ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2021

HOTĂRÂRE
03.11.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, contestație împotriva Deciziei nr. 76/20.12.201 emisă de Plenul Consiliului Concurentei cu privire la sancționarea sa cu amendă în cuantum de 6.644,12 Iei, reprezentând 3,60% din cifra de afaceri realizată în anul 2017, solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de bani achitată drept amendă.

De asemenea, a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 93 din 12 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 93 din 12 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat în drept pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În motivarea recursului, în ceea ce privește incidența pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a susținut că motivarea este străină de natura pricinii în ceea ce o privește pe recurentă.

Se arată că nu rezulta din considerentele sentinței atacate si nici din motivarea deciziei, in concret ce acord a încheiat sau la ce acord a aderat Societatea A. S.R.L., ce decizie ori practica anticoncurentiala a luat sau intervenția in vreun fel pentru limitarea ori controlul pieței, condițiile inegale in raporturile cu partenerii contractuali, sau condiționarea incheierii vreunui contract.

Mai mult, exista o piața bine conturata a pachetelor tip charter avion (organizatori si respectiv agenții revanzatoare care comercializează acest tip de servicii) - in fapt, tocmai piața investigata - din care reclamanta - recurenta nu a făcut niciodată parte, asa cum exista o piața a operatorilor de programe cu transport autocar (pe care activează A.), a comercializării biletelor de avion, a serviciilor pentru corporații s.a.;

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a indicat, apreciindu-se a fi aplicate în mod greșit normele de drept material.

Astfel, reducerea numărului de chartere se interpretează ca "înțelegere si practica concertata" intre mai multe întreprinderi insa Instanța de fond nu motivează de ce sunt considerate anticoncurentiale propunerile respectivilor operatori de chartere in raport cu legislația Uniunii Europene;

- s-a propus (dar nu rezulta daca s-a si votat) micșorarea numărului de chartere, nici nu s-a menționat contextul in care ar fi venit respectiva propunere - context pe care l-am explicat cu ocazia audierilor la dezbaterea fondului si care are la baza practici comerciale absolut legale numite in legislația de specialitate "consolidare;

- s-a propus si s-a votat sa nu se mai facă reclama de genul "taxe gratuite", pe considerentul ca taxele de aeroport reprezintă un element de cost al oricărui bilet de avion; nu pot exista taxe gratuite si astfel un acest gen de reclama este catalogata drept înșelătoare, sancționată de Legea 363/2007;

Aplicabilitatea legii fata de o PROPUNERE scoasa din context a condus la sancționarea mai multor societăți dar si a societății A., deși reprezentantul aceștia nici măcar nu a fost prezent la întâlnirea invocate.

Se mai arată că nu a fost făcuta proba primirii respectivului e-mail si cu atât mai puțin a luării la cunoștința a conținutului, deși exista mijloace tehnice care permit acest lucru.

Astfel, s-a reținut culpa reclamantei si i s-a aplicat sancțiune similara celorlalte întreprinderi investigate (nemijlocit implicate in piața supusa investigației) in contextul in care:

- nu s-a dovedit participarea la Întâlnirea organizatorilor de chartere din iunie 2013, cu atât mai mult cu cat era un domeniu străin de aceasta societate;

- in susținerea afirmației de mai sus invoc declarația reprezentantului Întreprinderii investigate C. S.R.L. (beneficiara de clementa) -anexa 6 la contestație;

- nu se face dovada primirii respectivului e-mail privind conținutul procesului-verbal de ședința si cu atât mai puțin a luării la cunoștința a conținutului - din probatoriu rezulta ca acesta s-ar fi transmis nu pe adresa subsemnatului ci pe adresa generala x@x.ro pe care intra zilnic sute de mesaje nedorite - multe dintre ele direct in spam - si care sunt șterse fara ca cineva sa le fi deschis vreodată;

- societatea nu se putea distanta public de un conținut al unui document pe care nu l-a văzut niciodată înainte de toamna anului 2018 - la încheierea investigației;

- nu avea nicio obligație legala de a lua ia cunoștința toate mesajele venite prin posta electronica, de a-și insusi conținutul sau de a se distanta de acesta in condițiile in care nu aveau niciun posibil impact asupra activității desfășurate de întreprinderea pe care o reprezint.

- exista mijloace tehnice care sa ateste faptul ca un e-mail ar fi ajuns la destinatar si ar fost deschis, paratul nu a venit cu nicio astfel de proba.

