ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5169/2021

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 septembrie 2019 sub nr. x, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară București și B.: anularea Rezoluției nr. 2540/A emisă la data de 31.07.2019 în lucrarea nr. 19 - 2280 a Direcției de Inspecție pentru judecători, precum și a Rezoluției nr. C19 - 2880 din 13.09.2019 a Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare și trimiterea dosarului instituției pârâte pentru începerea cercetării disciplinare față de B., sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b), c), i), l) și t) din Legea nr. 303/2004; anularea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinul Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare nr. 136/11.12.2018.

1.2. Totodată, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 (pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), prin care s-au prelungit mandatele inspectorilor șefi ai pârâtei Inspecția Judiciară; în motivarea excepției invocate, reclamantul a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 este un act neconstituțional, întrucât încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) ale art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituția României, fiind emisă fără solicitarea avizului consultativ al C.S.M.

1.3. Pârâta Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând, de asemenea, excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

1.4. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției invocate prin întâmpinare și înlăturarea celorlalte apărări de fond, ca neîntemeiate.

1.5. Prin cererea formulată la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu cererea de pronunțare a unei hotărî preliminare, conținând următoarele întrebări:

"1. Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene ?

A precizat reclamantul că prin încheierea pronunțată la 7 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești a sesizat deja C.J.U.E. cu cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cu privire la întrebările anterior menționate.

1.6. Totodată, a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar în măsura în care cererea de sesizare a C.J.U.E. va fi respinsă, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea de către C.J.U.E. a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată prin încheierea pronunțată în data de 7 februarie 2019 de Curtea de Apel Pitești, deoarece întrebările sunt similare cu cele adresate C.J.U.E. prin încheierea din 7 februarie 2019 a Curții de Apel Pitești, răspunsul instanței europene urmând a avea relevanta și asupra prezentei cauze.

1.7. Pârâta Inspecția Judiciară a depus un punct de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de reclamant.

1.8. Prin cererea formulată la data de 21.02.2020, reclamantul A. a solicitat, în principal, suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea de către C.J.U.E. a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată prin încheierea pronunțată în data de 7 februarie 2019 de Curtea de Apel Pitești. În subsidiar, a solicitat admiterea cererii de sesizare a C.J.U.E., cerere care a fost depusă la dosarul prezentei cauze nr. 784/46/2019 a Curții de Apel Pitești la data de 08.01.2020 și, totodată, suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 36/F-CONT din 3 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâta Inspecția Judiciară prin întâmpinare; a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii; a respins cererea de suspendare a judecării cauzei; a respins cererea de sesizare a CJUE și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței recurate si, in urma rejudecării, admiterea acțiunii cu consecința anularii rezoluției nr. 2540/A emisa la 31.07.2019 in lucrarea nr. 19 - 2280 a Direcției de Inspecție pentru judecători precum si a rezoluției nr. C 19 - 2880 din 13.09.2019 a Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare și trimiterii dosarului instituției parate pentru începerea cercetării disciplinare fata de numitul B., sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 alin. a, b, c, i, I si t din Legea nr. 303/2004.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1. In privința dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene in vederea pronunțării unei hotărâri preliminare

In primul rând, sentința a încălcat puterea de lucru judecat a încheierii pronunțate de Tribunalul Olt la 29.01.2019 in dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., puterea de lucru judecat impune consecventa in judecata si nu necesita identitatea de părți, astfel încât Curtea de Apel Pitești avea obligația să țină cont in prezenta cauza de dezlegarea deja dată de Tribunalul Olt prin incheierea din 29.01.2019 pronunțata in dosarul nr. x/2018 asupra problemei de drept reprezentata de îndeplinirea de către cererea de sesizare a C.J.U.E. a condițiilor impuse de art. 267 din T.F.U.E. si art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 340/2009.

In acest sens, recurentul a arătat ca întrebările menționate de acesta in cererea de sesizare a C.J.U.E.depusă la data de 08.01.2020 la dosarul prezentei cauze sunt identice cu cele adesate C.J.U.E. de către Tribunalul Olt prin încheierea din 29.01.2019 pronunțata in dosarul nr. x/2018, avand-o ca parata tot pe Inspecția Judiciara. Or, atâta vreme cat cererea formulata de Tribunalul Olt prin incheierea pronunțata de la 29.01.2019 in dosarul nr. x/2018 se afla in pronunțare la C.J.U.E. (Cauza C-83/19), Curtea de Apel Pitești a respins in mod nelegal atât cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene in vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cat si cererea de suspendare a prezentei cauze in baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene in vederea pronunțării unei hotărâri preliminare a încălcat puterea de lucru judecat a încheierii pronunțate de aceeași judecătoare la data de 22.03.2019 in dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești.

In acest sens, recurentul a arătat că primele doua întrebări menționate de în cererea sa de sesizare a C.J.U.E. depusă la 08.01.2020, soluționat de judecatoarea C. de la Curtea de Apel Pitești, sunt identice cu cele adresate C.J.U.E. de către aceeași judecătoare prin incheierea din 22.03.2019 pronunțata in dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, iar întrebarile nr. 3 si 4 erau similare.

