număr mai mic de contracte.

În fine, referitor la experiența personalului, recurenta afirm că constatările instanței de fond reproduc opinia exprimata de AM POST in cadrul Deciziei nr. 36588/11.08.2015 și Autoritatea Contractanta este cea mai in măsura sa isi stabilească cerințele minime necesare si suficiente, funcție de specificul activității sale si de complexitatea lucrărilor ce vor face obiectul viitorului contract.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate, prima instanță subliniind numărul foarte mare de ani de experiență impuși de autoritatea contractantă și lipsa unei justificări pertinente pentru aceste condiții. Așa cum a arătat și instanța de fond, Directiva prevede posibilitatea impunerii condiției de îndeplinire a unor niveluri minime de capacități, iar acestea trebuie să fie proporționale cu obiectul contractului. Altfel spus, nu se poate impune drept cerință mai mult decât ceea ce este absolut necesar pentru realizarea întocmai a contractului. Or, nici în cadrul recursului nu s-au adus argumente concrete menite să justifice impunerea unor condiții de experiență atât de restrictive, recurenta mărginindu-se să invoce faptul că este atribuția sa să stabilească cerințele minime necesare și suficiente. Fără a nega această competență, Înalta Curte constată că este de esența controlului de legalitate realizat de instanța de contencios să verifice, în caz de litigiu, dacă autoritatea publică și-a exercitat competențele în limitele marjei de apreciere sau, dimpotrivă, dacă măsurile luate de autoritate au depășit această marjă, devenind arbitrare și abuzive. Or, întrucât, în mod vădit, condițiile impuse de autoritatea contractantă și analizate în detaliu de instanța de fond erau dificil de îndeplinit, restrângând în mod substanțial concurența, se impunea ca autoritatea contractantă să fie în măsură să justifice necesitatea lor.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale aplicabile și a motivat în mod corespunzător sentința, argumentele instanței de fond nefiind o simplă preluare a apărărior pârâtei, ci considerentele au fost redactate prin raportare concretă la susținerile reclamantei care au fost înlăturate cu argumente pertinente (parte dintre ele fiind redate și în cuprinsul prezentei decizii. Este nerelevant faptul că argumetele instanței de fond au coincis, uneori, cu punctul de vedere al pârâtei cât timp nu se poate reține o preluare în bloc a susținerilor autorității emiternte a actului atacat, ci instanța de fond și-a structurat considerentele în mod logic raportându-se, în mod constant, la argumentele formulate de reclamantă.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 488 din C. proc. civ. și art. 496 din același act normativ Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului și să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere împotriva sentinței civile nr. 2054 din 20 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.