ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5445/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, la data de 23 decembrie 2020, reclamanții Cabinet Medic Veterinar Individual dr. A., reprezentat legal de Dr. A., B. S.R.L. reprezentată legal de Dr. C., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. D. reprezentat legal de Dr. D., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. E. reprezentat legal de Dr. E., Producție și Comerț "F." S.R.L. reprezentată legal de Dr. G., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. H. reprezentat legal de Dr. H., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. I. reprezentat legal de Dr. I., S.C. J. S.R.L. reprezentată legal de Dr. K., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. L. reprezentat legal de Dr. L., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. M. reprezentat legal de Dr. M., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. N. reprezentat legal de Dr. N., S.C. O. S.R.L. reprezentată legat de Dr. P. și Cabinet Medic Veterinar Individual dr. Q. reprezentat legal de Dr. Q., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Covasna, au solicitat:

(i) obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Covasna, fondurile necesare efectuării plății către reclamanți a sumelor prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, pentru perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, în cuantum de 45.000 RON;

(ii) obligarea pârâtelor DSVSA Covasna, în solidar, la plata sumelor de 45.000 RON către fiecare dintre reclamanți, corespunzătoare drepturilor cuvenite acestora în perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, actualizate cu rata inflației și dobânda legală;

(iii) obligarea pârâtelor DSVSA Covasna, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, aferentă lunii august 2020, pentru reclamanții 1, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12 și 13 și a sumei de 11.900 RON pentru reclamanții 2, 6 și 11, sume actualizate cu dobânda legală și rata inflației;

(iv) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 165 din 18 martie 2021, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Covasna a reținut că natura juridică a cauzei este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor art. IV din Legea nr. 263/2019 vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor ANSVSA, organ al administrației publice centrale. Cauza acțiunii o reprezintă refuzul autorității publice centrale de a contribui, potrivit acestui text de lege, la cheltuielile care vizează activitatea sanitar veterinară, refuz apreciat a fi nejustificat de către reclamanți.

A mai reținut tribunalul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016, care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței civile, întrucât pretențiile reclamanților nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci în lege, cauza fiind, așadar, una de contencios administrativ.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul autorității publice centrală chemate în judecată - ANSVSA, în favoarea Curții de Apel Brașov.

2.2. Prin sentința civilă nr. 43 din 6 mai 2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - completul specializat în litigii cu profesioniștii.

Curtea de apel a reținut incidența prevederilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, care fac trimitere la competența secțiilor civile ale tribunalelor în soluționarea litigiilor ce decurg din executarea contractelor administrative, precum și împrejurarea că pretențiile reclamanților decurg din executarea contractelor de concesiune, care au natura unor contracte administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Cauza având ca obiect soluționarea conflictului negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 07 iulie 2021.

Prin încheierea nr. 1796 din 22 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții, a scos cauza de pe rol și a trimis conflictul de competență spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 octombrie 2021.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Covasna, secția civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamanți îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să avanseze pârâtei Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Covasna suma de 45.000 RON, pentru fiecare dintre reclamanți, reprezentând indemnizația care li se cuvine potrivit art. IV din Legea nr. 263/2019, pentru perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, în executarea contractelor de concesiune încheiate pârâta Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Covasna, cu dobânda legală aferentă și actualizată cu rata inflației, precum și obligarea ambelor pârâte la plata sumelor indicate în beneficiul reclamanților. Totodată, pentru luna august 2020, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON, respectiv 11.900 RON, conform distincțiilor menționate în acțiune, cu dobânda legală aferentă și actualizate cu rata inflației.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile contractelor de concesiune încheiate cu pârâta DSVSA Covasna, astfel cum a fost modificate prin actele adiționale ulterioare.

Fundamentul juridic al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 117/2020, potrivit cărora:

"Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență, din punct de vedere material procesual, privește calificarea sumelor solicitate în temeiul acestui text de lege ca reprezentând o obligație ce decurge din contractul administrativ de concesiune sau o obligație stabilită prin lege în sarcina autorității publice, care, deși presupune condiția încheierii unui contract de concesiune cu reclamanții, nu decurge în mod direct din prevederile acestei convenții.