Recurentul a mai arătat că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene in vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cuprinde motive contradictorii in raport de cele pe care le retine in privința dispoziției de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituțlonalitate a O.U.G. nr. 77/2018.

3.2. În privința soluției de respingere a capătului de cerere avînd ca obiect anularea Regulamentului de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinului Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11.12.2018

Recurentul a arătat că Regulamentul a fost semnat de numitul D., in perioada 1.09.2018 -25.05.2019, in care acesta ocupa funcția de inspector sef al Inspecției Judiciare in baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, act nelegal care încalcă disp. art. 1 alin. (3), (4) și 5, art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 115 alin. (4), art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituția României pentru ca nesocotește principiul separației puterilor în stat, fiind emisa fara a fi existat o situație de urgență si fara solicitarea avizului consultativ al CSM, cu efecte retroactive si intuitu personae - respectiv în favoarea actualei conduceri a Inspecției Judiciare, prin conferirea de efecte juridice noi unor raporturi juridice încetate definitiv respectiv prin aplicarea dispozițiilor legale asupra unor situații anterioare.

De asemenea, se încalca obligațiile ce revin României în cadrul Uniunii Europene (Mecanismul de cooperare și de verificare, instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană). Intervenția legislativă prin Ordonanța de urgență a Guvernului a avut ca efect nu acoperirea unei pretinse "lacune legislative", cum se arată în preambulul ordonanței, ci amputarea unei atribuții a Consiliului Superior al Magistraturii, în virtutea rolului său constituțional de garant al independenței justiției, introducând în circuitul juridic posibilitatea exercitării unei funcții de conducere pe o perioadă nedeterminată, prin prelungire automată, ca efect nediferențiat al legii, a unui mandat expirat, fără nicio posibilitate de exercitare de către CSM a marjei de apreciere care este de esența rolului său constituțional.

În acest sens este jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 25 iulie 2018, Minister for Justice and Equality - deficiențe ale sistemului judiciar, C-216/18 PPU, EU:C:2018:586, punctul 67; Hotărârea din 25 iulie 2018, Minister for Justice and Equality - deficiențe ale sistemului judiciar, C-216/18 PPU, EU:C:2018:586, punctul 48).

In concluzie, în conformitate cu dispozițiile relevante, prelungirea de către Guvern a mandatelor conducerii Inspecției Judiciare încalcă atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în raport de competențele inspectorilor judiciari șefi, precum și independența judecătorilor, condiție esențială pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective. Garantarea independenței, inerentă misiunii de a judeca, este solicitată nu numai la nivelul Uniunii, pentru judecătorii Uniunii și avocații generali ai Curții, astfel cum se prevede la articolul 19 alin. (2) al treilea paragraf TUE, dar și la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, pentru instanțele naționale.

3.3. În privința soluției de respingere a capetelor de cerere având ca obiect anularea rezoluției nr. 2540/A emisa la 31.07.2019 în lucrarea nr. 19 - 2280 a Direcției de Inspecție pentru judecători precum si a rezoluției nr. C 19 - 2880 din 13.09.2019 a Inspectorului Sef

În cadrul unui prim argument, recurentul a arătat că soluția este nelegală, deoarece cele doua rezoluții menționate anterior au fost emise prin luarea in considerare a unor acte semnate de numitul D., in perioada 1.09.2018 - 25.05.2019, in care acesta ocupa funcția de inspector sef al Inspecției Judiciare in baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, act cu un caracter vădit nelegal.

Printre aceste acte sunt si acelea de repartizare a sesizării disciplinare ce a făcut obiectul lucrării nr. 19 - 2280 a Direcției de Inspecție pentru judecători, finalizata prin rezoluția de clasare nr. 2540/A emisa la 31.07.2019, a cărei anulare face obiectul prezentei cauze.

Recurentul a arătat ca, in paginile 3 si 4 ale rezoluției nr. C 19 - 2880 din 13.09.2019 a Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare, se afirma ca lucrările de inspecție finalizate prin rezoluția de clasare nr. 2540/A emisa la 31.07.2019, a cărei anulare face obiectul prezentei cauze, s-au efectuat in baza Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinului Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11.12.2018.

Nelegalitatea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinului Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11.12.2018 este evidenta, in condițiile in care acesta a fost semnat de numitul D., in perioada (1.09.2018-25.05.2019), in care acesta ocupa funcția de inspector sef al Inspecției Judiciare in baza Ordonanatei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, act cu un caracter vădit neconstitutional si contrar contrar M.C.V., art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană si art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Recurentul a mai arătat că se încalcă puterea de lucru judecat a hotărârilor din 07.03.2018, pronunțate în cauzele nr. x ale Curții de Apel București, deoarece contrar acestora s-a reținut că judecătorul B. nu a săvârșit abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), i) si t din Legea nr. 303/2004 privind exercitarea funcției de judecător in stare de incompatibilitate si cu rea credința.

