Decizia nr. 3021/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2769 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței anularea Deciziei AM POST nr. 36535 din 11 august 2015 cu privire la plângerea prealabilă formulată de CNADNR SA împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 23 iunie 2015, pentru Contractul nr. x/54604 din 21 septembrie 2011 - "Proiectarea și construcția autostrăzii Cernavodă - Medgidia" încheiat cu Asocierea A. - B. SRL Cernavodă.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2769 pronunțată în data de 27 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 36535 din 11 august 2015 și a notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 23 iunie 2015 emise de pârâtă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În susținerea recursului recurentul a menționat următoarele: În contextul în care organul de control a fost învestit cu suspiciunea de neregulă nr. 16007 din 1 aprilie 2015, acesta avea obligația legală de a efectua verificările necesare pentru a stabili dacă se confirmă sau nu aspectele sesizate. În ceea ce privește invocarea de către prima instanță a prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 referitor la faptul că verificările pot fi reluate de aceeași structură de control doar în cazul în care apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, se arată că reluarea verificărilor s-a realizat deoarece s-au schimbat major condițiile de finanțare ale proiectului; inițial, proiectul era finanțat parțial de C., iar parțial dintr-un împrumut acordat Guvernului României de către Banca Europeană de Investiții; din septembrie 2014, și această parte a fost finanțată de C. Nota de constatare nr. x din 19 februarie 2013 a avut la bază suspiciunea de neregulă din 31 octombrie 2012; misiunea de control din 2015 a avut la bază suspiciunea de neregulă din 30 martie 2015. Referitor la Nota de orientare COCOF 12-0050-00 privind tratamentul aplicat asistenței UE acordată retrospectiv în cadrul perioadei 2007 - 2013, proiectul "Construcția autostrăzii Cernavodă - Constanța" este un proiect retrospectiv, astfel că autoritatea a verificat dacă procedura a respectat toate regulile aplicabile, inclusiv cele referitoare la achiziția publică. Suspiciunile de neregulă au fost verificate și analizate în raport de prevederile legale și nu de sursa de finanțare. Sursa de finanțare și modificarea acesteia au fost motivele pentru care s-au făcut verificări ale procedurii de achiziție publică. Conform deciziei din cauza C-406/14, pct. 43, Uniunea nu are vocația de a finanța din fondurile structurale și din Fondul de Coeziune decât acțiuni desfășurate în deplină conformitate cu dreptul Uniunii. Sub aspectul referitor la încălcarea principiilor certitudinii, încrederii și previzibilității, acestea sunt mai degrabă împrumutate din alte sisteme de drept ale statelor membre și sunt aplicabile actelor normative sau actelor administrative normative, iar nu actelor administrative individuale. Nota de constatare nr. x din 19 februarie 2013 nu stabilește niciun fel de măsură administrativă și nu modifică raporturile juridice dintre autoritatea de management și reclamantă; astfel, nu se poate susține că prin emiterea Notei nr. x/23 iunie 2015, a fost afectat un drept subiectiv al reclamantei obținut prin nota anterioară. Reclamanta nu a fost sancționată, ci i s-a aplicat o măsură administrativă care are ca scop retragerea unui avantaj. Referitor la aplicarea retroactivă a prevederilor Instrucțiunii ANRMAP nr. 1 din 18 iunie 2013, aceasta nu conține prevederi normative și nu introduce elemente noi, având un caracter exclusiv interpretativ. Pe fond, se arată că Nota justificativă privind criteriile de calificare și selecție nr. 18/346 din 9 iunie 2011 aferentă contractului "Proiectare și construcția autostrăzii Cernavodă - Medgidia" (Anexa nr. 8), cuprinde cerințele minime de calificare, alegerea criteriului de atribuire precum și factorii de evaluare. Autoritatea contractantă a solicitat ofertanților să facă dovada îndeplinirii unor cerințe pentru fiecare categorie de experți cheie propuși de ofertant, fără a justifica însă nivelul minim de experiență impus fiecărei categorii de expert-cheie. În Nota justificativă se precizează că "specificul și complexitatea contractului impun ca aceștia să demonstreze un nivel ridicat al cunoștințelor tehnice și să dispună de o vastă experiență în domeniul drumurilor atât din punct de vedere al valorii contractelor pe care le-au gestionat cât și din punct de vedere al pozițiilor ocupate. Aceste aptitudini sunt necesare pentru a finaliza contractul în condiții optime, criteriile impuse fiind astfel pe deplin justificate". Această explicație are un caracter general și nu explică necesitatea ca experții cheie să îndeplinească