ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4461/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.04.2015 emis de Autoritatea de Management pentru POS-T, cu privire la contractele de lucrări x aferente proiectului Reabilitare DN76 (E79) Deva-Oradea; anularea Deciziei MT-AM POST nr. x/25.05.2015 și a tuturor actelor subsecvente și implicit restabilirea situației anterioare; cu plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 298 din 03 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că din analiza motivării sentinței pronunțate de instanța de fond reiese în mod evident că instanța a preluat în mod identic argumentele și concluziile prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care reclamanta le-a contestat, fără a demonstra o înțelegere și o interpretare proprie a acestora.

A prezentat pe larg situația de fapt a contractelor existente supuse verificărilor și a arătat că în mod eronat se consideră că recureta a efectuat plăți duble, întrucât contractele supuse verificărilor au la bază servicii diferite.

S-a susținut faptul că intimatul-pârât a considerat că nu a fost respectată clauza privind independența proiectantului față de inginer, iar acest fapt nu poate constitui o motivare în fapt și în drept a faptului că recurenta a efectuat plăți duble, întrucât nu a fost analizat modul în care sunt înregistrate în contabilitate serviciile prestate aferente celor trei contracte și care demonstrază că serviciile decontate provin din executarea a trei contracte diferite.

Recurenta a arătat că nu poate fi reținută efectuarea de plăți duble atâta timp cât activitățile plătite sunt realizate în contracte diferite, care au avut la bază proceduri de achiziție publică desfășurate conform prevederilor legale aplicabile.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar actele administrative întocmite de intimatul-pârât în urma controlului efectuat de structura de control a Autorității de Management pentru Programul Operațional Transport, prin care s-a constatat că serviciile de asistență tehnică din partea proiectantului se suprapun peste activitățile contractului de consultanță și, în vederea evitării dublei finanțări, au fost excluse cheltuielile neeligibile, apreciind că acestea reprezintă plată dublă.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantei, reținând din analiza contractelor în discuție faptul că situația de fapt este identică, iar concluzia echipei de control este corectă, întrucât activitățile care sunt în sarcina proiectantului au fost incluse pentru a fi plătite în două contracte distincte, încheiate cu același operator economic.

La argumentul pe care recurenta-reclamantă l-a susținut în fața instanței de fond în sensul că nu puteau fi constatate plăți duble atâta timp cât nu a fost analizat modul de înregistrare în contabilitate a serviciilor prestate aferente celor trei contracte, instanța de primă jurisdicție a reținut că susținerile reclamantei nu pot fi primite, analizând în detaliu cele trei contracte în discuție și având în vedere prevederile contractuale existente. Astfel instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, avea obligația de a asigura independența dirigintelui de șantier, obligație care nu a fost respectată.

Analizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Instanța de control judiciar va respinge criticile formulate subsumate acestui motiv de casare, întrucât chiar dacă instanța de fond a preluat din argumentele invocate în apărare de intimatul-pârât, aceasta a răspuns criticilor formulate de reclamantă, argumentele folosite în apărare fiind trecute prin filtrul rațiunii judecătorului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu formulează critici ce vizează interpretarea ori aplicarea greșită a dispozițiilor legale, ci se rezumă în a reda în integralitate susținerile formulate în fața instanței de fond, fără a se critica astfel în mod efectiv hotărârea instanței de primă jurisdicție.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recurenta prin motivele de recurs formulate a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată, așa cum au fost prezentate instanței de fond, începând de la fila x și urm. ale dosarului de fond, nefiind identificate critici ale sentinței atacate ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 298 din 03 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.