Din aceste motive jurisprudenta europeana la care se face referire nu este aplicabila in acest caz, nefiind dovedita luarea la cunoștința a faptei sau acțiunii anticoncurentiale.

Cu excepția considerentelor legate de procesul-verbal de ședința Invocate, niciuna din celelalte probe nu face nicio referire directa la A., nu pot constitui așadar probe in dosar.

În final se pretinde că normele de drept material au fost aplicate greșit și în materie de prescripție întrucât, deși termenul de comunicare al Deciziei era de 120 de zile de la emitere, acest termen ar fi fost depășit.

În analiza recursului instanța nu va cerceta sentința și implicit decizia contestată în ansamblu ci doar raportat la recurentă și la criticile acesteia.

Evident, în conformitate cu o consolidată jurisprudență în materie, atât internă cât și a CJUE, nu se va înainta insista asupra aspectelor ridicate de recurentă cu privire la o formă a acordului anticoncurențial într-o formă expresă ori la aspecte privind dovedirea primirii e-mail-ului sau mai mult despre luare la cunoștință despre conținutul acestuia.

În privința incidenței pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate decela din motivarea recursului care ar fi argumentele străine de natura cauzei, câtă vreme trimiterea este la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și la art. 101 TFUE.

Înțelegerea anticoncurențială a fost probată într-o largă motivare la care recurenta nu aduce critici reale, ci doar legate de apartenența sa la grup, ceea ce a dezvoltat în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Neparticiparea recurentei la sesizarea faptei anticoncurențiale este motivul simplist prin aceea că nu s-a făcut dovada primirii sau citirii e-mail-ului.

În realitate procesul-verbal al întâlnirii din 12.06.2013 ora 15.

00

menționează și firma A. și pe administratorii acesteia, este precedată de un convocator al ședinței care îl menționează pe D. ca o persoană care a confirmat prezența.

Trebuie menționat că întâlnirea, existența și conținutul procesului-verbal nu au fost contestate de către celelalte firme controlate.

De altfel, discuțiile și înțelegerile se poartă între firmele implicate în vederea impunerii unui preț minim de vânzare a produselor reprezentând pachete/produse turistice indiferent de numărul de pachete de gen vândute - numărul lor neputând fi identificat exact, este relevant ca prin adresa de răspuns x/6.08.2018, recurenta confirmă operațiunile, fapt analizat și reținut în mod corect de către instanța de fond.

Mai mult, în legătură cu participarea la întâlnire și respectiv primirea e-mail-ului față de cele reținute de către instanța de fond că ar fi trebuit să se delimiteze de respectivele practici, răspunsul recurentei precum că nu îi revenea o asemenea obligație este relevant în contextul global.

Cât privește motivul întemeiat pe depășirea termenului de comunicare către recurentă a deciziei contestată, conform Borderoului pentru trimiterea corespondenței Decizia a fost trimisă tuturor societăților implicate în data de 19.04.2019 data poștei, deci în intervalul termenului de 120 de zile.

După cum rezultă dintr-o corespondență dintre părți rezultă că Poșta Română a returnat plicul cu document în data de 13.05.2018 însă ridicarea corespondenței de la oficiul poștal - practică relativ des întâlnită, deși pe recomandată este trecut expeditorul, nu poate face ca să se calculeze termenul în modalitatea voită de recurentă.

Cu privire la contestația la executare formulată de recurent și soluția definitivă dată în Dosarul nr. x/2013, faptul anulării executării silite a amenzii (nu și a amenzii) nu are cum a avea vreo influență asupra analizei existenței faptei neconcurențiale.

Instanța de executare nu a analizat, și nu putea să o facă, fapta în existența sa ci doar încasarea amenzii pe cale executării silite întrucât nu s-a realizat în mod benevol, aspect fără relevanță în economia prezentului litigiu.

Așa fiind, în raport de argumentele analizate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și nici pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 93 din 12 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-24
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5899/2021
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021 Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel B
ÎCCJ 2021-10-08
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4554/2021
Ședința publică din data de 8 octombrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 13 d
ÎCCJ 2021-10-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5109/2021
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 05.02.2021, reclamanta A. S.R.L. a
ÎCCJ 2021-11-08
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6222/2021
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2018 pe rolul C
ÎCCJ 2021-11-23
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5796/2021
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
Sursă