cerințele impuse de autoritatea contractantă. Justificarea cerințelor trebuie să aibă legătură cu complexitatea obiectului contractului și nu cu complexitatea procedurii de achiziție. Art. 8 alin. (2) din H.G.. Nr. 925/2006 stipulează că "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției". Instanța nu a ținut cont că prevederile Ordinului ISC nr. 356/2009 privind Procedura de autorizare a personalului de specialitate în construcții erau abrogate la data inițierii procedurii de achiziție (prevederile procedurii aplicându-se doar în perioada 2007 - 2009), și nici de următoarele aspecte: - respectiva procedură de autorizare nu vizează toate categoriile de expert cheie la care se face referire în Fisa de Achiziții, deci nu putea fi luată ca referință în stabilirea cerințelor minime de calificare în cazul experților cheie care nu se încadrau în categoriile profesionale la care făcea referire respectiva procedură de autorizare; - conform acestei proceduri, în Ordinul ISC nr. 356/2009 pentru niciuna dintre categoriile de personalul de specialitate în construcții cu studii superioare și diplomă de inginer, nu se solicită o experiență mai mare de ani. De aici rezultă că s-au încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Mai mult, pentru unii din experții cheie cerințele privind experiența specifică vizează un anumit număr de ani de activitate în domeniu dublat de activitate în contracte de o anumită valoare, în timp ce pentru alți experți nu se menționează această condiție. Autoritatea contractantă nu a motivat în niciun fel de ce această condiție suplimentară este necesară pentru unele poziții. Din simpla formulare a cerințelor, fără suportul unor explicații mai detaliate, nu reiese relevanța cerințelor în raport cu natura și complexitatea contractului și nici în ce măsură sunt proporționale, încălcându-se art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 48 alin. (2) lit. e) din Directiva CE nr. 18/2004. Referitor la spațiul redus din SEAP, care nu ar fi permis introducerea informațiilor, se arată că Autoritatea contractantă putea face trimitere la Fișa de date a achiziției care era atașată, pentru a face cunoscute ofertanților cerințele minime de calificare. Astfel, s-au încălcat art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006. Echipa de control a considerat că abaterea a avut un impact redus și a aplicat o corecție de 5% pentru aceasta, dat fiind faptul că existau menționați experții în anunțul de participare, deși criteriile nu erau suficient descrise, iar fișa de date a achiziției era publicată în SEAP asigurând accesul oricărui operator economic la informațiile respective (pg. 18 din NC nr. 28219 din 23 iunie 2015). Se mai arată că instanța a anulat nota atacată fără a avea în vedere toate constatările care au stat la baza emiterii actului administrativ. Astfel, în hotărârea recurată nu se face referire la numărul de ani de experiență solicitați pentru experții-cheie angajați în prestarea de servicii de elaborare Proiect tehnic și detalii de execuție pentru lucrări, care s-a făcut cu încălcarea art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și a art. 48 alin. (2) lit. a) pct. ii din Directiva nr. 18/2004. Solicitarea unei experiențe generale de 10 ani este arbitrară și restricționează accesul la procedură al altor operatori economici care dispuneau de experți cheie cu experiență în domeniile solicitate, dar cu vechime de 8 ani, de exemplu. De asemenea, prin nepublicarea în anunțul de participare a criteriilor de calificare impuse experților cheie, s-au încălcat prev. art. 178 alin. (1), cu efect asupra încălcării prev. art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, valabilă la data lansării procedurii de achiziție publică. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului a formulat întâmpinare intimata - reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA - CNAIR - SA (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), solicitând respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate, pentru argumentele invocate și în fața primei instanțe.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ. 7.