ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5504/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 august 2014, sub numărul x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C., a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. 2553/D/629/DIJ/21.07.2014, emisă de pârâta Inspecția Judiciară, cu trimiterea la inspecția judiciară pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în vederea începerii cercetării disciplinare și a sancționării disciplinare a procurorilor C. și a procurorului B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Prin sentința civilă nr. 365 din 11 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B. și C..

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 2306 din 04 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 365 din 11 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1191 din 27 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței civile nr. 1191 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 07 august 2019, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin Rezoluția din data de 10 iulie 2021, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. obligația de a depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă soluționării căii de atac, potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Măsurile dispuse de instanță au fost comunicate recurentei-reclamante la data de 15 iulie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de către recurenta - reclamantă a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa comunicată recurentei-reclamante la data de 15 iulie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, precum și prin citația comunicată recurentei-reclamante la data de 28 octombrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 11 noiembrie 2021.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar de către recurenta-reclamantă A., iar prin încheierea din data de 26 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în prezentul recurs.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1191 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1191 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.