ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5507/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 29 martie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Prin sentința civilă nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că prin prevederile a căror anulare o solicită se încalcă principiile competiției deschise, competenței, meritelor profesionale și al egalității accesului la funcțiile publice, prevăzute în mod expres de Legea nr. 188/1999 la art. 57 alin. (3), întrucât chiar în situația obținerii unei note superioare ca urmare a constestatiei depuse, această notă nu este recunoscută, pe criterii de prag valoric. Se ajunge astfel în situația paradoxală ca, cel care a obținut efectiv o notă mai mare, să nu poată beneficia de aceasta și un candidat cu o notă mai mică să fie declarat admis la un concurs.

Apreciază că principiile competenței și a meritelor profesionale sunt încălcate atât timp cât acestea nu sunt recunoscute, în concret, la nivelul de performanță dat de nota obținută efectiv la concursul susținut, astfel cum este aceasta materializată ca urmare a contestației formulate. Condiționarea validării contestației de un prag valoric și nu cu raportare efectivă la nota obținută încalcă chiar și principiul egalității accesului la funcția publică, privit nu la nivel general, ci limitativ între concurenți. Astfel, în reglementarea contestată, strict cu privire la punctajul realizat, deși ai o notă mai mare față de un alt participant la concurs, totuși acesta este declarat câștigător întrucât cel care a contestat nota nu își poate valorifica notarea efectiv obținută prin contestarea celei inițiale.

Este încălcat și principiul competiției deschise având în vedere impunerea unei diferențe minime de 10 puncte între nota inițială și cea obținută în urma soluționării contestației, întrucât permite unui concurent mai slab, cu notă mai mică, să fie declarat câștigător.

Învederează că Legea nr. 188/1999 nu conține nicio restricționare în ceea ce privește validarea punctajului obținut în contestație, o astfel de prevedere fiind nelegală, întrucât adaugă la lege.

A arătat că a semnalat contradicția dintre dispozițiile atacate și cele prevăzute la art. 62 alin. (4) a H.G. nr. 611/2008, doar pentru a sublinia faptul că principiul universal "cel mai bun câștigă" este prevăzut și luat în considerație de legiuitor.

Recurenta-reclamantă consideră și că nu doar condiționarea de un prag valoric, dar și nivelul acestui prag este nelegală și forțată. Pragul de 10 puncte prevăzut în art. 65, art. 66 alin. (1) lit. c) a H.G. nr. 611/2008 reprezintă 10% din punctajul maxim ce se poate obține la concurs, acesta fiind stabilit la cuantumul de 100 puncte.

Reiterează că imposibilitatea valorificării notei obținute în contestație de limitarea unui prag valoric, dar și de procentul mare stabilit pentru acest prag, cu raportare la nota obținută, încalcă principiile competiției deschise, competenței, meritelor profesionale și al egalității accesului la funcțiile publice, prevazute în mod expres de Legea nr. 188/1999 la art. 57 alin. (3), motiv pentru care apreciază că în mod greșit s-a respins acțiunea prin hotărârea atacată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 august 2019, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, reiterând, în esență, apărările formulate în primă instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prevederile contestate de recurenta-reclamantă, respectiv art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul formulării acțiunii, au următorul conținut:

"ART. 65

Comisia de soluționare a contestațiilor admite contestația modificând punctajul final acordat de comisia de concurs în situația în care: (…)

c) constată că există o diferență mai mare de 10 puncte la proba scrisă între punctajele acordate de comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor;

ART. 66

Contestația va fi respinsă în următoarele situații: (…)

c) între punctajul acordat de comisia de concurs și cel acordat de comisia de soluționare a contestațiilor nu este o diferență mai mare de 10 puncte/probă".

Norma juridică cuprinsă într-un act normativ cu forță juridică superioară, despre care recurenta-reclamantă susține că ar fi încălcată prin dispozițiile criticate, este art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, în vigoare în perioada de referință, care are următorul conținut:

"(3) Concursul are la bază principiile competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale".

Criticile recurentei-reclamante privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că principiul ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2000, impune ca actele normative să se elaboreze în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte, astfel că se impunea a fi avut în vedere cadrul legislativ în temeiul și în aplicarea căruia au fost emise dispozițiile din hotărârea de guvern a căror anulare se solicită.

Așa cum a apreciat și instanța de fond, examinând conținutul normelor contestate prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr. 188/1999 în temeiul căreia au fost emise, conform principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care presupune obligativitatea conformității acelor administrative cu caracter normativ cu actele normative cu forță juridică superioară în executarea cărora se emit, instanța de control judiciar nu poate reține elemente de nelegalitate a normelor contestate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, prevederile art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 nu sunt contradictorii celor prevăzute de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin care se stabilesc principii de aplicabilitate generală privind organizarea concursului, respectiv principiile competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale, dar nu se reglementează procedura de soluționare a contestației.

Astfel, principiile care guvernează organizarea și desfășurarea concursului nu sunt încălcate de prevederile criticate în cauză, întrucât nu instituie criterii arbitrare și nici de discriminare între participanții la concurs, modalitatea de soluționare a contestațiilor fiind identică pentru cei care, în urma afișării rezultatelor inițiale, sunt nemulțumiți și fac contestație.

De asemenea, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, Înalta Curte are în vedere că meritul profesional și competența fiecărui candidat sunt evaluate inițial de către comisia de concurs prin stabilirea unui punctaj și ulterior de către comisia de soluționare a contestației prin reevaluarea punctajului, iar dacă legiuitorul a înțeles să acrediteze punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor doar dacă există o diferență mai mare de 10 puncte față de punctajul acordat de comisia de concurs, nu înseamnă în sine o încălcare a meritului profesional și competenței candidatului ce a contestat punctajul acordat de comisia de concurs, întrucât acestea sunt evaluate deopotrivă de cele două comisii.

Totodată, instanța de control judiciar reține că, prin emiterea art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 autoritatea intimată s-a aflat în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite largi, având în vedere prevederile art. 57 alin. (1) și (2) din Legea nr. Legea nr. 188/1999 care statuează:

"(1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs. (2) Condițiile de participare și procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii".

În acest context, instanța de recurs respinge ca nefondată și critica recurentei-reclamante potrivit căreia dispozițiile contestate ar adăuga la lege având în vedere că Legea nr. 188/1999 nu reglementează niciun aspect privind procedura de soluționare a contestației și tocmai în vederea respectării principiilor stabilite de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, autoritatea intimată a reglementat inclusiv această procedură în cadrul concursului, dând astfel posibilitatea concurenților nemulțumiți de rezultatele evaluării inițiale să le conteste, cu respectarea anumitor reguli și condiții aplicabile în mod identic tuturor participanților la concurs.

Nu în ultimul rând, cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă în legătură cu punctajul obținut în urma concursului susținut de aceasta, Înalta Curte nu le poate analiza având în vedere că acest aspect nu face obiectul cauzei deduse judecății, contestația privind rezultatul concursului la care a participat recurenta-reclamantă făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reține că art. 65 lit. c) și art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 au fost emise cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind date în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 anterior citate, adică în executarea unei reglementări primare, a unui act normativ superior, în limitele marjei de apreciere conferite emitentului de către legiuitor.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motiv de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.