ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5682/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. 5106/27.032017, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.04.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- Reanalizarea devizului de lucrări, în sistemul B., conform Notei de Constatare, realizată de către reprezentantul F. G. A., în persoana domnului C., din dosarul de daună cu numărul RCA/B/3216;

- Majorarea sumei totale de reparație;

- Anularea Decizie numărul 5106/27.03.2017.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 25 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

S-a modificat decizia nr. 5106/27.03.2017 emisă de pârât și a fost obligat pârâtul să-i plătească în total reclamantului suma de 11.258,32 RON reprezentând valoarea despăgubirii.

A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1.350 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea adițională prin care se solicită actualizarea în raport de rata inflației și dobânda legală ca tardivă.

A fost respinsă cererea de încuviințare executare provizorie ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâtul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea instanței de fond este in parte netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a dispozițiilor legale incidente, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că în soluționarea cauzei, instanța de fond a făcut o greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 12 si art. 14 din Legea nr. 213/2015, a dispozițiilor art. 16, art. 18, art. 20 si art. 21 dn Norma nr. 16/2015 de aplicare, precum si a dispozitiilor art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014.

A invocat disp. art. 1, art. 2 alin. (3), art. 11, art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, art. 9 din Norma 16/2015 de aplicare a Legii nr. 213/2015, art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015, susținând că Fondul are atribuții stabilite de legea speciala de analiza a cererilor de plată, astfel incat sa asigure soluționarea in echitate a cererilor de plata pentru cazuri similare, înlăturând astfel posibilitatea unor plați ce ar conduce la o îmbogățire fără just temei, in detrimentul fondurilor bănești ale recurentei.

Prin urmare, FGA, având ca scop acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolventei asigurătorilor, este obligat sa acționeze ca un profesionist, cu maxima responabilitate, astfel incat sa nu prejudicieze interesele unor creditori de asigurări prin diminuarea nejustificata a resurselor sale financiare ca urmare a acordării de despăgubiri fara o analiza completa, temeinica si pertinenta a cererilor si documentației depuse de petenti. De altfel, este cunoscuta tendința persoanelor păgubite de a solicita sume nejustificat de mari, motiv pentru care legiuitorul a introdus in Legea nr. 213/2015 si Norma nr. 16/2015 de aplicare, obligativitatea analizării dosarelor de dauna, astfel incat sa fie asigurat un cadru unitar in ce privește instrumentarea dosarelor de dauna.

A mai susținut recurentul că din analiza prevederilor art. 12 alin. (1) si art. 14 din Legea 213/2015, precum ale prevederilor art. 16, 18, art. 20 alin. (3) si art. 21 alin. (2) din Norma 16/2015, reiese cu evidenta obligația FGA de a proceda el insusi la verificarea documentelor justificative ce constituie dosarul de dauna aferent evenimentului asigurat, FGA neputandu-se limita doar la plata sumelor pretinse, fara a efectua o analiza proprie, completa, temeinica si pertinenta a cererilor depuse de petenti la FGA.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea 213/2015:

"... Instrumentarea dosarelor de dauna se va face cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la data producerii evenimentului asigurat si a condițiilor de asigurare generale si specifice prevăzute in contractele de asigurare".

Raportat la aceste dispoziții, FGA este obligat la a analiza si instrumenta dosarele de dauna conform acestor condiții si, pentru a evita discrepantele dintre sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare si pentru a se asigura respectarea principiului echității in ce privește soluționarea cererilor de plata, FGA a recurs la modalitatea de calcul prin intermediul sistemului B..

B. este un sistem informatic, acceptat atât de toți asigurătorii, cat si de unitățile service, FGA evitând astfel crearea unui mecanism de despăgubire variabil si diferit de la o situație la alta, in funcție de preturile practicate de unitățile service care efecuteaza reparația autoheviculelor avariate, pentru ipoteze similare si daune asemănătoare.

Astfel, procedura si condițiile de efectuare a plaților din disponibilitățile Fondului sunt cuprinse in Capitolul III al Legii 213/2015, iar Norma 16/2015 prevede Ia Capitolul III procedura deschiderii si instrumentării dosarelor de dauna, iar Ia Capitolul IV procedura si condițiile de efectuare a plaților din disponibilitățile Fondului.

Potrivit art. 51 alin, (3) din Norma ASF 23/2014:"Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare si montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53."

De asemenea, conform art. 51 alin. (4) din Norma ASF 23/2014 "în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale ".