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Reclamanta CNADNR SA, în calitate de beneficiar al proiectului POST/2009/1/1/001 "Construcție Autostradă Cernavodă - Constanța", cod SMIS 3460, în vederea implementării Contractului de finanțare nr. x din 24 iulie 2009, a încheiat Contractul de lucrări nr. x din 21 septembrie 2011 Proiectarea și construcția autostrăzii Cernavodă - Medgidia, SMIS 37446, cu Asocierea SC A. (lider al asocierii) - SC B. SRL Cernavodă. În baza Mandatului de control nr. 18392 din 16 aprilie 2015, AM POST a desfășurat misiunea de verificare în cadrul reclamantei, ca urmare a sesizării nr. 16007 din 1 aprilie 2015 a DGMFE, pentru Contractul nr. x/54604 din 21 septembrie 2011 "Proiectarea și construcția autostrăzii Cernavodă - Medgidia". Constatarea AM POST a constat în: "Cerințele de calificare și selecție referitoare la experiența specifica minima a personalului cheie este restrictiva în raport cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și conduc la încălcarea art. 188 alin. (3) lit. c). Potrivit Instrucțiunii ANRMAP emisa în aplicarea art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3), lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, cu completările și modificările ulterioare - "Cap. III. Art. 17. Experiența minima în domeniul specific aferent activităților din cadrul contractului ce urmează a fi atribuit, prin prisma poziției/atribuțiilor fiecărui expert, solicitata de autoritatea contractanta poate fi pana la 3 ani." În situația de față pentru toți experții-cheie se solicită o experiență specifică mai mare de 3 ani." [...] Concluzii. Solicitarea privind îndeplinirea unor Criterii de calificare și selecție referitoare la Capacitatea Tehnică și/sau Profesională, respectiv cele referitoare la experiența specifică minimă, este restrictivă în raport cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, și încalcă prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 188, alin. (1), lit. c). Abatere (conform O.U.G. nr. 66/2011/Norme 875/2011/H.G. nr. 519/2014). Se aplică o reducere procentuală de 10% conform pct. 9 din Anexa - partea 1 - Anunțul de participare și documentația de atribuire - din H.G. nr. 519/2014." Pentru a aplica această corecție, pârâta a reținut următoarele: - "[...] Autoritatea contractantă a solicitat ofertanților să facă dovada îndeplinirii unor diferite cerințe pentru fiecare categorie de experți cheie propuși de ofertant, fără a justifica însă nivelul minim de experiență impus fiecărei categorii de expert-cheie, prezentând doar o explicație cu caracter general [...]" - Din analiza criteriilor solicitate expertului propus pentru poziția menționata mai sus (respectiv cea de Inginer de drumuri - Șef echipă proiectare), echipa de control constată faptul că pentru demonstrarea experienței profesionale generale ofertanților li s-a solicitat o experiență de minim 10 (zece) ani în desfășurarea activității de proiectare și/sau lucrări de construcții. În absența unei justificări cu privire la solicitarea unei experiențe duble față de cea impusă în mod obișnuit pentru această categorie de personal, această cerință poate fi considerată ca fiind restrictivă și contrară prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Ca urmare a celor de mai sus considerăm că autoritatea contractantă, pentru a asigura calitatea și realizarea contractului ce urmează a fi executat, a aplicat un criteriu care a restrâns participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publica, iar suspiciunea de neregulă se confirmă. De asemenea, prin nepublicarea în anunțul de participare a criteriilor de calificare impuse experților-cheie s-au încălcat prevederile art. 178 alin. (1) cu efect asupra încălcărilor prevederilor art. 2 alin. (1) lit c) și alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, valabilă la data lansării procedurii de achiziție publică." - "De asemenea, prin nepublicarea în anunțul de participare a criteriilor de calificare impuse experților-cheie s-au încălcat prevederile art. 178 alin. (1) cu efect asupra încălcărilor prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, valabilă la data lansării procedurii de achiziție publică." - "Referitor la suspiciunea de neregulă privind cerința autorității contractante menționată la pct. 5.4.1 din FDA - Informații privind capacitatea tehnică, subsecțiunea referitoare la experiența similară în domeniul serviciilor de proiectare, se constată că formularea utilizată excede prevederilor legale referitoare la informațiile ce pot fi solicitate de autoritatea contractantă pentru verificarea capacității tehnice a ofertanților. Astfel, dacă la art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 se precizează că: "În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora [...] o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani", s-a constatat că în FDA s-a impus drept cerință minimală ca "ofertantul să fi executat în ultimii 5 ani [...]" Ulterior, pârâta AM POST a emis nota finală de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare având nr. 28219 din 23 iunie 2015 în cadrul căreia a menținut constatările și corecția de 10% aplicată. Drept urmare, CNADNR a formulat plângere prealabilă împotriva Notei nr. x din 23 iunie 2015, depunând Contestația nr. 92/41161 din 20 iulie 2015, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 36535 din 11 august 2015. 