ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 februarie 2021
Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 31 mai 2017, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea Capitolului III (art. 106-120) al Titlului III din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, publicarea sentinței în Monitorul Oficial al României, Partea I, după rămânerea definitivă a acesteia, în temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18 septembrie 2017, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus prin e-mail cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului.
Hotărârea instanței de fond
Prin încheierea de ședință din 18.09.2017, cererea de intervenție accesorie formulată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost admisă în principiu.
Prin sentința nr. 291 din 29.09.2027, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunea formulată, reclamanta a invocat, în esență, trei motive de nelegalitate:
- dispozițiile atacate sunt contrare prevederilor art. 4 alin. (3), art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 și ale art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât hotărârea deși este dată în executarea acestei legi, cuprinde dispoziții care nu sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999;
- au fost încălcate dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j), p) din Constituție, care stabilesc că statutul funcționarilor publici și regimul general privind raporturile de muncă se stabilesc doar prin lege organică;
- H.G. nr. 611/2008 a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003, în procedura de elaborare a acestui act normativ nefiind respectate prevederile art. 6 și art. 7 din lege.
Curtea de apel a reținut cu prioritate că H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici a fost emisă în baza dispozițiilor art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, pentru organizarea executării legii, conform prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, în speță nefiind vorba de o modificare a dispozițiilor Legii nr. 188/1999, iar faptul că actul normativ atacat cuprinde dispoziții care nu sunt prevăzute în legea a cărei executare o organizează nu reprezintă un aspect de nelegalitate, ci tocmai scopul adoptării sale.
A apreciat că dispozițiile art. 77 și urm. din Legea nr. 24/2000 nu au relevanță în cauză, întrucât vizează o altă categorie de acte normative decât cel în litigiu, iar în ceea ce privește motivele de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) și p) din Constituție și art. 6, art. 7 din Legea nr. 52/2003, a reținut că acestea nu au făcut obiectul criticilor din plângerea prealabilă adresată pârâtului, contrar prevederilor art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, și - de altfel - sunt neîntemeiate.
Astfel, regimul general privind raporturile de muncă și statutul funcționarilor publici sunt reglementate prin legi organice, dispozițiile art. 106-120 din H.G. nr. 611/2008 stabilind doar procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, a cărei reglementare cu caracter general se regăsește în art. 69 din Legea nr. 188/1999 (legea organică la care fac referire dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție).
A apreciat instanța de fond că, prin înscrisurile atașate întâmpinării, pârâtul a făcut dovada respectării prevederilor Legii nr. 52/2003, însuși art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 stabilind că metodologia de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici se aprobă după consultarea organizațiilor sindicale ale funcționarilor publici, reprezentative la nivel național.
Față de soluția de respingere a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, a admis cererea de intervenție accesorie formulate în cadrul litigiului în sprijinul apărării pârâtului.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 291 din 29 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă A., pentru motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, a susținut, în esență, că:
-instanța de fond a încălcat prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin aceea că nu s-a pronunțat și asupra legalității operațiunilor administrative prealabile emiterii H.G. nr. 611/2008 (din perspectiva nerespectării de către emitentul actului administrativ contestat a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 6 și art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 69 alin. (3), (5) din Legea nr. 188/1999, art. 4 alin. (3) și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000);
- instanța de fond nu a ținut seama de deciziile obligatorii ale Curții Constituționale (contrar Deciziei nr. 223/2012 și Deciziei nr. 895/2015, referitoare la obligativitatea, nu doar a dispozitivului, ci și a considerentelor deciziilor Curții, precum și la obligația instanțelor judecătorești de a aplica în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție până la punerea în acord a legislației cu deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate).
II. Procedura în fața instanței de recurs
Intimatul pârât Guvernul României și intimata intervenientă accesorie nu au formulat întâmpinări în cauză.
Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului s-a stabilit termen de judecată în ședință publică a recursului la data de 31.03.2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului în complet de filtru potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20.09.2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13.09.2018, (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată de art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ).
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește dispozițiile cuprinse în Cap. III (art. 106-120) din Titlul III, în forma în vigoare la data de 31.05.2017.
Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat, validând apărările pârâtului și admițând cererea de intervenție accesorie.