Fondul utilizează pentru analizarea în echitate a cererilor de plata sistemul de specialitate B.. Astfel, in prezenta cauza, a procedat la evaluare întocmind devizul estimativ de reparație în sistemul de specialitate B., in vederea determinării cuantumului despăgubirii pentru situația de acordare a despăgubirii în "sistem regie proprie", rezultând următoarele valori: Total manopera: 751,50 RON; Total vopsitorie: 1.732,86 RON; Total piese: 1.770,09 RON; Total reparație: 4.254,45 RON.

Diferența majora intre cele doua versiuni de calcul, respectiv cel întocmit de reprezentantul FGA si cel pus la dispoziție de expert, rezulta din contravaloarea pieselor inscrise. Asa cum recurentul-pârât a menționat in mod expres, fiecărei piese de schimb ii corespunde un cod. Daca se analizează cu atenție cele doua devize de reparație, respectiv cel întocmit de FGA si cel din expertiza, se poate observa ca la următoarele repere/componente auto, codurile sunt aceleași. Aceste repere sunt: -Aripa fata dreapta; -Usa fata dreapta; -Balama superioara usa fata dreapta; - Balama inferioara usa fata dreapta; - Stâlp dreapta; - Suport motor fata; - Set adeziv parbriz; - Set fixare parbriz.

Arată recurentul că pentru aceste piese/repere/componente auto se poate afirma cu certitudine ca devizul intocmit de reprezentantul FGA a avut in vedere aducerea auto avariat la starea inițiala utilizând piese de tip originale asa cum menționează si expertul. O.E.M. este prescurtarea pentru D.. Acest lucru înseamnă ca piese de tipul OEM pentru marca x sunt fabricate de x, piese de E. sunt fabricate de E., piese de F. de către F., piese G. de către G.. Termenii O.E.S. si OE sunt, de asemenea, utilizați; aceștia înseamnă H. si respectiv, I.. În timp ce în multe cazuri, OEM si OES înseamnă același lucru, OE este un termen mai folosit si se refera la orice piesa auto care a venit ca echipament original pe mașina. Unele dintre piesele auto OE si componente nu sunt de fapt realizate de către producătorul auto, ci sunt achiziționate si asamblate de către producătorul auto pentru a crea un vehicul. Din acest punct de vedere nu prețul piesei denota tipul acesteia ci codul. Întrucât din devizul intocmit de FGA, din verificarea codului piesei, rezulta ca sunt piese de tip OE, arată recurentul ca s-au utilizat piese indicate de fabricant (J.). Diferența de preț provine din faptul ca aceste piese auto sunt comercializate de către diferiți operatori economici ce au in obiectul de activitate comercializarea de componente pentru autovehicule. Sistemul de calculatie B., utilizat la întocmirea devizului de reparații si de FGA si de către expert, conține o aplicație de calcul alternativ.

Astfel, in aplicația B. principalii operatori economici ce comercializează componente auto, denumiți generic furnizori de piese, stochează si actualizează periodic o baza de date cu piese necesare efectuării reparațiilor pentru toate mărcile de autovehicule existente. Aceasta baza de date este creata/intocmita pe criterii de calitate a pieselor, furnizor, preț. Aceasta aplicație din B. poate fi accesata de operatorul ce întocmește un deviz fiind o soluție eficienta de identificare a pieselor si a prețului acestora. Diferența de preț Ia cele 8 componente auto rezida in faptul ca la devizul întocmit de FGA s-a luat in calcul aceasta opțiune oferita de aplicația B.. De altfel si la devizul intocmit de expert se putea avea in vedere aceasta opțiune, optimizandu-se astfel costul pieselor de schimb. Piesele alese de către reprezentantul FGA sunt comercializate de către operatorii economici K. si L. si Accesorii care au in obiectul de activitate comercializarea de componente auto. Or, în acest dosar de dauna petentul nu a depus anexat o factura fiscala sau orice alt document prin care sa ateste ca a suferit un prejudiciu cuantificabil. Ca urmare arată recurentul ca Ia devizul intocmit de FGA cele 8 componente/piese auto au fost selectate in mod corect iar contravaloarea acestora este cea generata de sistemul de calcul B. la care s-a raportat inclusiv expertul. Arată recurentul că expertul trebuia sa solicite unității service M. S.R.L. optimizarea devizului, in ceea ce privește costul pieselor de schimb, prin interogarea bazei de date a furnizorilor de piese. Acest fapt ar fi fost atestat si de depunerea la dosarul cauzei a raportului generat de aplicația B. cu prețul piesei si implicit a operatorului economic care îl comercializează.