7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă În ceea ce privește motivul de casare referitor la greșita anulare a actelor administrative contestate, ca urmare a încălcării prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că este nefondat. Conform prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora. (2) În condițiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului." În mod corect a reținut prima instanță faptul că recurenta nu a dovedit îndeplinirea condiției legale pentru reluarea verificărilor, și anume apariția unor elemente sau date suplimentare noi, care să justifice un nou control efectuat de către aceeași autoritate și asupra acelorași suspiciuni de neregulă. Astfel, atât O.U.G. nr. 66/2011, cât și Ghidul COCOF 12-0050-00 privind tratamentul aplicat asistenței UE acordată retrospectiv, au ca obiectiv prevenirea, constatarea neregulilor, stabilirea și recuperarea creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali. Pe de altă parte, scopul concret al ambelor verificări, așa cum a fost precizat în actele de control, a fost același, respectiv verificarea documentației dosarului de achiziție publică al contractului menționat. Se remarcă că și suspiciunea de neregulă aferentă controlului din 2013 a privit încălcarea prevederile legale în materia achizițiilor publice, respectiv a principiilor privind tratamentul egal, proporționalitatea și nediscriminarea. Mai mult, prin verificarea acelorași suspiciuni de nereguli, în baza acelorași documente și de către aceeași autoritate de management la un interval de doi ani, s-a ajuns la concluzii total diferite; or, tocmai crearea unei asemenea situații se dorea a fi împiedicată prin interdicția prevăzută în art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011. Prima instanță a evidențiat în mod concret aspectele comune din cele două acte de control, iar recurenta nu a combătut aceste aspecte, insistând doar asupra argumentului că suspiciunile de neregulă au fost verificate și analizate în raport de prevederile legale, iar nu în raport de sursa de finanțare. Or, această susținere este contrazisă de alte susțineri din cuprinsul recursului, prin care se indică finanțarea integrală a proiectului din fondurile europene ca fiind singurul factor declanșator al controlului subsecvent. În concluzie, în mod corect a reținut prima instanță că autoritatea de management a verificat aceleași aspecte, aceeași documentație și aceleași înscrisuri și apărări formulate de reclamantă, însă a ajuns la concluzii diametral opuse, stabilind în anul 2013 că nu se justifică suspiciunea de neregulă și nu se impune stabilirea de sancțiuni, iar în anul 2015 constatând, dimpotrivă, că neregula există și stabilind o corecție financiară de 10% din valoarea proiectului. În ceea ce privește argumentul recurentei, în sensul că reținerea instanței de la pagina 28 din sentință nu se regăsește în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative, Înalta Curte constată că acest argument este cuprins în întâmpinarea recurentei-pârâte depuse la instanța de fond . Înalta Curte întărește concluzia primei instanțe, în sensul că suspiciunea de neregulă trebuie raportată la condițiile intrinseci ale acesteia, iar nu la sursa de finanțare, având în vedere că nu poate fi modificată abordarea unei nereguli în raport de condițiile de finanțare. Sub acest aspect, punctele de vedere diferite adoptate de aceeași autoritate de management asupra acelorași nereguli, în cadrul unor acte de control efectuate la un interval de doi ani, încalcă principiul certitudinii, încrederii și previzibilității actului administrativ. Aceste principii sunt specifice dreptului administrativ național, dar sunt și aplicabile pe plan intern ca efect al principiilor de drept comunitar. Încrederea și previzibilitatea acțiunii administrative, denumite și siguranță sau securitate juridică, cuprind și sunt susținute de o serie largă de alte principii și mecanisme de drept administrativ. Deși "securitatea juridică" nu a fost definită în legislația europeană, Curtea de Justiție a uniunii Europene s-a considerat îndreptățită să examineze compatibilitatea normelor naționale cu "reguli superioare ale dreptului Comunității, în particular cu [principiul] securității juridice" (Case 77/81, Zuckerfabrik Franken v. Germany, prg. 22). Aplicarea legislației trebuie să fie previzibilă, astfel încât persoanele să poată, în mod rezonabil, să prevadă consecințele nerespectării prevederilor legale și să cunoască "în mod precis întinderea obligațiilor" care li se impun (Case C-209/96, United Kigdom of Great Britain and Northern Ireland vechiul Commission [1998] ECR I-5690, para. 35; Case 348/85, Denmark vechiul Commission [1987] ECR 5248, para. 19). De altfel, protecția așteptărilor legitime ale persoanelor constituie un element central al securității juridice, un veritabil