ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5272/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, anularea în tot a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național; anularea în tot a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă contestația la Decizia B. nr. 167/04.12.2019; validarea candidaturii pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național al C.M.S.R. înregistrată la B. sub nr. x/03.12.2019 și y/04.12.2019, cu toate consecințele legale ce decurg din aceasta. De asemenea, a solicitat anularea în tot a actelor subsecvente emiterii Deciziilor B. nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/CBx2/05.12.2019, respectiv a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 și a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4; anularea în tot și reorganizarea alegerilor pentru reprezentanții în Adunarea Generală Națională a Colegiului Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) pentru încălcarea Regulamentului electoral al C.M.S.R. din 11.07.2019 publicat în Monitorul Oficial nr. 707/28.09.2019, Partea I, urmarea validării candidaturii sale pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 882 din 25 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei de interes a reclamantului în privința cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019. A respins cererea de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, ca lipsită de interes. A respins excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea în tot și reorganizarea alegerilor pentru reprezentanții în Adunarea Națională. A respins acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania, ca neîntemeiată. A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Recursul principal exercitat în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate. A invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii de fond și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii excepției lipsei de interes în privința cererii de anulare a Anexelor 2-4 ale Deciziilor 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată. Totodată, a solicitat menținerea sentinței de fond în privința respingerii excepției lipsei de interes invocată de Colegiul Medicilor Stomatologi din România în ceea ce privește anularea în tot și reorganizarea alegerilor. 3.1. În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a susținut că sentința de fond cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât pronunțarea s-a făcut cu privire la anumite drepturi pe care nu le-a pretins și pe care Regulamentul electoral le prevede, în mod separat, doar membrilor titulari, respectiv: dreptul la vot sau situația ocupării locurilor vacante de către supleanți. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere că art. 6 din Regulamentul electoral include sintagma "orice membru", sintagmă care se regăsește doar în cuprinsul acestui articol și pe care a invocat-o în susținerea dreptului său de a-și depune candidatura, însă celelalte aspecte invocate de către instanța de fond, cuprinse la art. 21 sau art. 127 din Regulamentul electoral, exced obiectului cauzei. A subliniat recurentul-reclamant că acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România a vizat doar dreptul său de a fi ales în calitate de Președinte al Biroului Executiv Central, prin raportare la art. 6 din Regulamentul electoral al Colegiului Medicilor Stomatologi din România din data de 11 iulie 2019, solicitând anularea Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcția de Președinte al Biroului Executiv Central al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, precum și anularea Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 prin care i-a fost respinsă contestația administrativă. Ca urmare, acțiunea sa a vizat exclusiv anularea celor două decizii pentru încălcarea art. 6 din Regulamentul electoral și nu alte încălcări ale acestuia, instanța de fond analizând alte aspecte străine de natura cauzei, în condițiile în care chiar aceasta a reținut în cuprinsul hotărârii pronunțate că "disputa dintre părți privește îndreptățirea reclamantului de a candida pentru funcția de președinte al Biroului executiv național". 3.2. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a arătat, sub un prim aspect, că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în privința efectelor juridice ale anulării unui act. Astfel, a evidențiat faptul că a înțeles să solicite, ca o consecință a anulării celor două decizii amintite, și anularea Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 și a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4, acestea reprezentând deciziile de validare și listele candidaților validați pentru a participa la alegerile pentru funcțiile de conducere în Biroul Executiv Național, fiind subsecvente deciziilor care vizează exclusiv candidatura sa, urmărind anularea acestor acte subsecvente nelegal întocmite în ipoteza validării candidaturii sale, pentru a da eficiență eventualei soluții favorabile acțiunii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/CBx2/05.12.2019. În acest context, a apreciat ca fiind nelegală soluția instanței de fond de a admite excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România doar față de Anexele 2-4 ale Deciziilor B. nr. 174 și 176, respingându-i astfel acțiunea ca lipsită de interes în