Întrucât din devizul intocmit de către FGA se observa in mod evident ca cele 8 piese/componente sunt de tipul OE, susține recurentul că a respectat in totalitate prevederile Legii 218/2013 si a Ordonanței 80/2000 privind omologarea si certificarea produselor si materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere. Mai mult, piesele înscrise in devizul intocmit de FGA, prin codul care atesta ca sunt de tip OE, nu pot fi considerate contrafăcute asa cum prevede Legea 129/1992. Aceste componente auto au incorporate drepturi de proprietate industriala ale N. asupra desenelor si modelelor Cele 3 componente auto ale căror coduri nu sunt de tip OE sunt următoarele:

- Carenaj roata fata dreapta; aceasta piesa este comercializata de către operatorul economic K. fiind de tip after-market (O.). Piesele auto de tip aftermarket" (prescurtat O.) nu sunt făcute de către producătorul auto original, în plus, ele sunt cumpărate si se adauga/monteaza la autovehicul ia unitatea service după ce autovehiculul a fost comercializat. În termeni de design si funcție, piesele auto aftermarket O. sunt aproape la fel ca piesele auto originale (OE), deoarece acestea sunt în principal folosite pentru a înlocui o piesă auto originala deteriorata, astfel încât vehiculul poate continua sa ruleze. Aceasta componenta auto, respectiv carenaj roata fata dreapta, este un reper non-structural. Utilizarea acestei piese de tip O. nu ar putea cauza un accident sau leziunile suferite de pasageri in cazul unui impact ar fi neinfluentate de aceasta componenta auto. Alegerea de către FGA în cadrul devizului a acestui reper non-original a fost făcuta pe considerentele expuse mai sus coroborat cu faptul ca petentul nu a depus factura fiscala sau acte de reparație in cuantificarea pagubei;

- Amortizor fata; aceasta piesa este de tip OEM si este comercializata de către operatorul economic K.. Acesta este o piesa care are certificare si omologare din partea Registrului Auto Roman pentru a fi comercializata. In acest sens comercializarea acestui produs este in conformitate cu prevederile O.G. nr. 80/2000 art l2 alin. (1).2 produs de schimb - produs destinat sa fie utilizat la un vehicul pentru a înlocui un produs montat pe acest vehicul;

- Parbriz; este un produs de tip O. fiind comercializat de către operatorul economic L. si Accesorii. Parbrizul este o componenta structurala ce are un rol important si in rigiditatea autoturismului. Conform planșelor foto efectuate la autoturismul avariat nu se observa ca acesta sa aibă inscris un cod care sa ateste ca este piesa de prim montaj (OE). Ca urmare a acestui fapt in devizul întocmit de către FGA s-a ales un reper de tip O. care are certificare si omologare din partea Registrului Auto Roman pentru a fi comercializat. Si in acest caz s-au respectat prevederile O.G. nr. 80/2000 art. 12 alin. (1).2 produs de schimb -produs destinat sa fie utilizat la un vehicul pentru a inlocui un produs montat pe acest vehicul.

La întocmirea devizului de reparație s-au avut in vedere următoarele: -tarif manopera: 45 Iei; -codul pieselor identic cu cel din devizul întocmit de FGA in 23.02.2017; -bandoul de usa a fost ales piesa de tip OE fapt dovedit de codul acesteia. Datorita decalajului de timp între data întocmirii primului deviz de FGA, 23.02.2017 si data de 04.09.2018 se observa ca exista diferente la prețul pieselor de schimb si a componentelor auto necesare efectuării reparației. Baza de date cu preturile pieselor de schimb a fost actualizata de către furnizorii de piese ceea ce a dus in final la majorarea costului pieselor cu 129,87 RON. Pe de alta parte, raportarea în soluționarea cererii la prețurile practicate de unitățile de reprezentanță este justificată și de prevenirea eventualelor abuzuri și fraude care ar putea decurge din stabilirea unor prețuri de manoperă ce nu au suport real, cu scopul obținerii unui cuantum al despăgubirii superior, necorespunzător prejudiciului real, efectiv suferit.

