Decizia nr. 1370/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 87/2018 a Curții de Apel Suceava

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea art. 70 alin. (1) din Anexa 1 la Ordinul nr. 1895 din 31 august 2016 - Procedura privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții și revocarea în ceea ce o privește pe reclamant, a măsurii de excludere din Registrul responsabililor tehnici cu execuția autorizării.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 87 din data de 26 iunie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, ca nefondată. Pe fond, a respins acțiunea ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 87 din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca tardiv formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". În speță, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Potrvit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu sau de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată la data de 22 august 2018, la domiciliul ales de recurentul - reclamant(Cabinet de avocat B.), condiții în care ultima zi în care putea fi declarat recursul era 07 septembrie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 10 septembrie 2018, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile. Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în cauză nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrăgând aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins ca tardiv formulat, decizia urmând a fi comunicată părților. PENTRU ACESTE MOTIVE,