ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea recurată
Prin decizia civilă nr. 10 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4129 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Serviciul Fiscal Municipal Fălticeni.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate la pct. 1, reclamantul A. a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a susținut că instanța a constatat greșit perimarea cauzei, fără a cerceta corect motivele care dovedeau că nu intervenise sancțiunea perimării.
În acest sens, recurentul-reclamant a învederat că judecarea cererii de apel a fost suspendată potrivit art. 242 C. proc. civ., text de lege ce reglementează suspendarea judecății cauzei atunci când instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.
Recurentul a arătat că, deși era firesc și necesar să fie informat cu privire la obligațiile pe care le avea de îndeplinit, instanța nu i-a comunicat încheierea de ședință în care au fost consemnate respectivele obligații.
În lipsa comunicării de către instanță a încheierii cu privire la obligațiile pe care le avea de îndeplinit pentru a continua judecata, recurentul-reclamant apreciază că cererea de apel nu s-a perimat, motiv pentru care, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărările formulate în cauză
Legal citați, intimații-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Serviciul Fiscal Municipal Fălticeni nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurentul susține greșita aplicare a normelor procedurale referitoare la perimare, critică ce poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă sub imperiul acestui motiv de recurs se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurent nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.
De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.
În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalitatea acestuia.
În cauză, prin încheierea de ședință din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4129 din 17.10.2017 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților.
Prin decizia nr. 10 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4129 din 17.10.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte reține că este legală măsura instanței de a constata perimarea căii de atac a apelului, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părților, cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea măsurii suspendării (14 februarie 2018).
Se impune precizarea că măsura suspendării judecării cererii de apel nu a fost dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., așa cum greșit susține recurentul prin memoriul de recurs, ci, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Suspendarea judecății produce efecte începând cu data pronunțării acestei soluții dacă, începând cu acea dată, nu se mai îndeplinește niciun act de procedură în scopul judecății.
În cauză, până la data de 14 august 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, părțile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății.
Critica recurentului, în sensul că în lipsa comunicării încheierii de suspendare din 14 februarie 2018 nu ar fi intervenit perimarea cauzei, este nefondată și va fi respinsă de instanța de recurs, constatându-se că în cazul suspendării judecății în temeiul art. 411 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data pronunțării încheierii de suspendare, respectiv de la data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății.
Cât privește legalitatea măsurii dispuse la acest termen, se reține că dispozițiile art. 414 C. proc. civ. instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanța ierarhic superioară. Or, împotriva încheierii de suspendare din 14 februarie 2018 recurentul nu a exercitat nicio cale de atac, așa încât criticile privind măsura suspendării nu pot fi analizate în cadrul recursului, care are alt obiect, respectiv decizia de perimare a cauzei.
Câtă vreme recurentul nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 C. proc. civ. mai sus citat, corect instanța a reținut îndeplinirea condițiilor perimării cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2021.