Pentru eventualele diferențe de sume reprezentând despăgubiri, pentru care FGA nu poate fi ținut răspunzător, acesta nefiind un succesor al asigurătorului în faliment, reclamanta-intimata are deschisă calea recuperării acestora în procedura de faliment a asigurătorului - societatea P. S.A. - în condițiile speciale ale acestei proceduri, pentru asigurarea reparării integrale a pagubei pretins suferite într-un alt cuantum decât cel despăgubit de FGA.

Prin urmare, în lipsa unei analize proprii, a soluționării echitabile a cererilor de plată pentru cazuri similare, Fondul ar realiza doar plăți, fără analiză, ipoteză ce vine în contradiciție totală cu dispozițiile Legii nr. 213/2015 ca lege specială.

In considerarea tuturor motivelor mai sus menționate, recurenutl a solicitat admiterea recursului împotriva sentinței civile nr. 1149/25.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, casarea în parte ahotărârii recurateă și rejudecând cauza, să serespingă în tot cererea de chemare în judecată formulată de intimatul- reclamant împotriva recurentului-pârât.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând anularea recursului ca nemotivat in temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar in subsidiar respingerea recursului declarat ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, constată că este neîntemeiată și o va respinge, întrucât criticile invocate de recurentul-pârât se circumscriu cazului de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de garantare a Asiguraților sub nr. x/04.05.2016, domnul Q. a solicitat suma de 15.666,46 RON reprezentând contravaloarea reparației autvehiculului avariat proprietate personală(conform devizului de lucrări, în sistem B., emis de S.C. R. SRL-reprezentanța J.).

Din analiza dosarului de daună și a înscrisurilor anexate cererii de plată a rezultat faptul că la data de 08.04.2016 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului, care, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare x, asigurat la data evenimentului cu Polița R.C.A. nr. x, emisă de către P. S.A., a avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare x proprietatea domnului Q..

În vederea acoperirii prejudiciului material suferit la autoturismul proprietatea sa prin accidentul de circulație produs de un terț, pârâtul FGA a emis decizia nr. 5106/27.03.2017 prin care a fost admisă în parte cererea de plată formulată de reclamant, doar pentru suma de 4.254,45 RON reprezentând valoarea reparațiilor autovehiculului avariat, fiind respinsă pentru suma de 11.412,01 RON - diferența solicitată de reclamant tot cu titlu de contravaloarea reparație auto.

În motivarea deciziei, pârâtul a reținut în esență faptul că, în urma accidentului, autovehiculul reclamantului a fost avariat, devizul de reparație efectuat în sistem B. în conformitate cu constatarea tehnică de specialitate stabilind faptul că valoarea reparației acestuia este de 4.254,45 RON.

Împotriva deciziei, reclamantul a formulat contestație în termenul legal potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și art. 19 din Legea nr. 503/2004.

În drept, prima instanță a reținut că Fondul de Garantare a Asiguraților nu este succesor in drepturi si obligații al asigurătorului P. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii". Fondul de garantare acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale FGA, obligația fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul si, de aceea, plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele si pe seama acestuia.

Art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și art. 21 alin. (2) Normele ASF nr. 16/2015 prevăd ca, în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună si a creanțelor de asigurări înregistrate în evidentele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților:

"(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) creanța de asigurări - creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din aceeași lege, "Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5".

Având în vedere aceste dispoziții legale, în mod corect a reținut prima instanță că pârâtul a stabilit deja prin actul emis faptul că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a fi despăgubit pentru daunele materiale suferite prin accidentul rutier, aspectul asupra cărora părțile nu sunt de acord și pe care l-au dedus judecății fiind cuantumul despăgubirii constând în costul reparației autovehiculului avariat.

Prima instanță a mai reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 51 alin. (1), (3) și 4 din Norma ASF nr. 23/2014 în vigoare la data producerii accidentului (8.04.2016), în raport de care recurentul-pârât a stabilit valoarea maxima de despăgubire conform criteriilor date de sistemul de specialitate B., valoarea totală a acestora fiind de 4.254,45 RON, astfel: - manopera: 751,5 RON; - vopsitorie: 1.732,86 RON; - piese: 1.770,09 RON .

Reclamantul a constatat valoarea prejudiciului astfel cum a fost stabilită de pârât, însă devizul ce stă la baza emiterii deciziei acestuia a fost depus integral la dosar abia la 21.05.2018 .

Reclamantul solicitase, prin cererea de plată depusă la pârât la 4.05.2016, suma totală de 15.666,46 RON, atașând în dovedirea pretențiilor sale devizul emis de S.C. R. S.R.L. .

