ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 27.12.2016, pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul General al Guvernului, solicitând anularea:

- adresei nr. x/11.11.2016 a Secretariatului General al Guvernului prin care a fost soluționată plângerea prealabila formulata împotriva dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici;

- dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Prin sentința civilă nr. 2762 din 30 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului și intervenientul în numele altei persoane Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

A respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în numele altei persoane Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

A anulat art. 156 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 și adresa nr. x/11.11.2016 a Secretariatului General al Guvernului.

Împotriva încheierii din 23 iunie 2017 și a sentinței civile nr. 2762 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Guvernul României și pârâtul Secretariatul General al Guvernului, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii și a hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerea cererii de chemare în judecată.

În drept, recurenții au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurenții au dezvoltat, în esență, următoarele critici:

- soluția pronunțată prin încheierea de ședință din 12.05.2017 asupra excepției inadmisibilității cererii de anulare a adresei Secretariatului General al Guvernului nr. 15A/550/CA/11.11.2016 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004;

- adresa nr. x/11.11.2016 nu reprezintă un act administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care atrage inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamant;

- cererea referitoare la anularea art. 156 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 este formulată în contradictoriu cu Secretariatul General al Guvernului care nu are calitate procesuală pasivă, actul administrativ fiind emis de Guvernul României;

- instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. VII alin. (1) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care au dispus cu privire la oportunitatea stabilirii termenelor administrative în materia organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici printr-un act normativ de nivel inferior, respectiv prin hotărâre de guvern;

- C. proc. civ. și H.G. nr. 611/2008 se aplică unor subiecte de drept distincte, care realizează competențe aparținând puterii judecătorești, respectiv puterii executive, delimitate la nivel constituțional și se aplică cu privire la proceduri care vizează norme de drept material aparținând unor ramuri de drept distincte;

- între cele două tipuri de norme nu poate exista un raport de natura celui derogatoriu a legii speciale de la legea generală, întrucât aceasta ar presupune îndeplinirea cerinței minime ca procedurile să fie aplicate de către aceeași autoritate în îndeplinirea aceleiași competențe;

- normele din C. proc. civ. se aplică în litigiile referitoare la raporturi juridice de drept civil, precum și litigiilor al căror obiect aparține altor ramuri de drept, în măsura în care nu există dispoziții contrare reglementate prin act normative,

- raționamentul instanței de fond, potrivit căruia aplicabilitatea termenelor prevăzute de C. civ. și C. proc. civ. în cadrul procedurilor administrative ale autorităților și instituțiilor publice derivă din dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 28 din Legea nr. 554/2004, este contrar regulilor instituite prin dispozițiile art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora nu poate fi făcută o trimitere la o altă normă de trimitere;

- raționamentul instanței de fond contravine atât jurisprudenței constante a Curții Constituționale, cât și jurisprudenței europene;

- dispozițiile criticate ale H.G. nr. 611/2008 nu contravin celor ale Legii nr. 88/1999, ci stabilesc procedurile și regulile de aplicare ale acesteia, având rolul de a detalia legea și de a clarifica unele concepte și situații prevăzute de lege, oferind totodată instituțiilor implicate sprijinul necesar în aplicarea dispozițiilor legale.

Împotriva sentinței civile nr. 2762 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și intervenienta Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În drept, recurenta-intervenienta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-intervenientă a dezvoltat, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. VII alin. (1) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care au dispus cu privire la oportunitatea stabilirii termenelor administrative în materia organizării și dezvoltării carierei funcționarilor publici printr-un act normativ de nivel inferior, respectiv prin hotărâre de guvern;

- C. proc. civ. și H.G. nr. 611/2008 se aplică unor subiecte de drept distincte, care realizează competențe aparținând puterii judecătorești, respectiv puterii executive, delimitate la nivel constituțional și se aplică cu privire la proceduri care vizează norme de drept material aparținând unor ramuri de drept distincte;

- între cele două tipuri de norme nu poate exista un raport de natura celui derogatoriu a legii speciale de la legea generală, întrucât aceasta ar presupune îndeplinirea cerinței minime ca procedurile să fie aplicate de către aceeași autoritate în îndeplinirea aceleiași competențe;

- normele din C. proc. civ. se aplică în litigiile referitoare la raporturi juridice de drept civil, precum și litigiilor al căror obiect aparține altor ramuri de drept, în măsura în care nu există dispoziții contrare reglementate prin act normative.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2017, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea cererilor de recurs ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

Intimatul a susținut că poziția procesuală a Secretariatului General al Guvernului, respectiv calitatea procesuala pasiva pe fondul cauzei, este determinata de atribuțiilor delegate de reprezentare a Guvernului României în litigiile de contencios administrativ în care acesta este parte, stabilite la nivel de lege.

Intimatul a mai susținut că dispozițiile art. 156 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 24/2000 potrivit cu care derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază, iar o reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie,

Recurenta-intervenientă Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) a formulat întâmpinare prin care a învederat faptul că achiesează în totalitate la conținutul recursului declarat de Guvernul României.

Prin Rezoluția din 22 noiembrie 2018, instanța constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 08 septembrie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanța, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit inițial prin Rezoluția din 22 noiembrie 2018 și a stabilit un nou termen de judecată la data de 19 mai 2020.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de pârâții Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului, precum și de intervenienta Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În baza dispozițiilor art. 108 alin. (1) din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii iar, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.

Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

În baza dispozițiile art. 16

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a statuat în fond asupra cereri de anulare a dispozițiilor art. 156 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, fără introducerea în cauză a Guvernului României, autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat.

Verificarea legalității unui act administrativ, fără introducerea în cauză, prin mijloacele prevăzute de lege, a autoritatea publică emitente, este un procedeu nelegal.

Contrar susținerilor intimatului-reclamant, Înalta Curte reține că Secretariatul General al Guvernului nu are, în baza dispozițiilor legale, atribuții de reprezentare a Guvernului României în litigiile de contencios administrativ în care acesta este parte.

Înalta Curte mai reține că instanța de fond avea, în baza dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., obligația de a a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Guvernului României.

Pentru stabilirea cadrului procesual adecvat, prin prisma obiectului acțiunii, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, cu respectarea tuturor principiilor de drept care guvernează procesul civil, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se relua judecata, cu introducerea în cauză a Guvernului României.

Pentru aceste considerente, reținând că sentința a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa în tot încheierea și sentința atacate și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive invocate în cererea de recurs, referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și susținerile reclamantului din întâmpinarea depusă în instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul GUVERNUL ROMÂNIEI, pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI împotriva încheierii din 23 iunie 2017 și sentinței civile nr. 2762 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de intervenienta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 2762 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința și, trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.