Decizia nr. 4101/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1721/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 12.07.2021 sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva rezoluției Inspecției Judiciare nr. C21-1137 și a rezoluției nr. 1874/17.06.2021 emisă în lucrarea nr. 21-2164 . 2. Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1721 din data de 28 octombrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

3. Cererile de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (8) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii. A arătat recurenta că solicită anularea tuturor rezoluțiilor inspecției judiciare, atât cele emise de secția pentru procurori, cât și de secția pentru judecători, având în vedere că plângerile la care aceste instituții au pretins că au emis actele necomunicate, nu au fost semnate în original, memoriile, cererile de chemare în judecată și plângerile recurentei rămânând fără răspuns și fiind clasate sau anulate în mod abuziv.

4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Or, Înalta Curte constată că, în calea de atac, reclamanta nu a prezentat nicio critică concretă, efectivă, raportată la considerentele sentinței recurate, rezumându-se, în cuprinsul paginii memoriului de recurs, să menționeze succint că solicită "anularea tuturor rezoluțiilor inspecției judiciare, atât cele emise de secția pentru procurori, cât și de secția pentru judecători, având în vedere că plângerile la care aceste instituții au pretins că au emis actele necomunicate, nu au fost semnate în original, memoriile, cererile de chemare în judecată și plângerile recurentei rămânând fără răspuns și fiind clasate sau anulate în mod abuziv", fără a detalia și susține această concluzie printr-un raționament juridic corespunzător, susținut de cadrul normativ incident.

Astfel, analizând actele deduse judecății, Curtea de Apel București, în mod corect a reținut că reclamanta nu a formulat o cerere adițională în vederea contestării rezoluției emise în cadrul lucrării nr. C21- 2163 de Direcția de inspecție pentru judecători a Inspecției Judiciare, ci a arătat că în mod nelegal și neîntemeiat lucrările nr. x și nr. x nu au privit și activitatea judecătorilor. În referire la legalitatea rezoluției nr. 1874/A/17.06.2021 emise de Direcția de inspecție pentru procurori în lucrarea nr. 21-2164, s-a reținut că inspectorul judiciar a analizat aspectele sesizate, cu privire la care avea competența să efectueze verificări. Mai mult decât atât, s-a arătat că, deși analiza argumentelor s-a efectuat în mod grupat, același răspuns față de aspectele invocate a fost suficient.

Totodată, în mod judicios a apreciat instanța de fond că din lecturarea sesizării nu a rezultat că, referitor la dosarul nr. x/2017, reclamanta ar fi formulat o sesizare disciplinară. Acest dosar a fost menționat doar în contextul unor sesizări referitoare la infracțiuni de corupție. De asemenea, dosarul nr. x/2020 a fost doar menționat în cadrul probelor pe care reclamanta a înțeles să le folosească pentru stabilirea indiciilor referitoare la comiterea unor abateri disciplinare, fără însă a se formula precizări suplimentare, care să conducă la concluzia efectuării unei sesizări referitoare la comiterea unei abateri disciplinare. In mod legal și temeinic s-a precizat că nu revine nici Inspecției Judiciare, nici instanței de contencios administrativ competența de a analiza în ce măsură dosarul nr. x/2017 și dosarul nr. x/2020 trebuiau conexate la un alt dosar.

Măsura conexării este rezultatul unui silogism judiciar care are în vedere aspecte complexe legate de administrarea probatoriilor și de stabilirea unei legături între cauze. De altfel, necesitatea conexării dosarelor nici nu a fost menționată în sesizarea adresată Inspecției Judiciare. În plus, nici Inspecției Judiciare, nici instanței de fond nu le revine atribuția de a stabili încadrarea juridică a faptelor cu privire la care reclamanta a sesizat Parchetul, împrejurarea că reclamanta ar fi formulat plângeri adresate Parchetului cu privire la comiterea altor infracțiuni decât cele ce fac obiectul cercetării penale trebuie învederată prin căile de atac exercitate împotriva actelor procurorului, iar nu pe calea cererilor adresate Inspecției Judiciare.

În continuare, instanța fondului a constatat că reclamanta nu a formulat critici concrete vizând imixtiunea magistraților B. și C. în soluționarea dosarului nr. x/2016, afirmațiile acesteia neavând nicio bază factuală care să permită verificări de natură să conducă la identificarea unor indicii privind comiterea vreunei abateri disciplinare. Înalta Curte arată că rolul Inspecției Judiciare nu este acela de a clarifica situația de fapt care a făcut obiectul dosarelor penale, de a readministra probele sau de a le reaprecia, dându-le o altă semnificație decât cea reținută de organele judiciare, pentru că Inspecția Judiciară nu este o instanță de control judiciar. Ea analizează doar conduita magistraților sub aspectul identificării, în etapa verificărilor prealabile, a indiciilor referitoare la comiterea unor abateri disciplinare, indicii care, în cazul de față, nu au rezultat din verificările efectuate.

În mod corect s-a arătat că Inspecția Judiciară nu a lăsat neanalizate sesizările referitoare la activitatea judecătorilor, ci a stabilit că verificările prealabile urmează a se realiza, conform competenței materiale, de către Direcția de inspecție pentru judecători din cadrul Inspecție Judiciare. În cadrul lucrării nr. C21-2163, inspectorul judiciar a analizat toate aspectele sesizate care puteau fi verificate cu privire la indiciile referitoare la comiterea abaterilor disciplinare, în limitele de competență ale Inspecției Judiciare. În consecință, în mod just s-a subliniat că nu orice nemulțumire a părții este un indiciu de comitere a vreunei abateri disciplinare dintre ceie prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, iar criticile formulate de reclamantă prin sesizarea disciplinară nu au conținut elemente de natură să contureze astfel de indicii.

Rezoluția Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C21-1137 nu reprezintă un refuz nejustificat de a analiza pe fond plângerea reclamantei, motivarea Inspectorul-șef referitoare la forma sesizărilor adresate Inspecției Judiciare fiind legală și temeinică. În mod corect s-a precizat că obligația legală de a semna electronic documentele transmise Inspecției Judiciare în format electronic este prevăzută de C. proc. civ., ca drept comun în materia procedurii disciplinare, conform art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Potrivit art. 148 C. proc. civ., una dintre condițiile de formă pentru a formula o cerere adresată instanței este semnătura. În cazul cererii de chemare în judecată, astfel cum reiese din prevederile art. 194 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 196 C. proc.

civ., semnarea cererii este o condiție de validitate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1721 din data de 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, dosar nr. x/2021, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.