Decizia nr. 5409/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 114/2018 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2017, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania, a solicitat anularea Deciziei nr. 7184/24.08.2017 si a Deciziei nr. 7183/24.08.2017, emise de pârât si admiterea cererii de retrocedare înregistrată cu nr. x/28.02.2003, respectiv a cererii de retrocedare înregistrata cu nr. x/28.02.2003. 1.

Prin încheierea 738 din 22 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Alba Iulia. 1.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2018. 1.

La data de 16 aprilie 2018 Universitatea Babeș-Bolyai a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, cererea fiind admisă în principiu prin încheierea de ședință din 22 mai 2018. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 114 din 29 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania și a admis în fond cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta Universitatea Babeș-Bolyai în interesul pârâtului Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din Romania. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 114 din 29 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reținerea spre rejudecare și admiterea acțiunii. În motivarea recursului, reclamanta consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit puterea de lucru judecat, în raport de decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, astfel încât nu a elucidat toate aspectele de fond ale cauzei. Arată recurenta-reclamantă că, în litigiul în care au fost pronunțate aceste hotărâri judecătorești, nu a fost analizată calitatea procesuală activă a Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail decât prin prisma dreptului său de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, iar nu prin prisma soluționării cererii de retrocedare. Totodată, susține recurenta, din conținutul deciziei Curții de Apel Cluj rezultă că aceasta s-a raportat la necesitatea depunerii de către reclamantă a unor acte din care să rezulte modalitatea de înființare a institutului, apartenența bunurilor și destinația veniturilor, apreciind că reclamanta nu s-a conformat acestor obligații și nu a dovedit pretențiile exhibate. Or, situația este diferită în prezenta cauză, în care s-a depus un volum amplu de înscrisuri, neanalizate de instanța de fond. În susținerea acestor critici, recurenta-reclamantă invocă și considerentele deciziei nr. 3812/2017, pronunțate de Înalta curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în care situația era identică prezentei cauze. În subsidiar, în măsura în care nu se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a reținut greșit că nu ar fi avut decât un drept de administrare asupra imobilelor în cauză. Reținând greșit incidența puterii de lucru judecat, instanța de fond nu a analizat susținerile sale cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare, în raport de actele numeroase depuse în dovedirea acestei calități. Astfel, recurenta-reclamantă arată că Institutul Marianum a fost fondat de cultul romano-catolic, în speță de Parohia Romano Catolică din Cluj a Sfântului Mihail, care i-a constituit baza materială inițială, a asigurat finanțarea permanentă și conducerea și reprezentarea institutului. Conform normelor dreptului canonic, la încetarea unei persoane juridice bisericești, bunurile acesteia se transmit în proprietatea persoanei bisericești supraordonate. Prin Decretul nr. 176/1948 s-a dispus preluarea bunurilor și dizolvarea oricăror asociații cu sau fără scop lucrativ care au drept obiect organizarea și funcționarea unor școli particulare de învățământ. Nici Comisia specială, nici instanța de fond nu au avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 13 lit. c) din partea 1 1 a Normelor metodologice, care prevăd posibilitatea depunerii oricăror acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive. Susține recurenta-reclamantă că, în ceea ce privește reglementarea persoanelor juridice în intervalul 1865-1924, o astfel de reglementare juridică nu a existat, însă personalitatea juridică a așezămintelor bisericești era unanim recunoscută de instanțele de judecată, în jurisprudența vremii. Comisia de retrocedare a interpretat restrictiv prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, iar instanța de fond nu a analizat criticile reclamantei sub acest aspect, reținând o lipsă de identitate formală între persoana de la care s-a preluat imobilul și cea care a formulat cererea de retrocedare. Ca efect al naționalizării din 1948, Institutul Marianum a încetat să existe, atât ca instituție de învățământ, cât și ca entitate juridică distinctă și proprietar tabular, astfel încât nu putea formula cerere de retrocedare, situație în care dreptul de a solicita restituirea revine continuatoarei Parohia Romano Catolică din Cluj a Sfântului Mihail, fondatoare a institutului și conducătoare a activității acestuia. Mai solicită recurenta-reclamantă a se avea în vedere împrejurarea că, în actul de preluare a imbilelor, în anexa cuprinzând tabloul școlilor particulare și confesionale de toate gradele se menționează apartenența la Biserica romano catolică a Școlii Romano Catolice Marianum din Cluj. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât și intimata-intervenientă au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin cererea depusă la data de 13 mai 2021, recurenta-reclamantă Parohia Romano Catolică Sf. Mihail a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, apreciind că textul de lege contestat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2), art. 124 alin. (2), art. 129, art. 148 alin. (2) - (4) din Constituție. În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, s-a dispus constituirea dosarului asociat nr. x/2017, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Principala critică formulată de recurenta-reclamantă, referitoare la greșita reținere a puterii lucrului judecat, va fi respinsă, ca nefondată. Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat în raport de decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006. Contestând acest argument, recurenta-reclamantă a susținut că, în cadrul acestui litigiu, a fost analizată calitatea procesuală a Parohiei Romano-Catolice prin prisma obiectului cauzei respective, care privea cererea de anulare a contractelor vânzare-cumpărare privind apartamentele nr. x și 3 din imobilul cu nr. top x (ce face obiectul cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, respinsă prin Decizia nr. 7183/2017, emisă de pârâtă, care reprezintă unul dintre actele administrative atacate în cauză). Înalta Curte constată că, deși obiectul prezentului litigiu este diferit de cel al litigiului anterior (motiv pentru care nici nu se reține autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului judecat, nefiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză), aspectele dezlegate privesc aceeași problemă de drept și anume calitatea Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail de persoană îndreptățită la retrocedare, din perspectiva lipsei de identitate dintre aceasta și proprietarul tabular al imobilelor - Institutul Romano Catolic Marianum. Astfel, atât Tribunalul Cluj, cât și Curtea de Apel Cluj, au reținut că imobilul în litigiu (cel cu nr. topo x) a aparținut Institutului Romano Catolic Marianum, acesta fiind proprietarul tabular și că, deși reclamanta are calitatea de fondator al institutului, această calitate nu îi conferă dreptul de a solicita retrocedarea, întrucât nu a exercitat decât un drept de administrare asupra acestei entități și bunurilor sale, iar proprietarul tabular nu are calitatea de cult religios. Or, aceste aspecte sunt relevante deopotrivă în prezenta cauză, chiar dacă în speță discutăm despre legalitatea deciziilor de respingere a cererilor de retrocedare vizând imobilele întabulate sub nr. topo x și y, câtă vreme chestiunea disputată este identică. Împrejurarea că litigiul anterior privește contestarea altor acte juridice nu afectează această concluzie, astfel încât nu pot fi primite argumentele recurentei-reclamante, potrivit cărora instanțele judecătorești au analizat calitatea procesuală activă a reclamantei doar prin prisma dreptului de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare. În realitate, astfel cum rezultă din considerentelor celor două hotărâri amintite, acest drept a fost analizat în raport de posibilitatea formulării de către reclamantă a unei cereri de retrocedare, respectiv a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000: solicitantul să aibă calitatea de fost proprietar (sau continuator al acestuia), iar imobilul să fi aparținut unui cult religios și să fi fost preluat în mod abuziv în perioada de referință. Constatând că aceste condiții nu sunt îndeplinite, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj au concluzionat asupra lipsei calității procesuale active a Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail. Recurenta-reclamantă a mai susținut că decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006, a avut în vedere nedepunerea de către reclamantă a înscrisurilor doveditoare, înscrisuri care au fost administrate, însă, în prezenta cauză și care ar conduce la o concluzie contrară. Înalta Curte reține, însă, că acest argument este unul generic, câtă vreme reclamanta nu a indicat, nici în fond, nici în recurs, care sunt înscrisurile suplimentare, administrate în procedura administrativă sau în faza judiciară și care nu ar fi fost prezentate Curții de Apel Cluj la momentul soluționării dosarului nr. x/2006 De asemenea, recurenta-reclamantă s-a prevalat de considerentele deciziei nr. 3812/2017, pronunțate de Înalta curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, apreciind că situația din speța respectivă este identică cu cea de față. Înalta Curte reține că, deciziile jurisprudențiale care privesc alte părți și alte situații litigioase nu pot fi avute în vedere în cauză decât prin prisma necesității asigurării unei practici judecătorești unitare, câtă vreme fiecare soluție se dispune și se motivează în raport de aspectele specifice cauzei respective. Pe de altă parte, lecturând conținutul acestei hotărâri, rezultă că instanța de recurs a avut în vedere existența unei contradicții între considerentele deciziei analizate (decizia nr. 2119/R/2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale), precum și inexistența unei dezlegări date prin această decizie asupra chestiunii vizând dreptul de proprietate al Consiliului Arhidiocezei Romano-Catolice de Alba Iulia asupra imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare. Așadar, în mod evident, situația din speța respectivă nu se suprapune cu cea din prezenta cauză. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă cu privire la neincidența în cauză a puterii de lucru judecat. Nefondate sunt și criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, raportat la art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 13 lit. c) din partea 1 1 a Normelor metodologice. Astfel, aspectele referitoare la lipsa identității dintre Institutul Marianum și reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail și la lipsa calității reclamantei de persoană îndreptățită la retrocedare au fost tranșate de instanța de fond din perspectiva reținerii puterii de lucru judecat a deciziei Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006. Prima instanță a constatat că nu mai pot fi puse în discuție, în prezentul litigiu, argumentele referitoare la faptul că imobilul în litigiu a aparținut Institutului Romano Catolic Marianum, că imobilul nu a aparținut unui cult religios și că Parohia Romano Catolică Sf. Mihail nu este una si aceeași persoană căreia i-a aparținut dreptul de proprietate la data trecerii lui în proprietate de stat. Or, odată menținute în recurs aceste considerente, consecutiv constatării caracterului nefondat al criticilor reclamantei, conform argumentației expuse anterior, rezultă că analiza acestor argumente nu poate fi făcută de instanța de control judiciar fără a încălca puterea lucrului judecat. În esență, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că, pentru a fi îndreptățită la retrocedarea imobilelor solicitate conform cererilor nr. x/28.02.2003 și nr. y/28.02.2003, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv ca imobilele să fi aparținut unui cult religios, să fi fost preluate abuziv în perioada de referință, iar reclamanta să aibă calitatea de fost proprietar. Or, imobilele solicitate au fost preluate de Statul Român din patrimoniul proprietarului tabular Institutul Romano Catolic Marianum Cluj, iar nu din patrimoniul reclamantei, înscrierile în cartea funciară având forță probantă absolută în favoarea persoanei în folosul căreia este înscris dreptul real, conform art. 32-33 din Legea nr. 115/1938. Totodată, pârâta nu are calitatea de continuator juridic sau succesor al proprietarului tabular (astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006). Calitatea de fondatoare a institutului și administrarea ulterioară a acestuia nu conduce la o confuziune între cele două entități juridice distincte, astfel încât deciziile de respingere a cererilor de retrocedare sunt legale. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,