ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5683/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON.

Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B., C. și D. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 13204/22.02.2018, deciziei nr. 13205/22.02.20185 și deciziei nr. 13203/22.02.2018, emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea in parte a deciziei atacate si obligarea paratei la plata sumelor solicitate de către fiecare reclamant prin cererea de plata, respectiv 450.000 RON B., 450.000 RON C., 200.000 RON, D..

Motivarea acțiunii este identică celei formulate de reclamantul A..

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, au fost reluate argumentele din întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul de față, nr. x/2018, în baza art. 139 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1742 din 17 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a admis cererile conexate privind pe reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

A anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 și nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanților.

A obligat pârâtul la plata despăgubirilor pentru daune morale în cuantum de câte 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții A., B. și C. și în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul D..

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că prin Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraților s-a constituit ca persoană juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, protecția fiind asigurată, așa cum rezultă din conținutul legii și al normei de aplicare nr. 16/2015, prin mecanismul stabilit prin această lege specială. Plafonul maxim de garantare este de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, ir suma de plată trebuie să reprezinte o creanță de asigurare, certă, lichidă și exigibilă.

Cu privire la sumele de 37.585 RON și respectiv 14.956 RON acordate cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre petenți, recurentul a arătat că a acordat aceste sume prin aplicarea Ghidului de Protecție a Victimelor Străzii, un document de referință în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum și în concordanță cu Procedura internă a Fondului privind soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (materiale și morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de FGA în temeiul art. 30 coroborat cu art. 11-16 din Legea nr. 213/2015 și cu raportul de expertiză tehnică dispus în dosarul nr. x/2015 din care a rezultat că defuncta E. se afla pe locul din față dreapta a autovehiculului, fără a purta centura de siguranță.

A arătat recurentul că instanța de fond nu s-a aplecat asupra prezentei cauze, tratând-o superficial și rezumându-se la a copia motivarea și soluția pronunțată de instanța penală în dosarul procesual nr. x/2015, dar și a sumelor acordate de aceasta, instanța de fond nelecturând și faptul că instanța penală a avut în vedere numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții civile F., 85-90 de zile, faptul că acesteia i-a fost pusă în primejdie viața, dar și suferința cauzată de pierderea unei rude apropiate- sora sa, apreciindu-se că suma de 450.000 RON este justificată pentru compensarea acestor suferințe.

În vederea principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de către asigurații G. S.A. s-a, F.G.A. a ținut cont de procedura de acordare a acestor despăgubiri validată în G. S.A., procedura fiind folosită și de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate și depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societății debitoare G. S.A., în faliment.

A mai arătat recurentul că soluția instanței de fond este greșită, având în vedere, pe de o parte, drepul de apreciere de care a dispus FGA, care nu a fost exercitat discreționar sau prin exces de putere, ci în baza unor reguli concrete ce asigură respectarea unui tratament egal nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte rolul FGA, lista criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Potrivit disp. Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015, FGA este constituit cu scop de destinație specifice, nu se substituie asigurătorului aflat în insolvență și nu preia obligațiile asigurătorului asumate în urma încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă pentru accidente produse de vehicule.

Instanța de fond a confundat obligația de plată a FGA cu obligația de plată a asigurătorului. Astfel FGA plătește în baza dispozițiilor Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015, ca urmare a deschiderii procedurii de faliment și nicidecum în baza unei răspunderi contractuale .

Prin întâmpinarea formulată, intimații - reclamanți au invocat excepția nulității recursului, susținând că motivele invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii recurate. Interpretarea culpei defunctului și cuantumul despăgubirilor, constituie motive de netemeinicie a hotărârii și nu pot fi analizate de instanța de recurs. Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Din actele dosarul rezultă că la data de 18.08.2013, a avut loc un accident rutier din culpa numitului H., în urma căruia a rezultat decesul numitei E. - Alina și a numitului J., ambii aflați pe scaunul din dreapta față.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată polița G. S.A.

Reclamanții, în calitate de rude ale defunctei E. - Alina (A. - frate, C. - mamă, B. - tată și D. - frate) au solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilitățile F.G.A., pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale pentru repararea integrală a prejudiciului suferit în urma accidentului rutier din data de 18.08.2013.

Prin deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 și nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, contestate în cauza de față, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererile de plată și a acordat reclamanților A. și D. (frații victimei) suma de 14.956 RON fiecăruia, iar reclamanților C. și B. (părinții victimei), câte 37.548 RON.

La stabilirea acestor despăgubiri, FGA a avut în vedere art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 1 din Norma ASF nr. 14/2011, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier și s-a raportat la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii (FVPS).

Totodată, FGA a avut în vedere ca exista o culpa comuna care a condus la decesul numitei E.-Alina, aceasta nepurtând centura de siguranța, astfel încât, făcând aplicarea art. 28 din Ordinul 14/2011 al ASF, a redus la jumătate sumele stabilite în baza Ghidului FPVS.

