ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2020

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Oradea a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe pârât să îi furnizeze următoarele informații:

- denumirea corpului de clădire în care se regăsește secția V (tronsoanele 1 și 2);

- suprafața curții de plimbare aferentă secției V, denumită F2, fără suprafața holului de acces;

- capacitatea de cazare a secției V;

- programul săptămânal de plimbare pentru secția V;

- dacă întrerupătoarele iluminatului din camerele de deținere sunt montate în interiorul camerei ori în exterior;

- să se specifice dacă există vreun perete despărțitor între vasul WC și spațiul destinat îmbăierii în camerele de deținere de pe secția V;

- să se specifice modalitatea de ventilare a spațiului destinat activităților igienico-sanitare din camerele de deținere de pe secția V;

- să se precizeze (media) distanța dintre spațiul destinat activităților igienico-sanitare și fereastră din camerele de deținere de pe secția V;

- dacă în analiza din anul 2018 a Comisiei din punctul de vedere al criteriului enunțat la art. 55

^

I alin. (3) lit. b) din Legea nr. 254/2013 s-au luat în considerare hotărâri naționale sau internaționale ale instanțelor de judecată, iar dacă da să se precizeze deciziile;

- care au fost standardele naționale la care s-a raportat Comisia în analiza din anul 2018 din punctul de vedere al criteriului enunțat la art. 55

^

I alin. (3) lit. c) din Legea nr. 254/2013;

- care au fost standardele naționale privind normele sanitare, precum și a celor care impun asigurarea drepturilor igienei individuale și colective pentru persoanele private de libertate la care s-a raportat Comisia în analiza din anul 2018 din punctul de vedere al criteriului enunțat la art. 55

^

I alin. (3) lit. e) din Legea nr. 254/2013.

2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1486 din 28 noiembrie 2019 Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reglementarea cu caracter special din Legea nr. 544/2001 impune aplicarea cu precădere a normelor de competență pe care le conține, derogatorii de la normele de competență teritorială de drept comun și atrag competența teritorială exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul instituției pârâte, în concret a Tribunalului Bihor.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 374CA/2020 din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt aplicabile în materia competenței de soluționare a cauzei dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, dispoziții care prevăd o competență teritorială alternativă.

A reținut instanța că alegerea instanței, între cele două instanțe deopotrivă competente, este atributul reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., iar în cauza de față reclamantul a ales instanța de la domiciliul său, care este în municipiul Baia Mare, în raza de competență a Tribunalului Maramureș.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit secția de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect furnizarea unor informații, litigiu guvernat de prevederile Legii nr. 544/2001.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 care prevăd faptul că în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Or, întrucât textul de lege prevede o competență teritorială alternativă, revine reclamantului dreptul de a-și alege instanța competentă dintre cele două instanțe deopotrivă competente și, constatând că reclamantul a ales instanța de la domiciliul său, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și faptul că noul C. civ. nu conține dispoziții care să prevadă că domiciliul persoanelor încarcerate este la penitenciar, ceea ce înseamnă că acestea nu își schimbă domiciliul ca urmare a încarcerării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Oradea în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.