ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 ianuarie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - Oficiul Juridic UM 0198, a solicitat ca instanța să oblige pârâtul:

- să comunice modalitatea în care SRI a participat la efectuarea înregistrărilor ambientale conform autorizațiilor cu nr. x, emise de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 al DNA - Structura Centrală și reînregistrat în data de 27.02.2012 sub nr. x/2012 la DNA - Serviciul Teritorial Oradea, respectiv a înregistrărilor ambientale din datele: 30.01.2012, 02.02.2012, 03.02.2012, 06.02.2012, 10.02.2012, 15.02.2012, 20.02.2012, 21.02.2012, 24.02.2012 și 28.02.2018;

- să comunice modalitatea în care SRI a efectuat redările în scris intitulate - "NOTE - Exemplar unic" - a înregistrărilor ambientale indicate mai sus și dacă aceste redări în scris s-au făcut după înregistrarea ambientală originală de pe aparatura de înregistrare;

- să comunice dacă SRI a intervenit cu programele B., FLEX8F și TMPGEnc4.0Xppress asupra înregistrărilor ambientale originale sau la prima descărcare pe care a efectuat-o, respectiv să comunice dacă au atestat pentru conformitate cu originalul prima descărcare transmisă către DNA - ST Oradea, în ce scop și cine a solicitat acest lucru;

- să comunice care a fost motivul pentru care SRI nu a efectuat înregistrările ambientale audio-video așa cum au fost autorizate de judecător mai puțin înregistrarea audio-video din 06.02.2012, restul fiind exclusiv înregistrări audio, respectiv să comunice dacă acestea au fost efectuate conform autorizării audio-video, și forma în care au fost communicate către DNA - ST Oradea;

- să comunice, pentru fiecare înregistrare ambientală, câte fișiere a format SRI, în ce scop și cine a solicitat acest lucru, arătând că, cel puțin înregistrarea din 03.02.2012 are două fișiere audio, iar cea din 06.02.2012, are două audio și unul audio-video;

- să comunice dacă a existat o cooperare în dosarul nr. x/2012 al DNA - Structura Centrală și reînregistrat în data de 27.02.2012 sub nr. x/2012 la DNA - Serviciul Teritorial Oradea între SRI și DNA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în ce s-a concretizat;

- să comunice toate înregistrările audio sau audio-video efectuate în dosarul nr. x/2012 al DNA - Structura Centrală și reînregistrat în data de 27.02.2012 sub nr. x/2012 la DNA - Serviciul Teritorial Oradea la datele de: 30.01.2012, 02.02.2012, 03.02.2012, 06.02.2012, 10.02.2012, 15.02.2012, 20.02.2012, 21.02.2012, 24.02.2012 și 28.02.2018, cât și a notelor de redare efectuate de către SRI;

- să comunice toate înscrisurile în care sunt consemnate activitățile operaționale pentru punerea în executare a autorizațiilor indicate mai sus între SRI și DNA sau DNA - SRI, respectiv o copie a acestora, simplele răspunsuri printr-o adresă nefiind suficientă dat fiind accesul reclamanților la toate datele de care au fost privați în desfășurarea procesului purtat sub dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Cluj și în care au fost condamnați pe nedrept;

- obligarea pârâtului la plata daunelor morale, de câte 1.000 RON/zi întârziere, începând cu data de 22.10.2018, data înregistrării petiției reclamantului la SRI sub nr. x și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor conform petitului cererii de chemare în judecată (9.400 RON calculați începând cu data 22.10.2018 și până la data de formulării prezentei cereri de chemare în judecată).

Prin sentința civilă nr. 98/CA/2019 - P.I din 22 mai 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Serviciul Român de Informații - Oficiul Juridic Unitatea Militară 0198 București și a respins ca nefondată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - Oficiul Juridic Unitatea Militară 0198 București.

Împotriva sentinței civile nr. 98/CA/2019 - P.I din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarant recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 august 2019, intimatul-pârât Serviciul Român de Informații - Oficiul Juridic UM 0198 a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosința, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosința este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit referatului încheiat la data de 02 noiembrie 2021, din verificările efectuate în baza de date DEPABD rezultă că reclamantul A. a decedat la data de 15 decembrie 2019, cu număr act deces 3204/2019 - Municipiul Oradea, județul Bihor .

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, acestea putând fi executate doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului -reclamant, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 98/CA/2019 - P.I din 22 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 98/CA/2019 - P.I din 22 mai 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.