KRYUCHEK v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KRYUCHEK v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32623/04, de către Anatoliy Lukich KRYUCHEK împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Loucaides Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl A. Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 august 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Anatoliy Lukich Kryuchek, este un național rus care s-a născut în 1957 și trăiește în Kemerovo. Guvernul contestat a fost în primul rând reprezentat de dl. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de noul lor reprezentant, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 aprilie 2004, Curtea de District Tsentralniy din Kemerovo a acceptat acțiunea reclamantului împotriva Consiliului Comunal Kemerovo. Curtea de District a susținut că Consiliul ar trebui: „...în calitate de prioritate, dl Kryuchek Anatoliy Lukich, al cărui familie cuprinde trei membri, cu un apartament bine echipat care îndeplinește cerințele sănătoase și tehnice, ținând seama de dreptul dlui Kryuchek la suprafața de viață suplimentară a unei camere separate.” Hotărârea nu a fost apelată și a devenit executibilă la 19 aprilie 2004. Se pare că acesta rămâne neexecutată. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 3 și 8 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea din 6 aprilie 2004 a rămas neexecută și că nu a putut obține un apartament. HOTĂRÂREA La 24 noiembrie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. Guvernul nu și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 12 aprilie 2007, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise până la 24 mai 2007. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 24 mai 2007, la 9 august 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii, după cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 9 august 2007 a fost adresată reclamantului la 4 septembrie 2007. Nu a urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea constată că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. André Wampach Loukis Președintele adjunct al grefierului Loucaides