Hotărârea instanței de fond a fost recurată de reclamanta A..
III.1. Argumente de fapt și de drept relevante
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), se reține că acesta a fost invocat prin raportare la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prevederile art. 1, art. 4, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și jurisprudența Curții Constituționale.
Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În speță, din probatoriul administrat în fața instanței de fond a rezultat că intimatul pârât Guvernul României a emis H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, fiind indicat ca temei legal al emiterii acestui act administrativ cu caracter normativ art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 dispune că:
"metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, după consultarea organizațiilor sindicale ale funcționarilor publici, reprezentative la nivel național".
Critica recurentei în sensul că în mod greșit prima instanță, reținând acest temei legal, nu a constatat nulitatea parțială a actului normativ contestat, deși acesta contravenea prevederilor exprese ale art. 73 din legea fundamentală este fondată.
Înalta Curte nu poate împărtăși concluzia instanței de fond privind netemeinicia criticii de nelegalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j), p) din Constituție pe motiv că dispozițiile art. 106-120 din H.G. nr. 611/2008 stabilesc doar procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, a cărei reglementare cu caracter general se regăsește în art. 69 din Legea nr. 188/1999, care este lege organică.
Astfel, dispozițiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 nu reprezintă o "reglementare cu caracter general" în materia evaluării performanțelor în activitatea funcționarilor publici, ca parte a statutului profesional al acestora, pe care hotărârea guvernului să o fi detaliat, așa cum fără temei a considerat judecătorul fondului, ci reprezintă doar o normă de trimitere, având însă drept consecință un veritabil transfer de competență din sfera legislativului în cea a executivului, ceea ce contravine în mod evident prevederilor constituționale și ale art. 1 alin. (2) ("Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept.") și art. 4 ["(1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă."] din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Totodată, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere considerentele Curții Constituționale din Decizia nr. 637/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin care se statuase deja cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului (prevederi având un conținut similar cu dispozițiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici), astfel:
"33. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, prin trimiterea la acte administrative, cu forță juridică inferioară legii, care să reglementeze, în absența unor norme cu forța juridică a legii organice, evaluarea activității și conduitei polițistului, încalcă prevederile cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.
În continuare, Curtea precizează că o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile și accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Or, în cazul de față, apare cu evidență că legea relativizează în mod nepermis reglementarea domeniului evaluării polițistului, lăsând la latitudinea ministrului de resort stabilirea unor elemente esențiale ale raportului de serviciu al polițistului și, implicit, ale statutului acestuia.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea constată că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului), precum și art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat, care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile lacunare ale legii, nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea precisă a derulării procedurii de evaluare."
Or, în conformitate cu jurisprudența instanței de contencios constituțional (e.g., Decizia nr. 223/2012), deciziile Curții de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt obligatorii, atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și considerentele atașate acestora.
Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, la data de 10 aprilie 2018, a fost publicată, în Monitorul Oficial al României nr. 311/2018, Decizia nr. 818/2017 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale mai sus menționate, invocată de reclamanta A. în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, statuându-se următoarele:
"13. În ceea ce privește invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, Curtea reține că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, statutul funcționarilor publici face parte dintre materiile rezervate legii organice, iar potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, regimul general al raporturilor de muncă face obiectul unei reglementări distincte, de asemenea, prin lege organică. Astfel, statutul juridic al funcționarului public se întemeiază pe un regim juridic statutar, reglementat prin lege organică, și care este distinct de regimul juridic contractual, al raporturilor de muncă al celorlalți salariați, întemeiat pe contractul individual de muncă și reglementat prin Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011 (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13. octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17).
În temeiul art. 2 din Legea nr. 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, iar activitățile desfășurate de funcționarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică. Prin urmare, funcționarul public este subiect al unui raport de serviciu, care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, reglementate prin Legea nr. 188/1999. Pe cale de consecință, așa cum s-a statuat în jurisprudența anterior citată, elementele esențiale referitoare la nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public se referă în mod intrinsec la statutul acestuia. În același timp, așa cum a reținut în mod expres Curtea Constituțională prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 25, evaluarea activității și conduitei unui funcționar public se referă la modul de executare a raportului de serviciu și, prin efectele produse, poate avea drept consecință chiar încetarea acestuia. Astfel, în prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit art. 69 alin. (2) și (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999, calificativele obținute la evaluarea profesională sunt avute în vedere la eliberarea din funcția publică. În aceste condiții, Curtea reține că evaluarea activității și a conduitei unui funcționar public ține de statutul acestuia și, prin urmare, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică.