Instanța de fond a reținut, ca temei al modificării sumelor acordate de Fondul de Garantare al Asiguraților cu titlu de daune morale, faptul că nivelul daunelor morale acordat prin deciziile contestate (respectiv A. și D. - frații victimei- suma de 14.956 RON fiecăruia, iar reclamanților C. și B. - părinții victimei- câte 37.548 RON), nu au fost justificate corect de pârât cu referire la art. 28 din Ordinul 14/2011 al ASF . În acest sens FGA a reținut culpa comună în producerea accidentului, respectiv culpa conducătorului auto și a victimei E.-Alina, cu încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei penale nr. 610/A/2017 pronunțata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. x/2015, prin care s-a stabilit ca vina în producerea accidentului i-a aparținut in mod exclusiv numitului H..

A mai reținut prima instanță că la individualizarea pedepsei stabilite de prima instanță (Judecătoria Năsăud) și menținute în apel prin decizia nr. 610/A/2017, instanța penală nu s-a referit la împrejurarea că inculpatului i s-ar putea imputa doar o parte din culpă în producerea accidentului.

Totodată, a reținut prima instanță că nici la soluționarea laturii civile a cauzei, respectiv la stabilirea despăgubirilor acordate părinților și fratelui defunctului J., care la momentul producerii accidentului se afla într-o situație identică cu victima E.-Alina, ambii fiind ocupanți ai locului din dreapta față în autoturism, fără a purta centură de siguranță, instanța penală nu a reținut culpa comună, deși a avut la dosar raportul de expertiză tehnică invocat de FGA și a acordat despăgubiri pentru daune morale în cuantumul maxim prevăzut de Legea nr. 213/2015, respectiv câte 450.000 RON pentru fiecare parte civilă aflată în relație de rudenie cu defunctul J..

A mai reținut prima instanță că atât timp cât, nici la stabilirea cuantumului pedepsei și nici la stabilirea despăgubirilor civile, instanța penală nu a dat eficiență vreunui aspect privind culpa comună, aceasta nu putea fi reținută de FGA decât cu încălcarea puterii de lucru judecat, astfel încât acest motiv de reducere a despăgubirilor la jumătate, invocat de FGA în deciziile contestate, nu este întemeiat.

În cauza de față, pârâtul trebuia să aibă în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, in cauza ce privește același accident rutier și aceeași relație de rudenie între victimă și părțile civile, cauză în care, atât părinții defunctului, cât și sora acestuia au fost despăgubiți cu suma de 450.000 RON fiecare.

Cât timp normele legale stabilesc că daunele morale se stabilesc în conformitate cu jurisprudența din România, iar hotărârile judecătorești arătate constituie jurisprudență relevantă în cauză, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări intr-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor, prima instanță a apreciat că o compensație echitabilă este acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de câte 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanții A., B. și C. și în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul D., astfel cum au solicitat reclamanții.

Or, Înalta Curte constată că această modalitate, a primei instanțe, de raportare la jurisprudența instanțelor prin invocarea unei singure cauze penale (care a făcut obiectul condamnării inculpatului ce a produs accidentul rezultând decesul pasagerilor E. Alina și J. - rudele reclamanților din prezenta cauza), respectiv dosar nr. x/2015 în care s-a pronunțat decizia penală nr. 610/2017 din 12 aprilie 2017 (definitivă) a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, nu corespunde prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

Cu toate că prima instanță a reținut că referitor la cuantumul despăgubirilor, va avea în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) corob. cu art. 49 pct. 2 Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit cărora "la stabilirea despăgubirilor în cazul …decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: f) daunele morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România", în cauză însă, prima instanță a avut în vedere doar sentința penală definitivă pronunțată în dosarul penal nr. x/2015 și nicidecum jurisprudența din România.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată în cauza penală nu are autoritate de lucru judecat, nefiind vorba de aceleași părți, iar pe de altă parte, există diferențe semnificative între situațiile părților civile din dosarul penal și dosarul cauzei.

Instanța de fond trebuia să facă o evaluare proprie în acordarea daunelor morale, raportată la juridsprudența și legislația din România, această evaluare însă lipsește cu desăvârșire.

Totodată, se constată că instanța de fond a apreciat că pârâtul a stabilit în mod greșit cuantumul daunelor morale acordate reclamanților, acesta raportându-se exclusiv la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii (FVPS), neavând în vedere la stabilirea sumelor cuvenite reclamanților, situația particulară a acestora.

Este adevărat că Ghidul Fondului de Protecție al Victimelor Străzii și Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate . Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanța sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condițiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora.

Or, instanța de fond a ignorat acest act, stabilind despăgubiri care se îndepărtează în mod substanțial de cele care ar rezulta din aplicarea actului menționat, prima instanță stabilind despăgubiri prin raportare strict la cauza penală mai sus amintită.

Această analiză unilaterală a cauzei, prin luarea în considerare a unei singure hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul penal amintit echivalează cu o nesoluționare a litigiului cu consecința casării sentinței și trimiterii ei în vederea rejudecării.

În fond după casare instanța va ține seama cu titlu orientativ de Ghidul întocmit de FPVS, raportându-se, totodată, la jurisprudența instanțelor, dar și la toate circumstanțele accidentului, respectiv se va avea în vedere faptul că reclamanții părinții/frații erau persoane adulte/minore la data decesului fiicei/sorei lor, prejudiciul moral fiind influențat, în mod hotărâtor, de acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant.

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1742 din 17 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.