ceea ce privește anularea Anexelor 2-4, în condițiile în care anexele respective reprezintă doar niște liste cu nume de candidați ce fac parte integrantă din decizie, nefiind acte de sine stătătoare pentru a putea fi tratate în mod distinct. Ca urmare, efectul juridic al anulării deciziilor nr. 174 și 176 ar fi fost și anularea anexelor care fac parte integrantă din acestea, aspect nesocotit de către instanța de fond. Pe de altă parte, recurentul-reclamant a susținut aplicarea greșită de către prima instanță a normelor de drept material în privința interpretării legii și, în contextul enunțării dispozițiilor art. 6 din Regulamentul electoral, a opinat că, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății. În consecință, în temeiul prevederilor legale enunțate, în calitate de membru al Adunării generale naționale avea dreptul să candideze pe una dintre listele pentru funcțiile din cadrul Biroului executiv național, raportat la art. 6 din Regulamentul electoral evocat în cauză. Întrucât pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România i-a cenzurat în mod nelegal acest drept, instanța de fond trebuia să-i analizeze cererea și să interpreteze textul legal doar cu respectarea regulii de interpretare în drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". În schimb, încălcând principiul menționat, interpretul legii a procedat la completarea acesteia pentru a-și atinge scopul perceput conform propriilor convingeri. A reiterat susținerea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia textul legal în discuție nu face nicio distincție între membrii titulari și membrii supleanți, concluzie desprinsă din utilizarea sintagmei "orice membru", precum și a sintagmei de "membru" din cuprinsul alin. (2) al art. 6 din Regulamentul electoral și a arătat că atunci când legiuitorul a dorit să facă o distincție, a făcut-o în mod explicit, prin utilizarea expresă a sintagmelor "titular" și "supleant", astfel cum a procedat în reglementarea cuprinsă la art. 127 alin. (2) din Regulament. Concluzionând pe aspectul reliefat, a arătat că nu exista niciun impediment pentru a-și depune candidatura, dreptul său de a candida fiind recunoscut neîndoielnic de art. 6 din Regulamentul electoral, motiv pentru care a considerat că măsura invalidării candidaturii sale de către pârât este vădit nelegală. În speță, apreciind că în calitatea sa de membru supleant nu avea dreptul de a candida, instanța de fond a făcut o interpretare derogatorie și subiectivă a art. 6 din Regulamentul electoral, conturându-se astfel premisa încălcării dreptului său recunoscut nu numai de norma specială, dar și de legea fundamentală, și anume dreptul de a fi ales, drept garantat de Constituția României. În sprijinul opiniei potrivit căreia instanța de fond a încălcat principiul de interpretare a textului de lege, a invocat practica judiciară în materie care a statuat că, în aplicarea principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate adăuga textului de lege o distincție pe care textul nu o include (Decizia ÎCCJ nr. 17/2019), precum și jurisprudența Curții Constituționale a României care a reținut (ex. Decizia nr. 413/2019) că, în situația în care textul legal nu instituie vreo diferențiere, acest lucru semnifică faptul că toate hotărârile pot fi supuse controlului constituțional, conform principiului amintit. Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate de intimatul-pârât. Recursul incident 4.1. Pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului recurentului-reclamant, solicitând anularea acestuia ca insuficient timbrat, iar pe fond respingerea ca nefondat. În esență, a susținut că hotărârea de fond nu cuprinde motive străine de natura cauzei, cum în mod greșit a susținut recurentul-reclamant, prima instanță analizând normele de drept care se referă la îndreptățirea reclamantului de a candida pentru funcția de președinte al Biroului executiv național. În combaterea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia recurentul-reclamant a susținut că hotărârea de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, pârâtul a arătat, în primul rând că partea nu a indicat în mod concret care sunt normele de drept pe care a considerat că le-a încălcat instanța de fond, iar în al doilea rând că a invocat o pretinsă interpretare și aplicare greșită a legii în urma propriului demers de interpretare a dispozițiilor legale incidente, în sensul care ar viza și valida dreptul de a candida, atât a membrilor titulari ai Adunării generale naționale, cât și a supleanților. 4.2. Odată cu întâmpinarea, în condițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., pârâtul a formulat și recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și alin. (2) din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării excepției inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor B. