ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 februarie 2020, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului OCRELIZUMABUM (denumire comercială B.) pentru indicația terapeutică "Tratamentul pacienților adulți cu scleroză multiplă primar progresivă (C.), incipientă în ceea ce privește durata bolii și nivelul de dizabilitate și cu caracteristici imagistice ale activității inflamatorii";

- în subsidiar, obligarea pârâților la emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 a medicamentului OCRELIZUMABUM (denumire comercială B.) pentru indicația terapeutică "Tratamentul pacienților adulți cu scleroză multiplă primar progresivă (C.), incipientă în ceea ce privește durata bolii și nivelul de dizabilitate și cu caracteristici imagistice ale activității inflamatorii".

Prin sentința civilă nr. 123 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilitiății aciunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 123 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acțiunii, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, reclamanta formulează critici referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, pe motivul inexistenței unei cereri adresate anterior autorităților pârâte. În acest sens, recurenta-reclamantă depune, anexat cererii de recurs, copia cererii adresate celor trei pârâți și dovada de comunicare, respectiv confirmările de primire din 03.02.2020 și 04.02.2020.

Mai susține recurenta-reclamantă și existența unei contradicții între dispozitiv și considerente, arătând că instanța de fond, în paragraful II fila x din sentință, respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de Ministerul Sănătății pentru lipsa plângerii prealabile, dar ulterior admite această excepție în cuprinsul paragrafului III din dispozitivul sentinței.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările cuprinse în întâmpinarea depusă în fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs referitor la pretinsa contradicție între dispozitiv și considerente va fi respins, ca nefondat.

Subsumat acestei critici, reclamanta a susținut că, deși prin considerentele din pagina a 9-a sentinței, paragraful al II-lea, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, prin dispozitivul sentinței recurate a pronunțat o soluție de admitere a excepției. Înalta Curte constată că această critică nu este susținută de conținutul hotărârii atacate, întrucât, prin considerentele menționate de recurentă, prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, pe când soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, cuprinsă în dispozitivul sentinței, se întemeiază pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din același act normativ și este motivată în paragrafele anterioare ale sentinței și, parțial, chiar în paragraful indicat de recurentă.

Mai exact, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu ne aflăm în ipoteza emiterii unui act administrativ vătămător, a cărui revocare trebuie solicitată autorității emitente anterior promovării acțiunii, prin plângerea prealabilă, ci ne situăm în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri adresate autorității pârâte, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel încât admisibilitatea acțiunii este condiționată de dovedirea existenței unei astfel de cereri, element esențial pentru existența actului administrativ asimilat.

În concluzie, nu există nicio contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței recurate, excepția inadmisibilității acțiunii fiind tratată din perspective diferite, întemeiate pe texte de lege distincte, instanța de fond apreciind că numai excepția fundamentată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 este întemeiată. Prin urmare, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată a fi fondate criticile recurentei-reclamante referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După cum s-a arătat anterior, instanța de fond a admis această excepție, constatând că, deși reclamanta a invocat prin acțiune refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a soluționa cererea ce le-a fost adresată, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, această cerere nu a fost depusă la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că omisiunea reclamantei a fost îndreptată în recurs, aceasta făcând dovada că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat celor trei pârâți cu o cerere având același obiect cu cel al acțiunii de față, cerere care a fost comunicată pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății la data de 03.02.2020 și pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la data de 04.02.2020 . Totodată, recurenta a depus și răspunsul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la această adresă, emis sub nr. x/12.02.2020 .

Având în vedere că motivul admiterii de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii l-a constituit lipsa dovezii adresării unei cereri către autoritățile pârâte și că această dovadă a fost prezentată în calea de atac, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei primei instanțe, pentru judecarea pe fond a cauzei, în raport de temeiurile de drept invocate prin acțiune.

Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecata pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 123 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecata pe fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.