ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5588/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019 la data de 19.07.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) anularea Raportului de evaluare cu nr. x/02.07.2019 emis de A.N.I. prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate în privința reclamantului, în calitate de Viceprimar al Comunei Livada, jud. Arad, fără cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 263 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 263 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, rejudecând, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamant, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant A. a formulat "Răspuns la întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecându-se litigiul, să se admită acțiunea, așa cum a fost formulată.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din 06.02.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 8 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 8 septembrie 2021, recurentul-reclamant a înaintat la instanță o " Cerere de renunțare la judecată", în cuprinsul căreia menționează că aduce la cunoștință instanței intenția sa de " renunțare la recursul" formulat în dosarul de față.

La respectiva cerere a anexat și o Cerere de preschimbare a termenului de judecată fixat pentru data de 08.03.2022, solicitând a se stabili un termen mai scurt, pentru a se lua act de cererea sa de renunțare la recurs, anexând deopotrivă și o Declarație notarială.

Completul învestit cu soluționarea dosarului a fixat termen în vederea soluționării cererii de preschimbare, pentru data de 5 octombrie 2021, când, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu, a admis cererea și a preschimbat termenul de judecată de la data de 8 martie 2022, la data de 16 noiembrie 2021, pentru când a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de a menționa expres dacă renunță la judecata recursului sau la judecata acțiunii.

Cu privire la acest ultim aspect, recurentul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunțare, astfel cum a fost fost formulată de recurentul - reclamant A., constată următoarele:

Potrivit art. 406 C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare. (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă".

De asemenea, potrivit art. 463 C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile",m iar art. 464 prevede:

"(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă".

Analizând cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de recurentul - reclamant A., constată Înalta Curte că, față de solicitarea părții, " de renunțare la recursul formulat", în cauză sunt incidente dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Deliberând asupra cererii de renunțare formulată de recurentul - reclamant, din perspectiva dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului -reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în speță recurentul a renunțat la judecata recursului, conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., iar renunțarea este un act de dispoziție unilateral și irevocabil, dând eficientă principiului disponibilității, instanța va lua act de renunțare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului - reclamant la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 263 din data de 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ia act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 263 din data de 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.