Pe de altă parte, Curtea mai reține că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, textul de lege criticat în prezenta cauză, transmit Executivului competența de a reglementa în domenii ce țin de statutul funcționarului public, respectiv metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici. În acest sens, regimul general al evaluării funcționarilor publici a fost reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 14 iulie 2008. Or, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 637 din 13 octombrie 2015, anterior menționată, potrivit căreia normele privind evaluarea activității și conduitei unui funcționar public trebuie să respecte anumite exigențe de stabilitate, previzibilitate și claritate, Curtea reține că, în prezenta cauză, delegarea atribuției de a stabili aceste norme către Guvern, prin emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, nu respectă exigențele principiului constituțional al securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii. În acest sens, Curtea reține că o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile și accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Or, în prezenta cauză, reglementarea unor elemente esențiale ale raportului de serviciu al funcționarului public, constând în metodologia de evaluare a activității profesionale, circumscrisă statutului funcționarului public, printr-un act administrativ, ce are caracter infralegal, nu respectă exigențele de stabilitate și previzibilitate ale normei legale.
Pentru aceste considerente, Curtea mai reține că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului către Guvern), precum și art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii."
În consecință, Înalta Curte urmează să aibă în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care "(1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. (...).
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.(...)."
De asemenea, va da eficiență jurisprudenței Curții Constituționale (e.g., Decizia nr. 895/2015), prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești au obligația de a aplica în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție până la punerea în acord a legislației cu deciziile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate, urmând să procedeze la anularea dispozițiilor criticate din H.G. nr. 611/2008, care au fost emise în temeiul prevederilor legale constatate ca fiind neconstituționale.
În condițiile declarării neconstituționalității mai sus menționate, nu pot fi primite nici considerentele instanței de fond, nici apărările intimatului pârât, centrate pe ideea că, prin reglementarea procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici în cuprinsul H.G. nr. 611/2008, nu se adaugă la lege, ci doar se pun în aplicare dispozițiile legale, conform art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta reclamantă din perspectiva art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la neanalizarea de către judecătorul fondului a legalității operațiunilor administrative prealabile emiterii H.G. nr. 611/2008 în raport cu prevederile Legii nr. 52/2003, Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 24/2000.
Prin urmare, în raport cu împrejurarea lipsirii de temei legal a emiterii dispozițiilor criticate din actul normativ în discuție în prezentul litigiu, Înalta Curte va proceda la admiterea recursului reclamantei, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, la admiterea acțiunii, cu consecința anulării prevederilor contestate ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, chiar dacă aceste dispoziții nu mai sunt în prezent în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 24/2019.
În acest din urmă context, Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 766/2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
Totodată, ca o consecință a admiterii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., va fi respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Agenția Națională a Funcționarilor Publici în fața instanței de fond pentru susținerea apărării pârâtului Guvernul României.
III.2. Soluția instanței de recurs
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și va anula prevederile art. 106-120 ale Capitolului 3 - "Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici" din cuprinsul Titlului III - "Dezvoltarea carierei funcționarilor publici" al H.G. nr. 611/2008 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, abrogate în prezent prin art. V alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2019 privind modificarea Legii nr. 188/1999).
În baza art. 61 alin. (1), (3) și art. 67 alin. (1), (2) din C. proc. civ., va fi respinsă cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intimata intervenientă accesorie Agenția Națională a Funcționarilor Publici în favoarea intimatului pârât Guvernul României, prin care s-au invocat apărări similare cu ale acestuia din urmă.
În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prezenta decizie se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 291 din 29 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Admite acțiunea reclamantei.
Anulează prevederile art. 106-120 ale Capitolului III intitulat "Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici" din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (31.05.2017), abrogate în prezent prin art. V alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2019 privind modificarea Legii nr. 188/1999.
Respinge cererea de intervenție formulată de intimata - intervenientă Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2021.