Înalta Curte constată că, în speță, nu ne aflăm in ipoteza unui litigiu vizând executarea unui contract administrativ, existența unui contract de concesiune reprezentând doar o premisă a acordării acestei subvenții. Astfel, din expunerea de motive a Legii nr. 236/2019, rezultă că suma de bani reprezintă o compensare a cheltuielilor suportate de medicii veterinari cu activități impuse de ANSVSA și DSVSA (ex. transportul probelor, consilierea crescătorilor de animale etc.), care nu sunt însă remunerate. Ca atare, deși existența unui contract de concesiune este necesară pentru încasarea subvenției, aceasta reprezintă o condiție de accedere la suma de 10.000 RON lunar, iar nu izvorul obligației de plată a autorității publice, obligație care este stabilită prin lege, iar nu prin dispozițiile contractuale.

Prin urmare, în speță este relevat un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părți este o autoritate publică locală. Întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat al autorității, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță, sub aspectul competenței material procesuale, împrejurarea că reclamanții nu fac vreo referire la anularea unui act administrativ sau la refuzul autorității de rezolvare a unei cereri. Pe cale de consecință, competența instanței de judecată, din punct de vedere material și teritorial, va fi stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu în raport de dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

În acest sens, Înalta Curte reține că, relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, potrivit cărora verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum și plata acesteia, sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Covasna, autoritate publică locală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în raport de locul situării sediului reclamanților, competența teritorială aparține Tribunalului Covasna, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004. Întrucât Tribunalul Covasna nu are, în organizarea proprie, o secție de contencios administrativ și fiscal distinctă, cauza urmează a fi soluționată de un complet specializat în acest tip de cauze, din cadrul secției civile a acestui tribunal.

Se mai impune a menționa că, deși alături de autoritatea publică locală a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, această împrejurare nu are relevanță sub aspectul competenței materiale a instanței de contencios administrativ. Cererea de obligarea a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la alocarea sumelor necesare este o cerere accesorie petitului principal, ce vizează obligarea la plata sumelor în litigiu, obligație care revine pârâtei DSVSA Covasna, conform celor anterior menționate, iar potrivit prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența se stabilește strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Înalta Curte mai constată că, în speță, conflictul negativ de competență a survenit între Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și Tribunalul Covasna, secția civilă - Complet specializat în soluționarea cauzelor în materiile civil, litigii cu profesioniștii, minori și familie și proprietate intelectuală. Completul specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Covasna (în favoarea căruia s-a stabilit, prin prezenta decizie, competența de soluționare a cauzei) nu este, așadar, implicat în conflictul de competență sesizat (niciuna dintre instanțe nu a apreciat că ar reveni acestui complet specializat competența de soluționare a cauzei).

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că, în pronunțarea regulatorului de competență, trebuie să stabilească instanța de judecată competentă conform dispozițiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluționare unei instanțe/secții/complet specializat neimplicat în conflictul negativ sesizat. Declinările reciproce de competență reprezintă premisa regulatorului de competență, însă stabilirea instanței competente nu este limitată de dispozițiile art. 135 C. proc. civ. la alegerea uneia dintre instanțele aflate în conflict.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Cabinet Medic Veterinar Individual dr. A., reprezentat legal de Dr. A.; B. S.R.L. reprezentată legal de Dr. C., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. D. reprezentat legal de Dr. D., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. E. reprezentat legal de Dr. E., Producție și Comerț "F." S.R.L. reprezentată legal de Dr. G., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. H. reprezentat legal de Dr. H., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. I. reprezentat legal de Dr. I., S.C. J. S.R.L. reprezentată legal de Dr. K., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. L. reprezentat legal de Dr. L., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. M. reprezentat legal de Dr. M., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. N. reprezentat legal de Dr. N., S.C. O. S.R.L. reprezentată legat de Dr. P. și Cabinet Medic Veterinar Individual dr. Q. reprezentat legal de Dr. Q. și pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - A.N.S.V.S.A și Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.

Cu opinia separată a domnului judecător R. în sensul că:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - Secția civilă.