ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5191/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15.02.2019, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de completare a hotărârii sentința civilă nr. 173 din 23.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosar nr. x/2018, prin soluționarea cererii accesorii ce are ca obiect cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 4.050 RON constând în onorariu de avocat 4.000 RON și taxă judiciară de timbru 50 RON.

Prin sentința civilă nr. 55/CA din 4 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 173 din 23.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2018, privind acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 173/23.10.2018 a Curții de Apel Constanța în sensul că a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în raport de soluția pronunțată pe fond, la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța trebuia să facă aibă în vedere prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, în cazul de față, reclamanta a solicitat instanței și a obținut anularea unui titlu de creanță care nu a fost pus niciodată în executare și pe care emitentul OIPSI l-a considerat revocat.

Raportat la circumstanțele cauzei, în mod evident un onorariu în cuantum de 4.000 de RON într-un litigiu fără o miză reală nu are un caracter rezonabil, motiv pentru care s-a solicitat admiterea în parte a cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 173 din 23.10.2017 formulată de reclamantă în sensul diminuării cheltuielilor de judecată de la suma de 4000 RON la suma de 2000 RON.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu se pot circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motivele invocate.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nul, pentru considerentele, în continuare arătate.

Recursul vizează hotărârea curții de apel, pronunțată în procedura prevăzută de dispozițiile art. .444 din C. proc. civ., privind completarea dispozitivului în ceea ce privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului accesoriu de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, respectiv, onorariul de apărător în cuantum de 4.000 de RON.

Prin motivele de recurs, încadrate de recurentul -pârât în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat diminuarea onorariul apărătorului de la 4000 de RON la 2000 de RON, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu complexitatea redusă a cauzei, întrucât acțiunea a vizat un titlu de creanță care fusese revocat de către autoritatea pârâtă.

Constată Înalta Curte că în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, sunt relevante considerentele și deciziei nr. 3/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care se tranșează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reține instanța că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului, astfel că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va dispune anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României în calitatea de succesor al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale împotriva sentinței civile nr. 55/CA din 4 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.