ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 2015, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Transport,

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 22 iunie 2015 emise de AMPOS Transport, înregistrată la CNADNR sub nr. x din 22 iunie 2015 cu privire la Contractul de lucrări nr. x din 09 martie 2009 "Construcție autostrada Cernavodă - Constanța, tronsonul Medgidia - Constanța"

- anularea Deciziei nr. 36852 din 12 august 2015 emise de Ministerul Fondurilor Europene - AMPOS Transport și a tuturor actelor subsecvente și, implicit, restabilirea situației anterioare.

Prin Sentința nr. 1483 din 4 mai 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

2.1. A susținut recurenta-pârâtă că instanța s-a pronunțat fără a avea în vedere aspectele prezentate în acțiune, ipostază care se subsumează unui singur motiv, acela de nemotivare a hotărârii, ceea ce constituie o încălcare a normelor imperative înscrise în art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, instanța preluând în mod identic argumentele și concluziile prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care CNADNR SA le-a contestat, fără a demonstra o înțelegere și o interpretare proprie a acestora.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată dacă lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția.

Prin sentința recurată, instanța nu a adus niciun element de noutate în interpretarea speței, limitându-se la a invoca argumentele Autorității de Management.

2.2. A mai apreciat recurenta-pârâtă, în ceea ce privește pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., că instanța nu a analizat fondul cauzei, rezumându-se la a accepta și a prelua identic argumentele prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care CNADNR le-a contestat, fără a demonstra o înțelegere și o interpretare proprie a acestora.

În continuarea recursului, recurenta-pârâtă a reiterat susținerile expuse în acțiunea introductivă de instanță.

Ministerul Fondurilor Europene-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă, pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a argumentat în niciun fel aspectul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Deși recurenta-reclamantă a susținut că instanța a preluat în mod identic argumentele și concluziile prezentate de pârât, fără a demonstra o înțelegere și o interpretare proprie a acestora, nu a argumentat în niciun fel această susținere.

Faptul că instanța de fond a constatat întemeiate susținerile pârâtului, nu echivalează cu nemotivarea soluției.

Sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (6) și ale art. 425 C. proc. civ., reținându-se de o manieră corespunzătoare situația de fapt, la care au fost corect aplicate normele de drept incidente, astfel că nu se poate susține că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază ori ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

De asemenea, nu pot fi reținute alegațiile recurentei-reclamate, în sensul că instanța de fond nu aduce niciun element de noutate în interpretarea speței, pentru că rolul instanței nu este de a aduce vreun "element de noutate", ci este de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

4.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta a susținut, din nou, ca și la primul motiv de recurs, că instanța a acceptat și a preluat în mod identic argumentele prezentate de AM POST, fără a aduce, însă, nicio critică ce s-ar circumscrie acestui motiv de casare.

Recurenta-reclamantă nu a arătat care sunt argumentele juridice pentru care critică soluția instanței de fond, nu a indicat temeiurile juridice aplicate eronat de judecătorul fondului, ci a reprodus, în cererea de recurs, întreaga acțiune introductivă de instanță, ceea ce nu se constituie într-o critică a sentinței.

Înalta Curte apreciază că nu există vreun indiciu că, analizând în fapt și în drept situația, instanța ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 22 iunie 2015 a fost încheiată cu privire la Proiectul POST/2009/1/1/001 "Construcție autostradă Cernavodă - Constanța", cod SMIS 3460, în ceea ce privește Contractul de lucrări nr. x din 09 martie 2009 "Construcție autostrada Cernavodă - Constanța, tronsonul Medgidia - Constanța", cod SMIS 1071 - subproiect 2 - încheiat între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și Asocierea A. și B.

Proiectul POST/2009/1/1/001 a fost finanțat printr-un împrumut acordat de Banca Europeană de Investiții, după metodologia de achiziții a acesteia.

Prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.329 din 11 septembrie 2014 s-a dispus ca rambursarea cheltuielilor realizate în proiect să se realizeze exclusiv prin Programul Operațional Sectorial Transport și din bugetul de stat.

Nota de constatare a fost întocmită în baza H.G. nr. 43/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Fondurilor Europene, O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza Deciziei nr. C(2013) 9527 din 19 decembrie 2013 - Orientări pentru stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanțate de Uniunea Europeană în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice, în baza H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în baza H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011, în baza O.U.G. nr. 72/2007 privind unele măsuri derogatorii de la O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în baza Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică de lucrări, de bunuri și de servicii, în baza prevederilor Contractului de finanțare nr. x din 24 iulie 2009 astfel cum a fost modificat și completat prin acte adiționale, OMT nr. 1.329/2014 și OMT nr. 1.433/2014 și în baza Notei COCOF privind tratamentul proiectelor retrospective cu finanțare europeană COCOF_12-0050-00-EN.

În mod corect a apreciat instanța că, pentru acordarea finanțării, chiar și retroactiv, trebuia verificată, și ex post, desfășurarea procedurii de atribuire în raport cu legislația incidentă. Astfel, nu au temei susținerile recurentei că AM POST a verificat procedura, constatând deja conformitatea operațiunii cu normele Uniunii Europene.

Contrar aprecierilor recurentei-reclamante, nu se poate contesta incidența Directivei nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, prin aplicarea condițiilor impuse prin această directivă.

Fără a se relua cele reținute de prima instanță, aspecte necombătute, de altfel, de către recurentă (care s-a limitat la a aprecia că prima instanță ar fi preluat susținerile pârâtului și a redat conținutul acțiunii, fără a argumenta în niciun fel nelegalitatea hotărârii de fond), Înalta Curte reține că, în mod indiscutabil, criteriile de calificare impuse de recurentă (candidatul să nu aibă litigii în curs, cu privire la contractele încheiate în ultimii 5 ani, și care să nu reprezinte mai mult de 25% din venitul net, - prezentarea bilanțurilor auditate sau declarații financiare pentru ultimii 3 ani și cifra de afaceri medie anuală calculată pe ultimii 5 ani, - desfășurarea activității a cel puțin 9 luni pe an în ultimii 5 ani și - experiență în activități cheie pentru o perioadă de referință de 6 și 10 ani și în activități specifice de proiectare de 5 ani) sunt contrare dispozițiilor Directivei 2004/18/CE [art. 46 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) lit. b) și c) și, respectiv, art. 48 alin. (2) lit. a)] aplicabile în cauză, care prevăd alte perioade pentru calculul cifrei de afaceri, alte modalități de prezentare a capacității financiare și alte perioade pentru desfășurarea activității anuale și pentru demonstrarea experienței eventualilor participanți la procedură.

De altfel, și legislația națională (O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii și H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006), a transpus principiile Directivei 2004/18/CE, prevăzând că autoritatea contractantă trebuie să respecte principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informații referitoare la studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere, precum și ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Astfel, susținerile recurentei-reclamante nu sunt capabile să combată cele reținute de prima instanță, neexistând motive de casare a sentinței recurate.

4.3. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Sentinței nr. 1483 din 4 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT