ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2021

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. și E., a solicitat:

• în principal, anularea, în tot, a Hotărârii nr. 350 din 04.05.2016 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind nelegală și netemeinică;

• în subsidiar, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 350 din 04.05.2016 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce privește dispozițiile privind constatarea existenței în sarcina reclamantei a unor fapte ce intra sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000 și sancționarea contravențională a reclamantei pentru acestea.

La data de 26.07.2016, pârâții B., C., D. și E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La data 26.07.2016, pârâții B., C., D. și E. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata daunelor morale in cuantum de 10.000 RON pentru fiecare din pârâții - reclamanți.

În ședința publică din data de 29.11.2016, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții B., C., D. și E., prin care au solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii reconvenționale ca fiind inadmisibilă, iar, în măsura în care instanța va trece peste excepția mai sus invocată, pe fondul cererii reconvenționale, respingerea ca neîntemeiată.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. și E., a solicitat admiterea plângerii și, în consecință, anularea Hotărârii nr. 350/04.05.2016 emise de CNCD; în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

La data de 26.07.2016, pârâții B., C., D. și E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Totodată, în baza art. 139 C. proc. civ., au invocat excepția conexității cauzei, solicitând conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2016, considerând că sunt îndeplinite condițiile admiterii acesteia.

La data de 26.07.2016, pârâții B., C., D. si E. au depus cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare din pârâții-reclamanți.

La data de 24.10.2016, reclamanta-pârâtă F. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B., C., D. si E., prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

Prin încheierile din 06.03.2017 și din 13.03.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale, invocată de către S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 3365 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de A. S.R.L., cu sediul în Comuna Balotești, Calea x., Județ Ilfov, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B., C., D. și E..

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți B. și C. în contradictoriu cu A. S.R.L.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți în contradictoriu cu A. S.R.L., în sensul că obligă această reclamantă - pârâtă la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON către fiecare dintre pârâții - reclamanți.

Respinge, în rest, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți D. și E. în contradictoriu cu A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea conexă formulată de F. S.R.L., cu sediul în București, șos. București-Ploiești nr. 129, camerele 1, 2, 3 și et. 2 camerele 4, 5, 6.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți B. și C. în contradictoriu cu F. S.R.L.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți D. și E. în contradictoriu cu F. S.R.L., în sensul că obligă această reclamantă - pârâtă la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către fiecare dintre pârâții - reclamanți.

Respinge, în rest, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți D. și E. în contradictoriu cu F. S.R.L., ca neîntemeiată."

Împotriva încheierilor din 6 martie 2017 și 13 martie 2017, precum și a sentinței civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

De asemenea, împotriva sentinței civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta F. S.R.L., cât și pârâții B. și C..

Recursurile declarate în cauză.

Recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. având ca obiect sentința civilă 3365/29.09.2017 este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se existența unor motive străine de natura cauzei în ceea ce privește aprecierea asupra cereri reconvenționale formulate în cauză având ca obiect obligarea reclamanților la plata daunelor morale.

Se arată că prima instanță în mod greșit a reținut că recurenții-pârâți au renunțat la dreptul pretins în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 408 alin. (1) C. proc. civ. care să ateste la dosar această manifestare de voință.

Se solicită admiterea recursului casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii revonvenționale formulate și acordării daunelor morale solicitate.

Față de recursul declarat de recurenții-pârâți recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. are ca obiect sentința civilă nr. 3305 din 29.09.2017 și încheierile de ședință din datele de 6.03.2017 și 13.03.2017 și este întemeiat pe motivele de recurs prevăzute de art. 5,6 și 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței atacate și a încheierilor/interlocutorii contestate pe soluțiile dispuse prin aceste hotărâri.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță în raport de soluția dispusă nu a analizat toate argumentele invocate în cererea principală care vizau inclusiv cererile reconvenționale formulate. Se apreciază că i-a fost încălcat dreptul la apărare și au fost încălcate norme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că sentința și încheierile recurate sunt nelegale fiind pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. A) și art. 10 lit. F) din O.G. nr. 137/2000 în ceea ce privește aplicarea legalității Hot CNCD nr. 350/4.05.2016.

Se invocă faptul că aprecierea legalității hotărârii CNCD este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, în raport de probatoriul administrat atât în ceea ce privește soluționarea de către autoritate a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei față de fapta imputată reclamantei cât și în ceea ce privește pe fond analiza faptelor apreciate de autoritate ca fiind fapte de discriminare în sensul art. 2 alin. 4 și art. 10 din O.G. nr. 137/2000 în raport de elementele deduse judecății și probele administrate.