Astfel, prin încheierea din 07.03.2018 pronunțata in cauza nr. x/2015 a Curții de Apel București s-a constatat incompatibilitatea judecătorului B., întrucât acesta fusese judecător de drepturi si libertăți in faza de urmărire penala, astfel cum rezulta din încheierea de ședința din 30.04.2014 pe care o pronunțase in dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București. Participarea sa la judecata apelurilor in cauza nr. x/2015 a Curții de Apel București timp de 9 luni de zile/8 termene s-a făcut cu încălcarea art. 64 alin. (4) si art. 3 alin. (3) C. proc. pen. si era sancționabila cu nulitatea absoluta, potrivit Deciziei CCR nr. 501/2016, pct. 18. Participarea judecătorului B. in stare de incompatibilitate la judecarea apelurilor in cauza nr. x/2015 a generat necesitatea refacerii, cu costuri financiare si procesuale importante, a audierii a zeci de martori sau a comisiei rogatorii internaționale in forma scrisa, efectuata in Liban, cu sprijinul acordat pe o perioada de mai bine de 1 an de MAE și M.J.

Prin participarea sa in stare de incompatibilitate la judecata apelurilor in cauza nr. x/2015 a Curții de Apel București, judecătorul B. a avut ocazia sa cunoască documente clasificate precum adresa din 5.01.2016 a S.R.I. - UM 0198, cu privire la care s-a pus problema declasificarii.

Abținerea pe care a facut-o extrem de tardiv, după opt termene de judecata in cauza nr. x/2015, reprezintă exercitarea funcției cu rea credința, intrucat judecătorul B. a ascuns adevăratele motive de abținere care il priveau, astfel cum acestea au fost mai sus expuse, proferând calomnii la adresa sa si folosind astfel instrumentul procedural numit abținere in interes personal.

Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) din C. proc. pen., persoana incompatibilă este obligată să declare că se abține de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate și a temeiurilor de fapt care constituie motivul abținerii. Abținerea pe care a facut-o judecătorul B., la 2.03.2018, in cauza nr. x/2015, a intervenit la al optulea termen de judecata, după ce fuseseră audiați majoritatea martorilor, iar in cuprinsul ei judecătorul B. a ascuns cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (4) C. proc. pen. (judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la judecata în căile de atac) in care se afla.

Având in vedere faptul ca in cererea de abținere pe care a formulat-o in scris in cauza nr. x/2015, la data de 02.03.2018, judecătorul B. nu a menționat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) C. proc. pen. in care se afla, părțile au sesizat Parchetul pentru efectuarea de cercetări fata de judecătorul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 321 C. pen.. De altfel, aceste imprejurari au fost reflectate pe larg in media.

Prin încheierea din 07.03.2018 pronunțata in cauza nr. x/2014 a Curții de Apel București, având aproximativ 50 de inculpați, printre care si E., fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, s-a constatat incompatibilitatea judecătorului B. precum si faptul ca singura cale procedurala apta sa asigure judecarea cauzei în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială este înlăturarea sa de la judecata.

Prima instanța a distorsionat conținutul extrem de clar al declarației judecătoarei F., din cadrul Curții de Apel București, din care rezulta ca judecătorul B. isi spusese părerea cu privire la soluția pe care urma sa o pronunțe in dosarul nr. x/2014. Astfel, judecatoarea F. a arătat destul de clar faptul ca judecătorul B. ii spusese despre părerea pe care o avea cu privire la soluția pe care urma sa o pronunțe in dosarul in care avea calitate de inculpat si E., fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Tot judecatoarea F. a arătat ca i-a spus judecătorului B. sa se liniștească intrucat, la finalul procesului, isi va expune argumentele, iar daca nu vor ajunge la aceeași soluție exista soluție legala, aceea a completului de divergenta.

Or, in condițiile in care, in discuțiile cu judecatoarea F., judecătorul B. isi spusese părerea cu privire la soluția pe care urma sa o pronunțe in dosarul nr. x/2014, el se antepronuntase si devenise incompatibil, context in care era obligat sa se abtina, arătând imprejurarea menționata ca fiind adevăratul motiv al abținerii, ceea ce nu a făcut.

Modul in care judecătorul B. a formulat cererea de abținere din 2.03.2018, in cauza nr. x/2014, reprezintă exercitare a funcției cu rea credința, intrucat s-a abținut la al zecelea termen de judecata după ce fuseseră audiați majoritatea martorilor, si a ascuns adevăratele motive de abținere care ii priveau (antepronuntare in discuțiile cu judecătoarea F., raporturi cu Ministerul Public a cărei acțiune penala o analiza in cauza menționata deși era cercetat de aceeași entitate din dispoziția ICCJ, secția Penala - incheierea nr. 128 din 26.02.2018, dosarul nr. x/2017, proferând calomnii la adresa sa si folosind astfel instrumentul procedural numit abținere in interes personal si in interesul procuroarei de ședința G..

In acest sens, s-a arătat ca, la termenul de judecata desfășurat la 15.03.2018, in dosarul nr. x/2014 al CAB, S I penala, procuror H. a formulat cerere de recuzare a recurentului A., cerere pe care a intemeiat-o exclusiv pe afirmațiile cuprinse in sesizările judecătorului B.. Esențial este faptul ca prin incheierea din 15.03.2018, pronunțata in dosarul nr. x/2014 al CAB, S I penala, a fost respinsa ca neîntemeiata cererea de recuzare formulata de procurorul H., apreciindu-se ca nu exista motive sau dovezi privind incompatibilitatea sau antepronuntarea sa, ceea ce inseamna ca afirmatiile judecătorului B. au fost calomnioase.

Prin încheierile pronunțate la 07.03.2018, in cauzele nr. x/2014 si nr. x/2015, s-a constatat existenta unei suspiciuni rezonabile ca imparțialitatea judecătorului B. este afectata si ca acesta se afla in cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (1) lit. f) Cod de procedură, si pentru raporturile sale de dependenta fata de Ministerul Public, ale cărui acțiuni penale le judeca.

Aceasta pentru ca, prin incheierea nr. 128 din 26.02.2018, pronunțata de secția Penala a I.C.C.J. in dosarul nr. x/2017, a fost desființată, in numele legii, ordonanța nr. 85/P/2017 din 11 iulie 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul solutiei de clasare pentru infracțiunile de abuz în serviciu și divulgarea informațiilor secrete de serviciu, fapte imputate judecătorului B., dosarul fiind trimis, în vederea completării urmăririi penale, Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție, fiind evident ca singura modalitate de a garanta respectarea efectiva a art. 6 paragraful 1 din Convenția E.D.O., era aplicarea art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. si îndepărtarea judecătorului B. de la soluționarea cauzei.

In esența, faptele imputate judecătorului B. in dosarul trimis de Înalta Curte la parchet pentru completarea urmăririi penale constau in aceea ca judecătorul B. a interceptat-o pe doamna judecător I. in timpul deliberărilor, folosindu-se de telefonul sau mobil, iar apoi a formulat sesizare către Colegiul de conducere al Curții de Apel București, in care a susținut ca aceasta l-ar fi lovit cu un dosar in cap, punând la dispoziția colegiului de conducere un suport optic cu interceptarea nelegala pe care o realizase.

Problemele penale ale paratului B. nu s-au incheiat, dovada ca, prin incheierea din 02.07.2020 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, secția Penala, in dosarul nr. x/2019 s-a dispus admiterea plângerii împotriva Ordonanței din 10.01.2019 pronunțată în Dosarul x/2018 al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală fata de B..

Întrucât era de notorietate faptul ca judecătorul B. isi înregistra colegii cu telefonul mobil, inclusiv in deliberări (a se vedea cazul jud. I.), acesta a fost nevoit sa plece din secția I penala a C.A.B. si sa se mute la o alta secție, chestiune ce reprezintă o constatare clara a culpei sale.

Conform practicii paratei Inspecția Judiciara, imparțialitatea judecătorului este afectata in condițiile in care judecătorul unei cauze este cercetat de entitatea care este, in același timp, parte in procesul cu care judecătorul era investit. (a se vedea dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, in care parata Inspecția Judiciara era parte si a recuzat pe judecătorul cauzei, invocând art. 6 din Convenția E.D.O. si jurisprudenta CEDO). In plus, prin adresa din 18.08.2017 a Inspecției Judiciare, s-a cerut președintei C.S.M. sa constate incompatibilitatea Procurorului General al României de a se pronunța asupra lucrărilor privind activitatea Inspecției Judiciare, intrucat aceasta il cercetează pe Procurorului General al României. Mai mult, este de notorietate faptul ca, in toamna anului 2018, Inspecția Judiciara a declanșat un control pe tema judecătorilor de penal care judeca acțiuni ale Ministerului Public si, in același timp, fac obiectul unor cercetări penale la parchet.

Soluția amintită este data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 99 lit. a), b), c), i), l) si t din Legea nr. 303/2004, retinandu-se in mod greșit faptele în raport cu exigentele textelor legale amintite.

Astfel, contrar celor reținute in sentință, judecătorul B. a săvârșit abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), i) si t din Legea nr. 303/2004 pentru ca nu s-a abținut in cauzele nr. x/2015 si nr. x/2014 ale Curții de Apel București.

Potrivit art. 66 alin. (1) si 2 C. proc. pen., persoana incompatibilă este obligată să declare că se abține de a participa la procesul penal de îndată ce a luat cunoștință de existența cazului de incompatibilitate. Obligația de abținere este una imperativa, fiind de neacceptat faptul ca un judecător nu ar cunoaște dispozițiile legale sau nu este responsabil pentru hotărârile pe care le-a semnat sau pentru cunoașterea actelor existente in dosarele cu soluționarea cărora a fost investit.

Recurentul a subliniat că este imposibil de acceptat că judecătorul B. nu a știut ca fusese judecător de drepturi si libertăți in faza de urmărire penala si emisese incheierea de sedinta din 30.04.2014 in dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, in cuprinsul căreia motiva, pe 40 de pagini, de ce a dispus masuri de supraveghere tehnica cu privire la ofițerii S.R.I. J. si K.. Daca se acceptă o asemenea ipoteza, ar însemna că judecătorul a emis incheierea din 30.04.2014 fara sa știe ce face (a semnat-o fara sa o citească, sau avea probleme care ii împiedicau sa-si dea seama de faptele sale). Practic, prima instanța susține ca judecătorul B. nu știe ce face in exercitarea funcției de judecător si pentru asta nu trebuie sa răspundă, situație in care este neapărat necesara admiterea recursului dar si a acțiunii sale cu consecința anularii rezoluțiilor emise de parata Inspecția Judiciara, in mod nelegal, in favoarea celui anterior menționat.