principiu al ordinii juridice europene (Case 112/77, Töpfer &Co. vechiul Commission [1978] ECR 1033, para. 19; Case 127/80, Grogan vechiul Commission [1982] ECR 884, para. 26; Case T-336/94, Efisol SA vechiul Commission [1996] ECR II-1356, para. 31). Așadar, în speță, prin sancționarea reclamantei în baza unor suspiciuni de neregulă ce au mai fost verificate anterior și nu s-au confirmat, fără intervenirea unor elemente noi, care să conducă la o abordare diferită a acelorași texte de lege, înscrisuri și apărări, se încalcă securitatea și legalitatea actului administrativ. Referitor la aplicarea retroactivă a prevederilor Instrucțiunii ANRMAP nr. 1 din 18 iunie 2013, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut argumentul recurentei, în sensul că aceste instrucțiuni nu conțin prevederi normative și nu introduc elemente noi, având un caracter exclusiv interpretativ, cât timp chiar titlul actului normativ menționat stabilește că se referă la aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii; dacă ar fi avut un caracter interpretativ, ar fi fost emis în interpretarea dispozițiilor legale menționate, iar nu în aplicarea acestora. În ceea ce privește motivul de recurs pe fond, referitor la nejustificarea nivelului minim de experiență impus fiecărei categorii de expert-cheie, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, în condițiile în care niciun act normativ nu stabilește modalitatea în care ar trebui întocmită nota justificativă sau conținutul standard al acesteia, existența ei, în raport de natura și complexitatea procedurii de achiziție derulate și care nu a fost contestată de nicio parte, face ca prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 să fie respectate în cauză. Prin urmare, nu poate fi reținută impunerea de către autoritatea contractantă a unor cerințe restrictive în cadrul procedurii, având în vedere că solicitarea unor condiții de calificare a fost justificată în conformitate cu prevederile legale. Mai mult, susținerile pârâtei din nota de control în sensul că autoritatea contractantă nu a "justificat însă nivelul minim de experiență impus fiecărei categorii de expert-cheie, prezentând doar o explicație cu caracter general, la finalul acestei secțiuni", apare ca fiind exhaustivă și derogatorie de la prevederile legale citate mai sus. Nici prin cererea de recurs recurenta nu a indicat motive suplimentare, în explicarea celor reținute prin nota de constatare, care să indice ce a avut în vedere, în mod concret, prin înlăturarea celor prezentate de autoritatea contractantă în cuprinsul notei justificative. Referitor la spațiul redus din SEAP, care nu ar fi permis introducerea informațiilor, se arată că Autoritatea contractantă putea face trimitere la Fișa de date a achiziției care era atașată, pentru a face cunoscute ofertanților cerințele minime de calificare. Astfel, s-au încălcat art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006. Echipa de control a considerat că abaterea a avut un impact redus și a aplicat o corecție de 5 % pentru aceasta, dat fiind faptul că existau menționați experții în anunțul de participare, deși criteriile nu erau suficient descrise, iar fișa de date a achiziției era publicată în SEAP asigurând accesul oricărui operator economic la informațiile respective (pg. 18 din NC nr. 28219 din 23 iunie 2015). În legătură cu susținerea potrivit căreia ca în anunțul de participare nu au fost publicate toate criteriile de calificare, respectiv nu au fost publicate toate cerințele stabilite pentru experții cheie, Înalta Curte constată că în mod corect reclamanta s-a apărat arătând că a respectat la momentul lansării procedurii de achiziție publică prevederile legale în materie de achiziții publice în vigoare la acea dată. Cu privire la acest aspect, atât în procesul-verbal de control, cât și în decizia de soluționare a contestației, pârâta AM POST invocă manualul SEAP din 2013, adoptat la doi ani după publicarea anunțului de participare în speță. În ceea ce privește susținerea că instanța a anulat nota atacată fără a avea în vedere toate constatările care au stat la baza emiterii actului administrativ, Înalta Curte constată că, prin prezenta decizie de recurs, a fost validat motivul de nulitate de ordin procedural al actelor contestat, acela legat de încălcarea prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011; analiza motivelor de nulitate de fond a fost efectuată de prima instanță în subsidiar, pentru o completă soluționare a cauzei, dar nu se mai impunea. Cu atât mai mult, reținându-se ca fiind întemeiat motivul de nulitate de ordin procedural, nu se mai poate constata vreo viciere a recurentei prin neanalizarea unora dintre motivele de nulitate de fond invocate de către reclamantă. 7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.