În acest sens se invocă faptul că prima instanță a apreciat în mod greșit că Regulamentul intern invocat în apărare nu ar fi avut dată certă în raport de dispozițiile art. 278 alin. 6 C. proc. civ. menținându-se nelegal soluția autorității dată excepției lipsei calității procesuale active.

În legătură cu soluționarea excepției pe acest motiv se invocă încălcarea principiului contradictorialității.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanță nu a analizat argumentele pentru care în ambele cereri s-a susținut inexistența faptei de discriminare constând în refuzul de a permite accesul în incinta complexului.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și în principal anularea în tot a Hotărârii CNCD nr. 350 din 4.05.2016, în subsidiar anularea în parte în ceea ce privește această hotărâre prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active în ceea ce privește constatarea existenței faptei de discriminare în sarcina recurentei și respingerea cererilor reconvenționale în principal a inadmisibilității și în subsidiar ca neîntemeiată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă F. S.R.L privește soluția de respingere a acțiunilor conexe având ca obiect contestarea Hotărârii CNCD nr. 350/4.05.2016 și admiterea în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâții - reclamanți D. și E., aspectele de nelegalitate invocate încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că soluția dispusă de instanța de fond este în parte nemotivată și în parte contradictorie față de probatoriul administrat, în cauză nefiind respectate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinței atacate în ceea ce privește admiterea în parte a cererii reconvenționale formulate, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 1373 alin. (1) și (2) C. civ., ca normă generală în raport de dispozițiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr.,137/2000 ca normă specială aplicabilă cu prioritate.

La dosar recurenta-reclamantă F. S.R.L a formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenții - pârâți B. și C. prin care a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând excepția nulității recursului declarat de recurenții-pârâți B. și C. urmează a o aprecia ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

Criticile de nelegalitate au fost încadrate de recurenții-pârâți în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. și în opinia Curții acestea pot fi încadrate în cadrul acestui motiv de recurs.

În cauză se invocă nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul contestat al renunțării la judecarea cererii reconvenționale formulate, recurenții-pârâți invocând motive străine de natura cauzei în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale formulate.

Analizând recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. Curtea îl apreciază ca nefondat.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Prima instanță a motivat respingerea cererii reconvenționale formulată de recurenții-pârâți B. și C. dată fiind renunțarea la dreptul pretins în raport de conținutul contractului de tranzacție extrajudiciară încheiat între părți la data de 4.07.2016 - dosar fond anterior pronunțării sentinței atacate act necontestat de părți.

În raport de această manifestare expresă de voință a recurenților-pârâți în cauză cererea lor reconvențională a fost respinsă fără a fi analizată pe fond, în cauză neputându-se reține o motivare contradictorie a sentinței de fond care să îndeplinească condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Analizând recursurile declarate de recurenții-reclamanți împotriva hotărârii de fond și a încheierilor din data de 6.03.2017 și 13.03.2017 Curtea le apreciază ca fondate prin considerente comune ambelor recursuri declarate având ca obiect pe fond pe cererile conexe Hotărârea CNCD nr. 350/4.05.2016 și cererile reconvenționale formulate în ambele cauze conexe.

Curtea pe recursurile declarate de recurenții-reclamanți pe cererile conexe apreciază că sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. dar fiind intrinseca legătură dintre aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește aprecierea legalității Hotărârii CNCD contestată, a calității procesuale a părților implicate în raport de faptele de discriminare imputate distinct aspecte susținute de motivarea în fapt și în drept a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În condițiile în care instanța de recurs constată că sunt atacate și încheierile premergătoare au fost pronunțate cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în consecință și motivarea sentinței atacate este nelegală fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., aceste motive fiind îndeplinite atât soluțioonării cererilor conexe cât și sub aspectul aprecierii ca inadmisibile a cererilor reconvenționale formulate în cauză în ambele dosare conexate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu este fondat, în cauză neputându-se reține încălcarea normelor de procedură de către prima instanță în sensul solicitat.

În cauză recurentei-reclamante nu i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul art. 6 și art. 13 C. proc. civ. prima instanță efectuând o analiză, în raport de probatoriul administrat a aspectelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă având ca obiect legalitatea Hotărârii CNCD 350/2016.

Prin Hotărârea CNCD nr. 350/2016 hotărârea emisă la cererea părților - persoane fizice care au invocat că ar fi fost victimele unor fapte de discriminare comise de un agent de pază al firmei F. S.R.L s-au constatat următoarele față de recurentele-reclamante.