Era imposibil ca judecătorul B. sa nu fi cunoscut dispozițiile art. 64 alin. (4) si art. 3 alin. (3) C. proc. pen. care ii interziceau sa participe la judecata in apel in dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București de 9 luni de zile, (8 termene), in condițiile in care fusese judecător de drepturi si libertăți in faza de urmărire penala.

Era imposibil ca judecătorul B. sa nu fi știut nici macar la termenul din 14.11.2017 (al șaselea termen), când a audiat 3 ore un singur martor (L.), ca emisese incheierea de sedinta din 30.04.2014 in dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, deoarece situația de fapt era identica cu situația de fapt pe care o descrisese chiar el in cele 40 de pagini ale încheierii de ședința.

Excesul de putere al paratei Inspecția Judiciara depășește orice măsura in condițiile in care dispune clasarea fata de judecătorul B. intrucat acesta s-a abținut in martie 2018, după ce recurentul a pus in discuție incompatibilitatea sa, insa îl considera pe recurent de rea credința, incompatibil si nedemn pentru ca a pus in discuție incompatibilitatea lui B.. Fata de judecătorul B. care a fost incompatibil, nu a cunoscut dispozițiile legale si actele pe care Ie-a semnat, Inspecția dispune clasare pentru ca s-a abținut, iar față de recurent s-a solicitat aplicarea de sancțiuni.

Contrar celor reținute in sentința, judecătorul B. a săvârșit abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c) si t din legea nr. 303/2004, fapt dovedit atât de înregistrarea ședinței de judecata desfășurata la data de 14.11.2017, in dosarul x/2015 precum si de declarația autentica data de doamna avocat M..

Astfel, in ședința de judecata desfășurata la data de 14.11.2017, in dosarul x/2015, judecătorul B. a alterat conținutul declarației martorei L., consemnând in cuprinsul acesteia altceva decât ce declarase martora in ședința publica. Din înregistrarea ședinței de la termenul data de 14.11.2017, precum si din transcrierea acesteia, rezulta ca, in timpul audierii martorei L., a intervenit un conflict verbal semnificativ intre judecătorul B. si domnul avocat N. care i-a reproșat revoltat ca nu consemnează ceea ce spune martora si a solicitat judecătorului B. sa consemneze cele spuse de martora si nu altceva. Aceste schimburi de replici au continuat câteva minute, culminând cu intervenția domnului avocat N., care i-a atras atenția judecătorului B. ca notează in declarația martorei aspecte care nu au legătura cu obiectul judecații, dandu-i in acest sens lămuriri concrete.

Transcrierea inregistrarii ședinței de judecata desfășurate la data de 14.11.2017 in dosarul x/2015, pe care a anexat-o cererii de chemare in judecata ca si declarațiile autentice ale judecătoarei I. si ale avocatei M. dovedesc faptul ca judecătorul B. isi exercita atribuțiile de serviciu intr-un mod abuziv, pretindea soluții, venea la serviciu in stare de ebrietate si isi inregistra colegii cu telefonul mobil pana si in timpul deliberărilor.

De altfel, modul in care judecătorul B. a inteles sa-si exercite funcția de judecător in cauzele la care a făcut mai sus referire a scandalizat media naționala, observatori obiectivi ai activității lui B., astfel cum sunt ziariștii prezenți in sala de judecata, desemnandu-l pe acesta drept "judecător cu stil superficial, heirupist in sala de judecata, permanent implicat in conflicte cu colegii."

In drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6, 7 si 8 din C. proc. civ.

Recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul prezentei cauze, precum si cu cele anexate acestei cereri de recurs, respectiv: încheierea nr. 128 din 26.02.2018 pronunțata de secția Penala a I.C.C.J. in dosarul nr. x/2017; încheierea din 02.07.2020 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, secția Penala, in dosarul nr. x/2019; incheierea pronunțata de Tribunalul Olt la 29.01.2019 in dosarul nr. x/2018; incheierea pronunțata de judecatoarea C., la data de 22.03.2019 in dosarul prezentei cauze nr. 45/46/2019 a Curții de Apel Pitești.

Intimata INSPECȚIA JUDICIARĂ nu a depus întâmpinare, dar a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant ca nefondat, iar pe de altă parte, respingerea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, întrucât interpretarea solicitată Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei.