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, în loc de excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, excepție care nu a fost invocată în cauză. Prealabil, în contextul enunțării dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat instanței de control judiciar să analizeze speța dedusă judecății sub toate aspectele, având în vedere că sentința recurată a fost dată fără drept de apel. În continuare, a reiterat soluțiile pronunțate de prima instanță sub toate aspectele invocate de părți, conform dispozitivului sentinței de fond, apreciind că sunt temeinice și legale soluțiile instanței de respingere ca lipsită de interes a cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019 și de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Totodată, în privința anulării în tot și reorganizării alegerilor pentru reprezentanții în Adunarea Națională, a solicitat să se constate că respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului nu-i afectează interesele, deoarece instanța de fond a pronunțat o soluție favorabilă pârâtului, necontestată de către recurentul-reclamant, apreciind astfel că aceasta are autoritate de lucru judecat. În acest context, a susținut că înțelege să critice sentința de fond exclusiv în ceea ce privește soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată, în referire la care este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința de fond cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Astfel, deși prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe a invocat în mod expres excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, și a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, inclusiv în cuprinsul sentinței de fond reținându-se acest aspect, curtea de apel a pronunțat o soluție ce vizează excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, excepție pe care, în realitate, nu a invocat-o în prezenta cauză. Așadar, se poate observa din considerentele expuse în sentința de fond (pct. 1 de la II. Concluziile instanței din considerente) că prima instanță s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019, prin care a fost respinsă candidatura reclamantului pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național, și a cererii de anulare a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019, prin care a fost respinsă contestația la Decizia B. nr. 167/04.12.2019, chiar dacă partea pârâtă a invocat expres excepția inadmisibilității față de neparcurgerea procedurii prealabile în cazul Deciziilor B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4. Aceste din urmă decizii vizează aprobarea listelor finale cu candidaturile pentru funcțiile din Biroul executiv național - Decizia B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, precum și aprobarea listelor cu rezultatele pentru funcțiile din Biroul executiv național - Decizia B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, fiind evident, așadar, astfel cum a arătat și în fața instanței de fond, că sunt distincte de primele decizii, inclusiv sub aspectul numerelor de înregistrare. De altfel, chiar reclamantul a susținut prin răspunsul la întâmpinare formulat că Deciziile B. nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019 nu au legătură cu actele administrative care nasc sau sting în mod direct un drept al său, în accepțiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Concluzionând, recurentul-pârât a susținut că, în condițiile în care nu a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, soluția și motivarea date acestei excepții de către prima instanță contrazic solicitările sale, astfel cum au fost reținute prin sentința pronunțată, fiind, prin urmare, străine de obiectul și natura cauzei. 4.3. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, solicitând respingerea ca neîntemeiate a excepției insuficientei timbrări a recursului său, precum și a tuturor apărărilor invocate. Totodată, a formulat întâmpinare față de recursul incident exercitat de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, prin care a solicitat, în principal respingerea acestuia ca inadmisibil și lipsit de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat. În susținerea excepției inadmisibilității recursului a invocat prevederile art. 472 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ., precum și considerentele relevante ale Deciziei ÎCCJ nr. 1399 din 20 aprilie 2018, și a arătat că demersul judiciar formulat de pârât nu tinde la schimbarea sentinței de fond, având în vedere că recursul incident putea fi promovat doar în legătură cu motivele sale de recurs, însă nu a înțeles să critice sentința de fond în privința soluționării excepției de inadmisibilitate a cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, neavând niciun interes în acest sens din moment ce soluția asupra acesteia a fost de respingere. În privința excepției lipsei de interes în promovarea recursului incident, a solicitat a se avea în vedere faptul că, prin raportare la modalitatea de soluționare a acțiunii sale pe fondul cauzei, nu este îndeplinită condiția interesului de a acționa al pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 și art. 33 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat să se constate că instanța de fond a respins în mod corect excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, în condițiile în care a susținut, atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, că nu a atacat în mod distinct Deciziile nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, ci, exclusiv ca o consecință a anulării Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, prin care i-a fost invalidată candidatura și i s-a respins contestația administrativă. 