Față de recurenta-reclamantă A. S.R.L. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a sa față de fapta pretinsă și s-a constatat că Regulamentul invocat nu are dată certă și în consecință i s-a imputat reclamantei că nu a avut o politică antidiscriminatorie anterior și ulterior incidentului fiind aplicate dispozițiile art. 2 alin. 1, (4),(10) lit. A) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Față de recurenta-reclamantă F. S.R.L s-a reținut că un angajat al societății a fost implicat în incident în sensul că s-a săvârșit o faptă de discriminare față de pârâți fiindu-le refuzat accesul în centrul spa pe baza unor criterii rasiale.

Prin încheierile contestate au fost respinse excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale formulate.

Curtea apreciază fondate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurentele-reclamante în cauză sentința atacată și încheierile premergătoare fiind date cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 și art. 10 din O.G. nr. 137/2000 pe ambele aspecte principale contestate legalitatea Hotărârii CNCD nr. 350/2016 și admisibilitatea cererilor reconvenționale.

În opinia Curții, ca instanță de recurs hotărârile recurate sunt date cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, Hotărârea CNCD nr. 350/2016 fiind nelegală atât în ceea ce privește reținerea calității procesuale active a recurentei-reclamante A. S.R.L și a comportamentului antidiscriminatoriu reținut față de această parte cât și în ceea ce privește reținerea în sarcina recurentei - reclamante F. S.R.L a săvârșirii unei fapte de discriminare față de pârâți - persoane fizice.

Contrar primei instanțe Curtea în raport de probatoriul administrat apreciază față de recursurile declarate pe acțiunile conexe următoarele.

Pe recursul recurentei-reclamante A. S.R.L

În mod nelegal prima instanță a considerat că soluția dată de CNCD excepției lipsei calității procesuale active este corectă fiind menținută sancțiunea pe motivul contestării că Regulamentul intern invocat nu ar fi avut data certă și în consecință fiind reținută în sarcina reclamantei în esență că nu a avut o politică antidiscriminatorie anterior și ulterior incidentului.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. a) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit disp. art. 2 alin. (1), (4), (10) lit. a) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000,

Art. 2 alin. (1): Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Art. 2 alin. (4): Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intra sub incidența legii penale.

Art. 2 alin. (10): în înțelesul prezentei ordonanțe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea șanselor.

Art. 10: Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:

f) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică.

Contrar primei instanțe Curtea apreciază că Regulamentul intern a fost aprobat la data de 1. XI.2015 având această dată certă, deoarece nu s-a făcut proba contrară. Această dată se coroborează și cu aspectul de fapt al comunicării sale la data de 9. XI.2015, regulament intern care cuprinde dispoziții și principii privind nediscriminarea.

În consecință s-a probat existența unei politici antidiscriminatorii anterioară producerii evenimentului din data de 21.01.2016.

La data de 11.01.2016 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/11.01.2016 cu societatea pază F. S.R.L. care prevede:

- la pct. 1.14 că Prestatorul: "Va reglementa/controla accesul persoanelor în locație în acord cu instrucțiunile Beneficiarului, cu Regulamentul Intern al acestuia și cu consemnul posturilor.,

- iar la pct. 1.11 că: "Prestatorul va respecta prin personalul de pază care lucrează în obiectiv prevederile Regulamentului Intern al Beneficiarului. Dovada luării Ia cunoștința, de către Prestator a dispozițiilor Regulamentului Intern al Beneficiarului se face prin semnarea Extrasului din Regulamentul Intern al Beneficiarului (Anexa nr. 2 la Contract) de către reprezentantul autorizat al Prestatorului."

Potrivit Anexei 2 la Contractul de prestări servicii nr. x din 11.01.2016 încheiată anterior producerii evenimentului din data de 21.01.2016:

Fapt de necontestat în incident nu a fost implicată vreo persoană care ar putea atrage răspunderea reclamantei A., în incident fiind implicat un angajat al reclamantei F. S.R.L. - firmă care avea responsabilitatea asupra activităților prin care se decide accesul persoanelor în incinta complexului.

În opinia Curții în cauză nu poate fi reținut un compartiment discriminatoriu ulterior în sensul unei politici antidiscriminatorie deoarece la patru zile de la preluarea incidentului a fost încheiat un act adițional la contractul de prestări servicii cu firma de pază și s-a dispus verificarea evenimentelor astfel cum rezultă din adresele emise către firma de pază adrese din care rezultă un comportament activ în sensul afirmării și respingerii unui comportament discriminatoriu.

În esență, Curtea apreciază că față de recurenta-reclamantă A. S.R.L a fost soluționată greșit excepția lipsei calității sale procesuale active în ceea ce privește săvârșirea faptei prin hotărârea contestată.

Această reclamantă nu are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa respectiv lipsa unei politici antidiscriminatorie anterioare și ulterioare evenimentului din data de 21.01.2016.