În cuprinsul notelor scrise, s-au arătat următoarele:

Referitor la așa-zisa încălcare a puterii de lucru judecat a încheierii pronunțate de Tribunalul Olt la 29 ianuarie 2019 în dosarul nr. x/2018 și a încheierii pronunțate de aceeași judecătoare care a soluționat dosarul nr. x/2019, doamna C., la data de 22 martie 2019 în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, se arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 288 din Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene, hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată întrebarea preliminară. Doar în cazul în care CJUE a fost sesizată de către o instanță a cărei decizie este supusă unei căi de atac, hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie și pentru instanța care soluționează calea de atac în acest litigiu, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În legătură cu susținerea recurentului-reclamant în sensul că sentința ar cuprinde motive contradictorii in raport de cele pe care le reține în privința dispoziției de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 77/2018, se poate constata că instanța de fond a argumentat motivele pentru care a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale a României, dar nu și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, raportându-se la competențele celor două instituții.

Referitor la susținerile recurentului-reclamant în sensul că sentința încalcă puterea de lucru judecat a hotărârilor din 7 martie 2018 și 13 noiembrie 2018, pronunțate în cauzele nr. x/2015 și nr. x/2014 ale Curții de Apel București, acestea sunt vădit neîntemeiate, soluțiile pronunțate în aceste două cauze penale neavând nicio legătură cu soluționarea dosarului civil nr. x/2019 al Curții de Apel Pitești, acestea fiind dosarele care au format obiectul sesizării adresate de recurentul-reclamant Inspecției Judiciare, înregistrate sub nr. x, în care s-a dispus clasarea sesizării ca urmare a faptului că în urma verificărilor prealabile a rezultat că nu există indicii ale săvârșirii vreuneia din abaterile disciplinare semnalate.

Relativ la susținerile recurentului-reclamant cu privire la nelegalitatea sentinței atacate și că ar fi dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond a reținut, în mod corespunzător, că prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, precum și a rezoluției nr. 2540/A din 31 iulie 2019, emisă în lucrarea nr. x a Direcției de inspecție pentru judecători și a rezoluției nr. C19-2880 din 13 septembrie 2019 a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare.

Cu privire la regulamentul contestat, reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia motivat de faptul că a fost semnat de numitul D. în perioada 1 septembrie 2018 - 25 mai 2019, în care acesta ocupa funcția de Inspector-șef al Inspecției Judiciare în baza O.U.G. nr. 77/2018, act care, în opinia sa, are un caracter vădit neconstituțional. În ceea ce privește rezoluțiile contestate, reclamantul a invocat, pe de o parte, faptul că mai multe acte care au stat la baza acestora au fost semnate de către numitul D. în perioada 1 septembrie 2018 - 25 mai 2019, în care acesta ocupa funcția de Inspector-șef al Inspecției Judiciare în baza O.U.G. nr. 77/2018, iar, pe de altă parte, faptul că rezoluțiile în discuție sunt nelegale și netemeinice întrucât este evidentă săvârșirea de către judecătorul reclamat (pârât alături de Inspecția Judiciară) a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), b), c), i), I și t din Legea nr. 303/2004, iar inspectorul judiciar nu a efectuat nici cele mai elementare verificări ale aspectelor sesizate de reclamant.

Intimata a arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că este neîntemeiată critica reclamantului referitoare la nelegalitatea actelor contestate prin prisma semnării lor de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare în perioada în care acesta ocupa funcția respectivă în baza O.U.G. nr. 77/2018. Astfel, ordonanța în discuție reglementează situația vacantării funcției de inspector-șef sau, după caz, de Inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare ca urmare a expirării mandatului, precizând că Interimatul funcției se asigură de Inspectorul-șef sau, după caz, de inspectorul-șef adjunct ale căror mandate au expirat, până la data ocupării acestor funcții în condițiile legii.

O.U.G. nr. 77/2018 a fost adoptată în vederea completării art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel cum se observă din Nota de fundamentare la O.U.G. nr. 77/2018, adoptarea acesteia a avut loc în contextul în care mandatele conducerii Inspecției Judiciare au expirat la data de 1 septembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii nu a putut organiza concursul pentru ocuparea acestora în termenul legal, iar legea în vigoare nu reglementează, de principiu, situația obiectivă în care mandatele funcțiilor de Inspector-șef și inspector-șef adjunct expiră înainte de finalizarea concursurilor pentru ocuparea acestor funcții și nici situația în care vacanța funcției de conducere intervine din alte motive obiective.

În mod temeinic s-a subliniat faptul că Ordonanța de urgență în discuție nu a fost declarată neconstituțională până în prezent și este în vigoare, producând așadar efecte cu privire la ocuparea temporară a funcției de către Inspectorul-șef în exercițiu la momentul expirării mandatului și neputând fi ignorată, iar instanța nu este îndrituită să facă aprecieri asupra legalității sau constituționalității ei.

Or, atâta timp cât în baza ordonanței de urgență s-a asigurat interimatul funcției de Inspector-șef al Inspecției Judiciare până la ocuparea funcției în condițiile legii, care a avut loc la data de 15 mai 2019, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât validarea rezultatelor finale ale concursului pentru ocuparea postului de Inspector-șef al Inspecției Judiciare, desfășurat la data de 27 martie 2019 și numirea domnului D. în funcția de Inspector-șef al Inspecției Judiciare pentru un nou mandat de 3 ani, în mod temeinic și legal nu s-a putut reține că actele semnate de acesta în perioada la care a face referire recurentul-reclamant sunt lovite de nulitate.

