ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5602/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28.12.2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 și anularea Deciziei nr. x/28.07.2017 - decizie de îndreptare a erorilor din Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017, ambele emise în dosarul de executare nr. 2064/2014.

Prin sentința nr. 838/2018 din data de 22 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet și Administrația Județeană A Finanțelor Publice Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 219 din 24 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. față de cererea de anulare a Deciziei de îndreptare a erorilor materiale nr. x/23.07.2017 emisă de AJFP DOLJ - SFO Bechet, invocată de pârâți și, în consecință, a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală;

- a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. față de cererea de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 emisă de AJFP DOLJ-SFO Bechet, invocată de pârâți;

- a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană A Finanțelor Publice Dolj și Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, motivat de faptul că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticându-se faptul că instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

Recurenții au considerat neîntemeiată excepția inadmisibilității raportat la faptul că au formulat contestație împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar și împotriva Deciziei de îndreptare a erorilor materiale, iar după ce aceste contestații le-au fost respinse, au formulat contestației la instanța de judecată, fiind în mod cert nemulțumiți inclusiv de soluțiile date în soluționarea contestațiilor de către intimați-pârâți. Or, în situația în care răspunsul dat la contestațiile formulate i-ar fi mulțumit, aceștia nu s-ar mai fi adresat instanței de judecată, pentru a anula deciziile intimaților.

Au arătat că, la primul termen de judecată din 05.04.2019, au precizat verbal că înțeleg să conteste toate actele emise de intimați, inclusiv răspunsurile date în contestațiile formulate.

Pe fondul cauzei, în esență, au arătat că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 207/2015.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză intimații-pârâți Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj nu au formulat întâmpinări.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește starea de fapt care a condus la situația litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că în urma declarării stării de insolvabilitate a debitoarei S.C. C. S.R.L., Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamanților A. și B., în calitate de administratori ai societății anterior menționate, sens în care a emis două decizii distincte, câte una pentru fiecare reclamant, însă dintr-o eroare materială săvârșită de organul fiscal emitent, în ambele decizii a fost consemnat același număr, respectiv x/23.06.2017.

Prin Decizia nr. x/28.07.2017 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din decizia prin care a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei B., în sensul menționării numărului deciziei ca fiind x/23.06.2017, în locul numărului x/23.06.2017.

Prin Decizia nr. x/01.11.2017 au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile formulate de reclamanta B. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 și Deciziei de îndreptare a erorii materiale nr. x/28.07.2017, fiind respinsă ca neîntemeiată și contestația formulată de reclamantul A. împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017, în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației fiind menționată și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017.

În acest context, reclamanții A. și B. au investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 și anularea deciziei de îndreptare a erorilor materiale nr. x/28.07.2017, emise de Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A. și B. reținând, în esență, că deși au avut cunoștință de excepția inadmisibilității invocată de pârâți prin întâmpinare, aceștia nu au înțeles să își precizeze cererea și să conteste în instanță Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova, prin care au fost respinse contestațiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală, solicitând doar anularea Deciziilor de angajare a răspunderii solidare și a Deciziei de îndreptare a erorii materiale a uneia dintre aceste decizii.

Prin memoriul de recurs, recurenții-reclamanți susțin că excepția inadmisibilității este neîntemeiată raportat la faptul că au formulat contestație împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar și împotriva Deciziei de îndreptare a erorilor materiale, iar după ce aceste contestații le-au fost respinse, au formulat contestației la instanța de judecată, fiind în mod cert nemulțumiți inclusiv de soluțiile date în soluționarea contestațiilor de către intimați-pârâți.

În speță, este de necontestat faptul că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 și Decizia de îndreptare a erorilor materiale nr. x/28.07.2017, emise de Serviciul Fiscal Orășenesc Bechet sunt acte administrative fiscale care pot fi contestate potrivit procedurii administrative obligatorii reglementată de Titlul VIII din Legea nr. 207/2015.

Observă Înalta Curte că recurenții-reclamanții, deși au înțeles să facă contestații împotriva actelor administrative fiscale anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, nu au înțeles să respecte și prevederile art. 281 alin. (2) ale aceluiași act normativ, care le permitea să atace în contencios administrativ Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova, prin care au fost respinse contestațiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Pentru a răspunde în concret criticilor formulate, Înalta Curte reține că potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", iar potrivit art. 20 alin. (6) din același act normativ "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile când legea ar dispune altfel." Prin urmare, susținerile recurenților în sensul că s-au adresat instanței de judecată, fiind în mod cert nemulțumiți inclusiv de soluțiile date în soluționarea contestațiilor de către intimați-pârâți nu pot fi primite, câtă vreme aceștia nu au înțeles să își precizeze acțiunea în acest sens.

Totodată, având în vedere că obiectul acțiunii în contencios administrativ trebuie să se circumscrie exclusiv exigențelor legii speciale, iar instanța nu are obligația sau aptitudinea de a iniția modificarea cererii reclamanților, în mod corect a reținut prima instanță că actul administrativ fiscal care se atacă în contencios administrativ, potrivit art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, este decizia de soluționare a contestației (Decizia nr. x/01.11.2017), iar legalitatea actelor administrativ fiscale care premerg decizia emisă în temeiul art. 273 Codul de procedură fiscală, urmează a fi analizată în cadrul acțiunii îndreptate împotriva acestei din urmă decizii, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește susținerile recurenților-reclamanți în sensul că la primul termen de judecată din 05.04.2019, au precizat verbal că înțeleg să conteste toate actele emise de intimați-pârâți, inclusiv răspunsurile date în contestațiile formulate, Înalta Curte, analizând cuprinsul încheierii de ședință, constată că nu există consemnată nicio mențiune de acest fel, la aceea dată fiind încuviințată proba cu înscrisurile solicitate de reclamanți și pârâți, și fiind prorogată discutarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, deci inclusiv excepția inadmisibilității acțiunii.

În plus, recurenții-reclamanți aveau posibilitatea să conteste notele de ședință ale grefierului, potrivit art. 231 alin. (3) din C. proc. civ., pentru a se rectifica eventualele omisiuni cu privire la consemnările făcute în încheierea de ședință, sau puteau formula, în scris, o cerere precizatoare cu privire la actele administrative pe care înțeleg să le conteste.

Or, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți nu au înțeles să își precizeze acțiunea și să conteste în instanță Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova prin care au fost respinse contestațiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală, cu toate că au avut cunoștință de excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinarea care le-a fost comunicată, iar apărătorul ales prezent la ședințele de judecată din data 05.04.2019 și 19.04.2019 nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la această excepție, deși a fost pusă în discuția părților.

În concluzie, având în vedere că judecătorul este ținut de cadrul procesual trasat de către părți și sub aspectul obiectului, instanța de control judiciar constată că sentința atacată este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, motiv pentru care nu se impune casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 219 din 24 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.