În cauză recurenta-reclamantă a probat aplicarea și comunicarea Regulamentului intern din data de 1. XI.2015 comunicat la 8. XI.2015 și transferul răspunderii activității privind accesul către firma de pază, iar ulterior sesizării persoanelor fizice a evenimentului, măsurile dispuse față de firma de pază.

În ceea ce privește ambele recursuri declarate de reclamante Curtea le apreciază ca fondate în ceea ce privește legalitatea Hotărârii CNCD sub aspectul reținerii ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv al reținerii comiterii faptei de discriminare imputată în concret reclamantei-recurente F. S.R.L.

În opinia Curții în cauză nu există probe din care să rezulte săvârșirea de către reclamanta F. S.R.L a unei fapte contravenționale respectiv de a fi îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale pentru fapta altuia.

Curtea apreciază că în concret nu s-a probat cert săvârșirea faptei de discriminare reținută în sarcina angajatului firmei de pază - respectiv implicarea în incidentul ce a făcut obiectul petiției respectiv îngrădirea accesului în centru spa din motive rasiale.

În opinia Curții nu există probată cu certitudine existența faptei pretins discriminatorie respectiv a dreptului obiectiv al săvârșirii contravenției reținute interzicerea accesului în centrul spa pe motive rasiale conform susținerii părții persoane fizice.

Săvârșirea faptei ca atare nu a fost probată în faza procedurii jurisdicționale de la CNCD. în mod nelegal prima instanță constatând faptul că din probele administrate a rezultat săvârșirea faptei de către agentul de pază implicat în incident.

Însăși autoritatea concluzionează că fapta urmează a fi reținută din contextul împrejurărilor, opinie împărtășită de prima instanță dar teză care urmează a fi înlăturată de Curte ca instanță de recurs.

Fiind o faptă cu caracter contravențional elementul său obiectiv trebuie demonstrat în mod cert neputându-se reține că din "context" rezultă săvârșirea faptei de discriminare.

Din probele audio și video administrate, din declarațiile contradictorii ale părților - petenți care reclamă săvârșirea faptelor de discriminare și agenții de pază audiați care neagă săvârșirea lor nu rezultă cu certitudine faptul că accesul în centrul spa le-a fost interzis petenților din motive etnice, respectiv datorită faptului că aceștia sunt romi.

În lipsa elementului obiectiv în cauză nu sunt îndeplinite condițiile aplicării dispozițiilor art. 2 și art. 10 din O.G. nr. 137/2000.

În consecință hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 în cauză în urma judecării urmând a fi admise acțiunile conexe și anulată ca nelegală Hotărârea CNCD nr. 250 din 4.95.2016.

În ceea ce privește cererile reconvenționale formulate Curtea apreciază ca nelegale încheierile atacate prin care au fost respinse excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale.

În mod nelegal, în raport de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, prin care este reglementat obiectul acțiunii în contencios administrativ și soluțiile pe care le poate pronunța instanța, prima instanță a apreciat ca admisibilă cererea reconvențională, ca cerere incidentă, cerere ce nu are legătură legalitatea Hotărârii CNCD contestate de reclamanți.

Cererile reconvenționale formulate reprezintă veritabile acțiuni civile delictuale în despăgubiri, cereri care pot fi formulate separat în condițiile art. 27 alin. 1 din O.U.G. nr. 137/2000.

Aceste cereri reconvenționale formulate în ambele acțiuni conexe sunt apreciate de Curte ca inadmisibile în raport de dispozițiile art. 8 și 18(2) din Legea nr. 554/2004 și vor fi respinse ca atare, ca o consecință a admiterii recursurilor și rejudecării acțiunilor conexe.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Va admite recursurile declarate de recurentele-reclamante având ca obiect și încheierile din 6.03.2017 și 13.03.2017 și va casa aceste hotărâri și rejudecând

Va admite cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. și cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Va anula Hotărârea CNCD nr. 350/4.05.2016.

Va admite excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale și va respinge cererile reconvenționale în ambele cauze conexe, ca inadmisibile.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenții - pârâți B. și C., ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 martie 2017, a încheierii din 13 martie 2017 și a sentinței civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, precum și recursul declarat de recurenta - reclamantă F. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3365 din 29 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierile din 6 martie 2017 și 13 martie 2017 și sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. și cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Anulează Hotărârea CNCD nr. 350 din 4 mai 2016.

Admite excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale formulate de pârâții B., C., D. și E. raportat atât la cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L., cât și la cererea conexă formulată de reclamanta F. S.R.L.

Respinge cererile reconvenționale formulate de pârâții B., C., D. și E. în ambele cauze conexate, ca inadmisibile.

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți B. și C. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 1 noiembrie 2021.