CtEDO 12.04.2007 Auto

CASE OF MIZYUK v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
12.04.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MIZYUK v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE MIZYUK v. RUSSIA (Declarația nr. 9253/06) ÎN CAUZA DE JUSTURI STRASBOURG 12 aprilie 2007 FINAL 12/07/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Mizyuk v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședința ca Cameră compusă din: L. Loucaides, Președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl Nielsen grefier deliberat în privat la 22 martie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9253/06) împotriva Federației Ruse depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dl Yuriu Vladimirovich Mizyuk („reclamantul”), la 28 ianuarie 2006. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 4 aprilie 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în orașul Omsk. La 20 iulie 2004, Curtea de district Tsentralniy din Omsk a acceptat acțiunea reclamantului împotriva Consiliului Comunal Omsk și a ordonat ca Consiliul să furnizeze reclamantului și membrilor familiei sale un apartament bine echipat, ținând cont de faptul că reclamantul are dreptul la o sală suplimentară. Hotărârea a fost susținută la recurs de către Curtea Regională Omsk la 25 august 2004. La 16 septembrie 2004 au fost instituite proceduri de executare. La 28 decembrie 2004, Curtea de District Tsentralniy și-a clarificat hotărârea din 20 iulie 2004, menționând că Consiliul ar trebui să cumpere un apartament în detrimentul bugetului federal. Hotărârea rămâne neexecutată deoarece Trezoreria Federală nu a furnizat Consiliului fonduri necesare. ARTICOLUL 6 ALEGAT AL CONVENȚIEII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 Reclamantul se plânge că hotărârea în favoarea sa a rămas neexecutată. Curtea consideră că această plângere trebuie examinată în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Burdov c. Rusia , nr. 59498/00 , § 26, CEDO 2002 III). Partele relevante ale acestor dispoziții se citesc după cum urmează: Articolul “În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil... de [a]... tribunal...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesele sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Admisibilitate 10. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că hotărârea din 20 iulie 2004 a rămas neexecutată deoarece există acorduri complexe între bugetele de diferite niveluri din Federația Rusă și nu există nicio bază juridică clară pentru transferul de fonduri între bugetele. 12. Reclamantul a menținut cererile sale. 13. Curtea observă că, la 20 iulie 2004, reclamantul a obținut o hotărâre în favoarea sa, prin care el și membrii familiei sale trebuie să fie acordate un apartament. Hotărârea a fost susținută la recurs la 25 august 2004 și a devenit aplicabilă în aceeași zi. Hotărârea din 20 iulie 2004 nu a fost încă executată. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Malinovskiy c. Rusia , nr. 41302/02, § 35 și seq., CEDH 2005; Teteriny c. Rusia , nr. 11931/03, § 41 și seq., 9 iunie 2005; Gizzatova c. Rusia , nr. 5124/03, § 19 și seq., 13 ianuarie 2005; Burdov, citat mai sus După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Curtea constată că hotărârea nu a fost pusă în aplicare deoarece debitorul nu are recursuri financiare pentru achiziționarea unui apartament. Cu toate acestea, Curtea reiterează că nu este deschis unei autorități de stat să citeze lipsa de fonduri sau alte resurse, cum ar fi locuința, ca scuză pentru a nu onora o datorie de judecată (a se vedea Malinovskiy c. Rusia , nr. 41302/02, § 35, 16 iunie 2005; Plognikovy c. Rusia , nr. 43883/02, § 23, 24 februarie 2005 . Aceleași principiu se aplică în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă serviciile de aplicare a normelor de stat și complexitatea acordului bugetar (a se vedea Wasserman c. Rusia , nr. 15021/02, § 38, 18 noiembrie 2004 și Chernyshov și 11 altele c. Rusia , nr. 10415/02, § 14, 28 septembrie 2006). 16. Curtea constată că, în lipsa hotărârii executive în favoarea reclamantului, autoritățile interne au afectat esența dreptului său la o instanță și l-au împiedicat să primească un apartament pe care ar fi putut aștepta să-l primească în mod rezonabil. 17. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. II. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat o compensare în ceea ce privește prejudiciile morale și a lăsat decizia sumei la discreția Curții. 20. Guvernul a susținut că nu ar trebui acordată nicio compensație reclamantului în ceea ce privește prejudiciu material, deoarece el nu a formulat respectiva cerere. În ceea ce privește prejudiciile morale, reclamantul ar trebui acordat la fel ca reclamanții în cazul Teteriny v. Rusia (nr. 11931/03, 30 iunie 2005) și Shpakovskiy v. Rusia (nr. 41307/02, 7 iulie 2005). 21. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 în sensul că hotărârea judiciară în favoarea reclamantului nu a fost pusă în aplicare. Curtea reamintește că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește o încălcare a articolului 6 este de a se asigura că reclamantul este pus în poziția pe care ar fi avut-o dacă cerințele de la art. 6 nu ar fi fost ignorate (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), hotărârea din 26 octombrie 1984, Serie A nr. 85, p. 16, § 12, și, mutatis mutandis Gençel c. Turcia, nr. 53431/99, § 27, 23 octombrie 2003). Curtea constată că, în acest caz, acest principiu se aplică, de asemenea, având în vedere încălcările constatate (cf. Poznakirina c. Rusia, nr. 25964/02, § 33, 24 februarie 2005). Prin urmare, consideră că Guvernul va asigura, prin mijloace adecvate, executarea hotărârii din 20 iulie 2004, astfel cum s-a confirmat la recurs la 25 august 2004. 22. Curtea consideră, de asemenea, că reclamantul trebuie să fi suferit dificultăți și frustrații rezultate din nerespectarea hotărârii în favoarea sa a autorităților de stat. Curtea ia în considerare aspectele relevante, cum ar fi lungimea neexecuției și natura atribuirii interne, precum și evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 2000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil pe suma de mai sus. Costuri și cheltuieli 23. În consecință, Curtea nu a atribuit nimic în temeiul acestui capitol. 25. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține (a) că Statul pârât, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenția, se asigură, după caz, că, înseamnă executarea hotărârii pronunțate de instanța internă în favoarea reclamantului și a plătit reclamantului 2.000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 12 aprilie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă