ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5311/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva sentinței civile nr. 87 din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1370 din 4 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentintei nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei civile nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare A.. În susținerea motivelor contestației în anulare, contestatorul a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

A susținut contestatorul că soluția de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârșite de instanța de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de fond și a plicului cu care s-a realizat procedura de comunicare a hotărârii primei instanțe, sentința nr. 87/2018 a Curții de Apel Suceava i-a fost comunicată la domiciliul indicat în acțiune la data de 29 august 2018, dată la care este aplicată pe plic ștampila Oficiului Poștal Ipotești și în raport de care termenul de recurs expira la data de 14 septembrie 2018.

Contestatorul a arătat că în dosarul instanței de fond, nu și-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului, așa cum greșit s-a consemnat în preambulul sentinței nr. 87/2018, ci doar a indicat, în conformitate cu disp. art. 194 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe lângă adresa domiciliului și adresa sediului profesional al avocatului, fără a arăta, în conformitate cu disp. art. 158 C. proc. civ., că își alege domiciliul la acest sediu și fără a face vreo mențiune cu privire la persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, așa încât singura procedură legală de comunicare este cea realizată la domiciliul său, la data de 29 august 2018.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere data la care sentința recurată a fost comunicată (nelegal) la sediul profesional al avocatului, respectiv 23 august 2018, în raport de această dată termenul de recurs de 15 zile a început să curgă la 24 august 2018 și s-a împlinit pe 8 septembrie 2018 însă, cum această zi era una nelucrătoare (sâmbătă), în conformitate cu disp. art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv până la data de 10 septembrie 2018 (luni), când recursul a fost înregistrat la grefa Curții de Apel Suceava.

Prin urmare, indiferent dacă se consideră că procedura de comunicare a hotărârii a fost realizată la data de 29 august 2018 (la domiciliul său) sau la data de 23 august 2018 (când s-a realizat fără temei legal comunicarea la sediul profesional al avocatului), cererea de recurs a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile, calculat în conformitate cu disp. art. 181 alin. (1) pct. 2 și art. 181 alin. (2) C. proc. civ., aprecierea contrară a instanței de recurs fiind consecința unei erori materiale evidente referitoare la data de comunicare a hotărârii și la calculul termenului de recurs.

Așa fiind, consideră că în cauză, este incident motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar în considerarea acestei reglementări și a disp. art. 508 C. proc. civ., solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 1370 din 4 martie 2021 și, în rejudecare, admiterea recursului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate, în considerarea criticilor de nelegalitate formulate în termen legal prin memoriul de recurs.

Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Intimatele a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată

II. Soluția instanței în contestația în anulare

Analizând decizia atacată, raportat la criticile invocate în contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată și va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Contestația în anulare este formulată în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Circumscris acestei critici, contestatorul a susținut că soluția de respingere a recursului ca tardiv formulat este rezultatul unei erori materiale săvârșite de instanța de control judiciar în verificarea termenului de declarare a recursului, prin raportarea greșită la data comunicării sentinței la sediul avocatului, deși nu și-a ales domiciliul procesual la sediul avocatului.

Înalta Curte reține că acest caz de contestație în anulare privește situația în care "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar noțiunea de "eroare materială" vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei cu ocazia judecării căii de atac a recursului.

În cauză, se constată că respingerea ca tardivă a recursului este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinței recurate, susținerile contestatorului referitoare la raportarea eronată la data comunicării sentinței la sediul avocatului său, fiind corecte.

Din analiza considerentelor deciziei atacate cu prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs a reținut, din eroare, că în cauză, comunicarea hotărârii instanței de fond s-a îndeplinit la sediul avocatului (Cabinet de avocat B.), la data de de 22 august 2018.

Înalta Curte reține că potrivit cererii de chemare în judecată soluționată prin sentința nr. 87 din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia a fost respins recursul ca tardiv formulat, sediul ales de reclamant pentru comunicarea actelor de procedură este domiciliul său, respectiv comuna Ipotești, județ Suceava, conform art. 158 C. proc. civ.

În cauză, sentința civilă nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată reclamantului, atât la domicilul său indicat în cererea de chemare în judecată(la data de 27.08.2018, f145), cât și la sediul avocatului(la data de 22.08.2018,f143).

Prin urmare, se constată că instanța de recurs a reținut din eroare că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 22 august 2018 la adresa din Suceava, str. x, bl. 1 A1. ap 1A, eroare care a condus la admiterea excepției tardivității recursului.

În acest context, Înalta Curte având în vedere data de 27 august 2018, la care a fost comunicată sentința nr. 87 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava la domiciliul indicat de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv comuna Ipotești, județ Suceava, constată că declararea recursului la data de 10.09.2018, a fost făcută cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, se constată că dezlegarea dată de instanța de recurs cu privire la excepția tardivității recursului, având drept consecință respingerea recursului ca tardiv formulat, este rezultatul unei erori materiale referitoare la comunicarea sentinței recurate, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., va admite contestația în anulare, va anula decizia nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va stabili termen la data de 13.01.2022, pentru judecarea recursului, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia nr. 1370 din 4 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Stabilește termen la data de 13.01.2022, pentru judecarea recursului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.