În ceea ce privește criticile de netemeinicie aduse măsurii dispuse prin rezoluția nr. 2540/A, emisă în lucrarea nr. x la data de 31 iulie 2019, menținută prin rezoluția nr. C19-2880 din 13 septembrie 2019 a Inspectorului-șef, instanța de fond în mod corect a constatat că acestea nu se confirmă în speță.

În cadrul verificărilor prealabile inspectorii judiciari se bucura de independență și acționează cu imparțialitate, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, iar analiza existenței sau inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situației de fapt și ulterior acesteia, o operațiune de încadrare juridică a faptelor reținute, în vederea argumentării soluției date sesizării.

Față de reglementările conținute în dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, analiza inspectorilor judiciari se raportează la faptele sesizate, iar nu la conținutul abaterilor disciplinare la care s-a făcut referire în sesizare. Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor legale citate, sunt supuse verificărilor prealabile "aspectele semnalate" potrivit alin. (1) și (2) din textul de lege menționat, iar nu încadrarea juridică invocată de petiționari.

Aceasta deoarece analiza existenței respectiv inexistenței indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului, în urma verificărilor prealabile efectuate, cu referire la faptele care fac obiectul sesizărilor, fiind așadar irelevantă, în contextul cadrului și obiectului verificărilor, încadrarea juridică la care se face referire în sesizare.

Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. i) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, situația de fapt prezentată în cuprinsul rezoluției de clasare nr. x a confirmat că judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea în apel a dosarului nr. x/2015, a procedat la soluționarea unei cereri vizând "prelungire supraveghere tehnică" - art. 144 C. proc. pen., dosar component nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 30 aprilie 2014 în cadrul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului București. Prin urmare, s-a constatat că participarea sa la instrumentarea cauzei cu nr. x/2015 în etapa judecății în apel până la data de 7 martie 2018, când s-a admis cererea de abținere formulată pentru alte motive, contravine art. 64 alin. (4) C. proc. pen., în conformitate cu care judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.

De asemenea, potrivit art. 66 din C. proc. pen., persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, președintelui instanței, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abține de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate și a temeiurilor de fapt care constituie motivul abținerii. Declarația de abținere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoștință de existența cazului de incompatibilitate.

Din perspectiva stării de fapt expuse la punctul 4 al rezoluției, precum și a prevederilor legale susmenționate, s-a apreciat că fapta domnului judecător nu relevă elemente de natură a constitui indicii de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. î) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, de natură să justifice cercetarea sa disciplinară.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că această abatere disciplinară presupune omisiunea judecătorului sau procurorului de o formula cerere de abținere, atunci când are cunoștința de faptul că se află în vreuna din situațiile care ar conduce la crearea unor suspiciuni privind imparțialitatea sa. Or, în speță, în momentul în care a aflat că se afla într-o situație ce ar fi impus abținerea de la judecata cauzei, domnul judecător a formulat declarații de abținere în dosarul nr. x/2015, dar și în dosarul nr. x/2014, ce i-au revenit prin repartizare aleatorie, respectiv în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015, indicate în punctul de vedere exprimat în cadrul procedurii verificărilor prealabile.

Sub aspectul laturii subiective nu a rezultat vinovăția judecătorului în săvârșirea faptei, sub forma intenției directe ori indirecte, întrucât, starea de fapt rezultată din verificări nu a condus la concluzia că acesta ar fi cunoscut, anterior formulării declarațiilor de abținere, starea sa de incompatibilitate. S-a avut în vedere că, deși a efectuat verificări cu privire la o eventuală stare de incompatibilitate, așa cum a arătat în punctul de vedere, susținere coroborată cu cererile de abținere formulate în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 în urma verificărilor efectuate prin prisma art. 64 alin. (4) C. proc. pen., acesta nu a reușit să identifice respectiva încheiere de prelungire din 30 aprilie 2014 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului București, dată fiind șî dimensiunea dosarului -dosarul provenit de la Tribunalul București avea 11 volume ia care se adaugă 3 volume probe și 44 de anexe, respectiv dosar component nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai mult decât atât, s-a făcut mențiunea că petiționarul, care se prezuma că a studiat, ca și judecătorul reclamat, dosarul în integralitatea sa la momentul revenirii cauzei spre soluționare, a înțeles să sesizeze incompatibilitatea sa.

În ceea ce privește incompatibilitatea judecătorului prin prisma antepronunțării, în calitate de judecător al cauzei nr. x/2014, verificările efectuate nu au confirmat situația invocată. Declarația dată de F., judecător al Curții de Apel București, în cadrul procedurii ce s-a desfășurat în cadrul lucrării cu nr. x/2018 a Inspecției judiciare, a relevat faptul că judecătorul petent și judecătorul reclamat din sesizare, membri ai completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2014, aveau păreri divergente cu privire la soluția ce urmau să o pronunțe în cauză, aspect cunoscut de la judecător B.. S-a arătat că însă că doamna judecător nu a menționat, în declarația dată, și soluția pe care judecător B. intenționa să o pronunțe, astfel încât nu se poate reține că acesta și-a exprimat părerea cu privire la cauza care îi revenise spre soluționare anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești și, pe cale de consecință, că avea obligația de a se abține de la soluționarea dosarului, obligație pe care petentul pretinde că a încălcat-o.

