ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5125/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5125/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. dosar x/2021, la data de 18.02.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureș, să fie obligat pârâtul să-i comunice actele de procedură, respectiv sentința civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 1155 din data de 19.07.2021, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competență în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care are calitatea de reclamant sau pârât.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor
Prin sentința civilă nr. 706 din data de 17.09.2021, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 și alegerea de competență a reclamantului, coroborat cu dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureș, să fie obligat pârâtul să-i comunice actele de procedură, respectiv sentința civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș.
Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:
"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. trebuie avute în vedere prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a stabilit că:
"dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.".
Potrivit alin. (2)
1
din art. 127 din C. proc. civ.:
"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
Așadar, se reține că art. 127 din C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competență în favoarea unei dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care calitatea de reclamant sau pârât, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competența teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din rațiuni ce privesc asigurarea imparțialității judecătorului chemat să soluționeze cauza, rațiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.
Caracterul facultativ este dat de posibilitatea de a opta între mai multe instanțe, egale în grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, norma legală având însă caracter imperativ, sub aspectul obligației de a sesiza o altă instanță decât cea care are calitatea de reclamantă/pârâtă în cauză, în acord cu interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiile imparțialității justiției și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că Tribunalul Maramureș are în litigiul pendinte o dublă calitate, atât calitatea de pârât, cât și calitatea de instanță învestită să soluționeze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, în speță, competent să soluționeze cererea de chemare în judecată este Tribunalul Bihor.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Tribunalul Maramureș, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Tribunalul Maramureș, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 28 octombrie 2021.