În urma calculului făcut de pârât, prin devizul emis de acesta la 23.02.2017, s-a stabilit valoarea de 4.254,45 RON.

Diferența dintre cele două devize fiind foarte mare, s-a dispus din oficiu proba cu expertiza tehnică în specialitatea autovehicule pentru ca expertul să stabilească contravaloarea reparațiilor necesare în raport de dispozițiile art. 51 alin. (1), (3) și 4 din Norma ASF nr. 23/2014 în vigoare la data producerii accidentului.

Recurentul critică hotărârea primei instanțe prin prisma greșitei rețineri a concluziilor raportului de expertiză tehnică auto, administrat în cauză.

În mod corect instanța de fond a constatat ca o parte a obiectiunilor recurentului-pârât (care sunt reluate si in cererea de recurs) au fost formulate tardiv raportat la data depunerii Raportului de expertiza.

Or, așa cum a reținut in mod corect Curtea de Apel București, constatările expertului judiciar sunt întemeiate și justificate.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic auto S. s-a stabilit faptul că valoarea lucrărilor de reparații necesare pentru readucerea autoturismului reclamantului la starea de dinainte de producerea accidentului este de 11.258,32 RON cu tva, conform devizului de reparații anexat generat în sistem B., cuprinzând valoarea pieselor de schimb originale, normativul de lucrări al fabricantului pentru timpul normat de manoperă, pentru operațiunile tehnologice de reparație și pentru materialele aferente procesului de reparație .

Acesta a justificat valoarea prea mare a reparațiilor estimate de reclamant prin faptul că ar fi fost introduse în deviz și repere care nu se justifică prin dinamica producerii accidentului, aspect necontestat de reclamant.

Expertul a arătat, de asemenea, faptul că valoarea reparațiilor estimate de FGA a fost cu mult subdimensionat din cauza valorii extrem de mici/nereale a pieselor introduse în deviz, lipsa unor elemente (bandou ușă dreapta față, prag complet dreapta față cu manopera aferentă, manoperă pentru demontarea/remontarea capotei în vedere reparării) și ora de manoperă adoptată sub valoarea orei practicată de service-urile specializate în reparații auto din gama J. . Mai mult, expertul a arătat faptul că pârâtul ar fi folosit în devizul de reparații piese de proveniență "after market", fără a cunoaște producătorul pieselor respective, iar în ultima vreme piața a fost invadată de piese fabricate în China și care nu corespund din punct de vedere tipo-dimensional, iar pentru a putea fi montate pe mașină necesită diferite ajustări.

În privința tarifului orei de manoperă, expertul a arătat că 50 RON reprezintă un cost rezonabil comparativ cu ora de manoperă de 65 RON practicată de unitățile service din rețeaua J. la nivelul anului 2016 și a atașat oferta T. .

Recurentul -pârât justifică diferența majoră între cele două versiuni de calcul, respectiv cel întocmit de FGA și cel pus la dispoziție de expert, arătând că aceasta rezultă din valoarea pieselor înscrise, susținând recurentul că următoarele componente auto: -Aripa fata dreapta; -Usa fata dreapta; -Balama superioara usa fata dreapta; - Balama inferioara usa fata dreapta; - Stâlp dreapta; - Suport motor fata; - Set adeziv parbriz; -Set fixare parbriz; au aceleași coduri, iar valoarea componentelor este calculată prin același sistem B..

Înalta Curte nu poate primi criticile recurentului-pârât raportate la valoarea pieselor și a orei de manoperă, întrucât constatările expertului stabilite în raportul de expertiă tehnică auto sunt întemeiate și justificate. Acestea au fost efectuate în raport de criterii concrete și concluziile sale au la bază argumente pertinente, reclamantul fiind îndreptățit să primească contravaloarea integrală a prejudiciului suferit, ceea ce presupune reparația autovehiculului cu piese originale, care corespund specificațiilor, și la un service autorizat care oferă servicii de calitate, cu o manoperă rezonabilă.

În ceea ce privește cererea intimatului-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța constată că este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

În acest sens având în vedere factura nr. x/13.09.2021, în sumă de 594 RON, reprezentând onorariu avocat, și extrasul de cont din data de 16.09.2021, în baza împuternicirii avocațiale seria x/2020, întocmită în baza contractului de asistență juridică nr. x/06.07.2020, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 595 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1149 din 25 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 595 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.