Față de aceste considerente, în speță nu s-a putut reține nici exercitarea funcției cu rea-credință în dosarul nr. x/2015 și nr. y/2014, prin modul în care a formulat cerere de abținere - ascunzând adevăratele motive de abținere, din prisma abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la faptul că în cuprinsul cererilor de abținere menționate, judecătorul B. a proferat calomnii la adresa sa, s-a constatat că petiționarul a invocat aceste aspecte și în cadrul lucrării cu nr. x/2018 cu privire la care, prin rezoluția de clasare din 28 septembrie 2019, s-a reținut că cererile de abținere au fost analizate de către instanță, aspectele invocate neputându-se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare reclamate.

S-a avut în vedere, totodată, că prin încheierea din 15 martie 2018 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2014, cerere de recuzare a petentului, formulată de procuror H., a fost respinsă pe considerentul că nu se pot identifica elemente faptice concrete din care să se poată trage concluzia că imparțialitatea sa ar fi afectată, respectiv că eventualele neînțelegeri dintre cei doi magistrați la care a făcut trimitere doamna procuror, redate în cuprinsul declarației de abținere formulate de judecătorului B., nu s-au obiectivat în mod public și formal prîntr-o conduită lipsită de imparțialitate a judecătorului recuzat, astfel încât nu puteau constitui un temei legal pentru admiterea unei cereri de recuzare.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată, cu modificările șî completările ulterioare, s-a arătat că elementul material ce definește această abatere constă într-o atitudine nedemnă, mai exact orice acțiune care poate fi caracterizată ca fiind în contradicție cu standardele de conduită prevăzute pentru magistrați. Or, în speță prin cererile de abținere formulate în cadrul dosarului în dosarul nr. x/2015 și nr. y/2014 și soluționate prin încheierile din data de 7 martie 2018 în ambele dosare, judecător B. a indicat punctual împrejurările prin care, în opinia sa, judecător A. a încercat să acrediteze ideea că se află în stare de dependență față de Ministerul Public, ridicând suspiciuni cu privire la independența și imparțialitatea sa,

S-a învederat faptul că cererea de recuzare formulată de procuror pe baza unora din aspectele invocate de judecător B. în cererile de abținere -ante pronunța rea judecătorului A. în sensul achitării unuia dintre inculpați, discuțiile dintre membrii completului de judecată, a fost respinsa ca neîntemeiată, nu conferă caracterul de atitudine nedemnă, în sensul abaterii disciplinare menționate, aspectelor invocate de judecătorul reclamat în proprîa-i cerere de abținere, așa cum acestea au fost prezentate.

Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. I) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că petentul nu a precizat, în mod concret, presiunile făcute asupra sa de judecător B. pentru a fi de acord cu condamnarea unui inculpat în dosarul nr. x/2014, astfel că în lipsa unor date concrete, individual-determinate, și a circumstanțelor de timp și loc, efectuarea de verificări nu a putut fi realizată.

Referitor la susținerile petiționarului că nu au fost efectuate nici cele mai elementare verificări ale aspectelor sesizate, se constată ca inspectorul judiciar a depus toate diligentele necesare în vederea stabilirii situației de fapt, fiind solicitate conducerii Curții de Apel București relații cu privire la aspectele semnalate, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, care prevăd faptul că:

"Inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente".

Astfel, în cadrul verificărilor efectuate au fost avute în vedere relațiile comunicate de Curtea de Apel București cu adresele nr. x din 14 iunie 2019, nr. 2/8902 din 4 iulie 2019, la care s-au anexat înscrisuri, punctul de vedere al judecătorului B., a rezoluției din 28 septembrie 2018 dată în cadrul lucrării cu nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, înscrisuri privind cauza cu nr. x/2018 ca urmare a listării din sistemul ECRIS, a procesului-verbal din 24 mai 2018 privind punctul de vedere al judecătorului F. aflat la fila x la lucrarea nr. x/2018, a Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior la Magistraturii nr. 9J din 6 martie 2019, înregistrarea audio a ședinței de judecată din 14 noiembrie 2017 - dosar nr. x/2015, precum și transcrierea acesteia, aflate la lucrarea cu nr. x/2018 a Inspecției Judiciare.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat, în ceea ce privește alterarea conținutului declarației martorei L. în ședința de judecată din 14 noiembrie 2017 în cadrul dosarului nr. x/2015 și schimbul de replici între judecător B. și avocații M. și N., situații ce pot fi circumscrise abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) și c) din Legea nr. 303/2004, că aceste aspecte au făcut obiectul verificărilor din cadrul lucrării cu nr. x/2018, finalizată prin rezoluția de clasare din 28 septembrie 2018, astfel că aceasta nu mai putea face obiectul unor verificări ulterioare.

În ceea ce privește solici