4.4. Recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România a formulat, la rândul său, răspuns la întâmpinarea recurentului-reclamant. În esență, a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de către recurentul-reclamant și a reiterat propriile argumente invocate în susținerea recursului incident. La termenul de dezbateri din data de 04 noiembrie 2021, Înalta Curte a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepția insuficientei timbrări a recursului reclamantului, invocată de recurentul-pârât prin întâmpinare, față de împrejurarea că timbrajul a fost satisfăcut corespunzător cuantumului stabilit de instanță. De asemenea, a respins excepția inadmisibilității recursului incident, invocată de către același recurent-reclamant, reținând că demersul judiciar al părții a fost exercitat în condițiile prevăzute de lege, iar în ceea ce privește excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident, Înalta Curte a reținut că va fi analizată odată cu fondul recursurilor promovate în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 5.1. Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., și de apărările formulate prin întâmpinare de către pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce succed. 5.1.1. Astfel cum rezultă din argumentele expuse la pct. 3 din prezenta decizie, reclamantul a criticat sentința de fond, în principal din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". În literatura de specialitate s-a precizat că, deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare, și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei. În speță, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea de fond cuprinde motive străine de natura cauzei având în vedere că prima instanță s-a pronunțat pe anumite aspecte pe care a apreciat că reclamantul le-ar fi solicitat și pe care Regulamentul electoral le prevedea, în mod separat, doar în privința membrilor titulari. Mai exact, a susținut că, deși prima instanță a reținut că disputa dintre părți privește îndreptățirea reclamantului de a candida pentru funcția de președinte al Biroului executiv național, fiind evident astfel că a solicitat doar anularea celor două decizii care vizează exclusiv încălcarea art. 6 din Regulamentul electoral și nu alte încălcări ale acestuia, s-a pronunțat și cu privire la alte drepturi pe care nu le-a pretins, cum ar fi dreptul la vot sau situația ocupării locurilor vacante de către supleanți, rezultând astfel că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei. Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României). Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susținerilor părților și a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic și gradual considerentele care au fundamentat soluția adoptată. Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susținerile recurentului-reclamant referitoare la analizarea de către prima instanță a altor aspecte și a altor drepturi decât cele invocate, în concret făcând trimitere la dreptul de vot și situația ocupării de către supleanți a locurilor vacante de membri în Adunarea generală națională, reflectă dezacordul părții în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, fără a susține motivul de casare invocat. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de control judiciar constată că dispozițiile art. 21 și art. 127 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, care reglementează aspectele învederate de reclamant, nu sunt străine de natura cauzei, instanța de fond analizând cauza în mod just și prin raportare la aceste dispoziții cu caracter general aplicabile în speță, întrucât privesc calitatea de membru al Adunării generale naționale a Colegiului și se referă la îndreptățirea părții de a candida în funcția de președinte al Biroului executiv național. Or, în contextul în care avea de verificat legalitatea deciziei prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcția de președinte al Biroului executiv național, în considerarea faptului că nu se regăsește pe lista reprezentanților Colegiului Medicilor Stomatologi București în Adunarea generală națională, instanța de fond în mod corect a analizat calitatea de membru al Adunării generale naționale a C.M.S.R. raportându-se la dispozițiile legale menționate, argumentul recurentului-reclamant în sensul că prima instanță s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate și neinvocate și, astfel, ar fi pronunțat o soluție bazată pe motive străine de natura cauzei, nesusținând motivul de casare invocat. Un argument în plus în susținerea opiniei potrivit căreia dispozițiile legale invocate nu reprezintă aspecte străine de natura cauzei, îl constituie faptul că aceste prevederi au fost avute în vedere la emiterea uneia dintre deciziile contestate, astfel încât nu poate fi primită ipoteza avansată de recurentul-reclamant în sensul că prima instanță ar fi trebuit să procedeze la analiza cauzei deduse judecății exclusiv prin raportare la dispozițiile art. 6 din Regulamentul electoral al Colegiului Medicilor Stomatologi din România din 11.07.2019. În aceste condiții, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunțarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, așa cum s-a arătat, nu se verifică în speță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reține că partea a invocat, eventual o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate și analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită. 5.1.2. Așadar, procedând la verificarea sentinței de fond și din perspectiva criticilor recurentului-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constată că nici acest motiv de casare nu este incident în cauză, criticile formulate de parte sub acest aspect fiind, de asemenea, nefondate. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente. În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit normele de drept aplicabile în speță în privința efectelor juridice ale anulării unui act. Din această perspectivă este de observat, în primul rând, că partea nu a indicat în concret normele de drept pretins a fi fost încălcate de către instanța de fond în fundamentarea soluției pronunțate asupra excepției lipsei de interes doar în ceea ce privește Anexele 2-4 ale Deciziilor B. nr. 174 și nr. 176, în condițiile în care, opinează recurentul, anexele fac parte integrantă din decizie și nu sunt acte de sine stătătoare. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, demersul recurentului-reclamant a vizat exclusiv dreptul de a fi ales în calitate de președinte al Biroului executiv național al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, funcție care face obiectul Anexelor nr. 1 la Deciziile B. nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019. Or, în cazul exercitării acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să urmărească un folos practic, iar existența interesului trebuie analizată, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, în concret, prin raportare la conținutul cererii de chemare în judecată sau la scopul urmărit prin promovarea demersului judiciar. În speță, reclamantul a susținut în mod constant faptul că a înțeles să solicite, în principal, anularea Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/CBx2/05.12.2019 care vizează exclusiv candidatura sa la funcția de președinte în cadrul Biroului executiv național, și, doar pentru a da eficiență eventualei soluții favorabile acestei solicitări și ca o consecință a anulării acestor acte, a solicitat și anularea actelor subsecvente reprezentate de Decizia B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, și Decizia B. nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4. Concret, acestea din urmă reprezintă Deciziile de validare și listele candidaților validați pentru a participa la alegerile pentru alte funcții de conducere în Biroul executiv național, cum ar fi funcțiile de vicepreședinte, trezorier și secretar general. Însă, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a făcut dovada că a candidat și pentru aceste funcții de conducere, ci, exclusiv pentru aceea de Președinte al Biroului executiv național, Înalta Curte constată că prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei de interes a reclamantului în privința cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, alegația recurentului-reclamant în sensul că efectul juridic al anulării Deciziilor nr. 174 și nr. 176 ar fi fost și anularea anexelor care fac parte integrantă din acestea, neputând fi primită de către instanța de control juridic, întrucât reflectă propriul demers interpretativ al legii în susținerea soluției pretinse. În plus, se impune a se observa că demersul recurentului-reclamant în scopul admiterii candidaturii sale nu ar putea avea un efect decât în privința Anexelor nr. 1 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, care vizează lista candidaților pentru funcția de Președinte al Biroului executiv național, nu și în privința Anexelor 2-4 ale actelor amintite, întrucât acestea conțin listele candidaturilor pentru celelalte funcții ale Biroului executiv național, fără a avea vreo legătură cu interesul recurentului-reclamant, devreme ce nu a făcut dovada depunerii candidaturii și pentru vreuna dintre aceste funcții. Ca urmare, criticile recurentului-reclamant formulate din această perspectivă sunt nefondate și, în consecință, vor fi respinse, soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii în raport cu situația factuală reținută. În referire la critica privind aplicarea greșită a normelor de drept material în privința interpretării legii, recurentul-reclamant a susținut faptul că, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., "interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății". Concret, în opinia părții, prima instanță ar fi trebuit să analizeze prevederile art. 6 din Regulamentul electoral în sensul că acestea ar viza dreptul de a candida la funcția de președinte al Biroului executiv național, atât a membrilor titulari ai Adunării generale naționale, cât și a supleanților. Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant a apreciat că prevederile art. 6 din Regulamentul electoral ar fi trebuit să fie interpretate în sensul că și în calitatea sa de supleant ar fi fost îndreptățit să participe la alegerile efectuate la nivel național, susținând că legea și regulamentele profesiei nu fac distincție în privința eligibilității, între membrul titular și membrul supleant, fiind astfel aplicabil principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distunguere debemus, principiu pretins a fi fost încălcat de către instanța de fond. Potrivit art. 6 din Regulamentul electoral, "(1) Un membru al unui colegiu teritorial poate candida local pentru alegerea ca: a) membru în consiliul colegiului teritorial; b) reprezentant în Adunarea generală națională. (2) Orice membru al Adunării generale naționale poate candida pe una dintre listele pentru funcțiile din cadrul Biroului executiv național, în condițiile prevăzute de prezentul regulament electoral". Din interpretarea textului de lege redat supra rezultă că pentru funcțiile din cadrul Biroului executiv național poate candida orice membru al Adunării generale naționale, condiție îndeplinită însă doar de persoana care are calitatea de membru în consiliul colegial teritorial sau de reprezentant în Adunarea generală națională, persoană aleasă de către Adunarea generală din fiecare județ sau din municipiul București. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, calitatea de membru supleant nu echivalează cu aceea de membru titular în cadrul Adunării generale naționale, întrucât rolul supleanților este tocmai acela de a-i înlocui pe membrii titulari în ipotezele încetării calității acestora din urmă, situații expres prevăzute în art. 127 alin. (1) și alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România. Conform textului legal invocat, (1) "Încetarea calității de membru al organelor de conducere sau reprezentant în organele de conducere ale Colegiului Medicilor Stomatologi din România, la nivel național sau local, intervine în următoarele situații: a) demisie; b) incompatibilitate; c) deces; d) revocare; e) imposibilitatea exercitării funcției; f) pierderea calității de membru al Colegiului Medicilor Stomatologi din România. (2) Locul rămas vacant din cadrul Adunării generale naționale ori consiliului colegiului teritorial va fi ocupat de către primul supleant". Aplicând aceste dispoziții legale cadrului factual stabilit în cauză, Înalta Curte reține că pentru a avea vocația de a candida la funcția de președinte în cadrul Biroului executiv național, recurentul-reclamant trebuia să aibă calitatea de membru cu drepturi depline (titular) al Adunării generale. Or, în calitatea sa de membru supleant, pentru a avea posibilitatea să-și depună candidatura pentru funcția de conducere vizată în cadrul Biroului executiv național, reclamantul trebuia să dobândească mai întâi calitatea de membru titular al Adunării generale naționale, în situația vacantării unui loc în ipotezele prevăzute de art. 127 alin. (1) din Regulament, legiuitorul lămurind procedura de ocupare a acestui loc vacant prin mențiunea de la alin. (2), în sensul că acesta va fi ocupat de către primul supleant, aspect de natură a clarifica distincția pe care legiuitorul a înțeles să o facă între membrul titular și cel supleant. Ca urmare, instanța de control judiciar nu poate primi alegația recurentului-reclamant în sensul că sintagma "orice membru al Adunării generale naționale" prevăzută la art. 6 alin. (2) din Regulamentul electoral, ar avea în vedere atât membrii titulari, cât și membrii supleanți, astfel încât acest text îi recunoștea fără putință de tăgadă dreptul de a candida, câtă vreme voința legiuitorului de a distinge între aceste categorii de membrii rezultă neîndoielnic din cuprinsul prevederilor legale în discuție. Se reține, așadar, că în mod corect a validat prima instanță raționamentul pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România ce a stat la baza invalidării candidaturii reclamantului A. la funcția de președinte în cadrul Biroului executiv național, acesta considerând că sintagma "orice membru al Adunării generale naționale" prevăzută la art. 6 alin. (2) din Regulamentul electoral are în vedere membrii titulari aleși prin vot direct și secret și stabiliți în limita locurilor eligibile rezultate ca urmare a aplicării normei de reprezentare prevăzute de art. 530 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și concluzionând, ca atare, că reclamantul nu are vocația de a-și depune candidatura pentru funcția de conducere vizată întrucât nu se află pe lista membrilor Adunării generale naționale prevăzută în Anexa nr. 1 la Decizia B. nr. 152/29.11.2019. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge și aceste susțineri ale recurentului-reclamant și va constata că sentința instanței de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, demersul părții fiind, prin urmare, nefondat. 5.2. În examinarea recursului incident formulat de recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident, excepție invocată de recurentul-reclamant A. prin întâmpinare. Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". În cauză, în faza recursului, odată cu întâmpinarea, în condițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., pârâtul Colegiul Stomatologilor din România a formulat și recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și alin. (2) din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării excepției inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor B. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, în loc de excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, excepție care nu a fost invocată în cauză. Așa cum s-a arătat în considerentele expuse la pct. 4.2. din prezenta decizie, recurentul-pârât Colegiul Medicilor Stomatologi din România a înțeles să critice sentința de fond exclusiv în ceea ce privește soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019. Excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în promovarea recursului incident este întemeiată și urmează a fi admisă în considerarea argumentelor ce succed: Referitor la excepția invocată este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică. În argumentarea soluției adoptate Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. De asemenea, urmează a fi avute în vedere și prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului. Întrucât cauza de față are ca obiect solicitarea reclamantului A. de anulare în tot a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă candidatura pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național; anularea în tot a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019 emisă de Colegiul Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) - Comisia Electorală Centrală prin care i-a fost respinsă contestația la Decizia B. nr. 167/04.12.2019; validarea candidaturii pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național al C.M.S.R. înregistrată la B. sub nr. x/03.12.2019 și y/04.12.2019, precum și anularea în tot a actelor subsecvente emiterii Deciziilor B. nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/CBx2/05.12.2019, respectiv a Deciziei B. nr. 174/05.12.2019 cu Anexele 1-4 și a Deciziei B. nr. 176/07.12.2019 cu Anexele 1-4; anularea în tot și reorganizarea alegerilor pentru reprezentanții în Adunarea Generală Națională a Colegiului Medicilor Stomatologi din România (C.M.S.R.) pentru încălcarea Regulamentului electoral al C.M.S.R. din 11.07.2019, urmarea validării candidaturii sale pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului incident al pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate. Sub aspectul reliefat Înalta Curte reține că prin sentința de fond a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, ca neîntemeiată; a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului în privința cererii de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019; a fost respinsă cererea de anulare a anexelor 2-4 ale Deciziilor nr. 174/05.12.2019 și nr. 176/07.12.2019, ca lipsită de interes; a fost respinsă excepția lipsei de interes în ceea ce privește anularea în tot și reorganizarea alegerilor pentru reprezentanții în Adunarea Națională și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din Romania. Prin întâmpinarea la recursul incident, recurentul-reclamant A. a invocat excepția lipsei de interes, arătând că prin raportare la soluția primei instanțe pronunțate asupra fondului cauzei, pârâtul a obținut rezultatul dorit, consecința legală fiind menținerea tuturor deciziilor emise de acesta și contestate în cauză, astfel încât nu justifică niciun interes în promovarea recursului incident. Într-adevăr, în contextul evidențiat, având în vedere că prin sentința de fond acțiunea reclamantului de anulare a deciziilor contestate în ceea ce privește invalidarea candidaturii sale la funcția de președinte în cadrul Biroului executiv național al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, a fost respinsă ca neîntemeiată, soluție menținută de instanța de control judiciar potrivit argumentelor expuse la pct. 5.1. din prezenta decizie, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului incident al pârâtului, în condițiile în care soluționarea favorabilă a acestui demers judiciar nu ar avea nicio finalitate practică. Așadar, chiar dacă prima instanță a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziilor nr. 167/04.12.2019 și nr. 172/05.12.2019, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România, acțiunea reclamantului de anulare a deciziilor contestate, deci fondul cauzei, a fost respinsă în totalitate ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, demersul recurentului-pârât prin intermediul căruia a solicitat să se constate că prima instanță s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei B. nr. 167/04.12.2019, prin care a fost respinsă candidatura reclamantului pentru funcția de Președinte în cadrul Biroului executiv național, și a cererii de anulare a Deciziei B. nr. 172/CBx2/05.12.2019, prin care a fost respinsă contestația la Decizia B. nr. 167/04.12.2019, deși a invocat în mod expres excepția inadmisibilității față de neparcurgerea procedurii prealabile în cazul Deciziilor B. nr. 174/05.12.2019, cu Anexele 1-4, respectiv nr. 176/07.12.2019, cu Anexele 1-4, nu are nicio justificare în condițiile în care acțiunea reclamantului pe fondul cauzei a fost în totalitate respinsă ca neîntemeiată, iar instanța de control judiciar a respins recursul reclamantului ca nefondat, potrivit argumentelor expuse în precedent, la pct. 5.1. din prezenta decizie. În aceste condiții, cum interesul de a acționa al pârâtului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor pe fondul recursului incident.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru argumentele expuse la pct. 5.1 din prezenta decizie, constatând că nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant și, în consecință, va menține sentința de fond atacată. Totodată, conform argumentelor expuse la pct. 5.2. din decizie, reținând că este întemeiată excepția lipsei de interes în promovarea recursului incident al pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, excepție invocată de recurentul-reclamant prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident al pârâtului ca lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,