ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sector Stânca, a solicitat admiterea contestației și anularea măsurii prin care, în temeiul art. 106

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002 și conform art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, s-a interzis intrarea acesteia pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 913 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut, în esență, că actul administrativ prin care s-a dispus măsura contestată a fost emis de organele poliției de frontieră ale PTF - Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, iar nu de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, autoritate publică centrală.

De asemenea, procedând la interpretarea teleologică a prevederilor art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, a reținut că legiuitorul a instituit competența de soluționare a cererilor având ca obiect anularea deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află Punctul de trecere al Frontierei care a dispus această măsură, iar nu în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță în a cărei rază teritorială se află sediul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Prin urmare, competența exclusivă de soluționare a litigiului revine Curții de Apel Suceava, instanța în a cărei circumscripție se află punctul de trecere al frontierei și, implicit, autoritatea publică din cadrul Poliției de Frontieră care a dispus această măsură, respectiv PTF - Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26.04.2021, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 34 din 18 mai 2021, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că formațiunea care a dispus măsura contestată este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar nu Punctul Poliției de Frontieră Stânca, acesta făcând doar o propunere în acest sens.

Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, competentă să judece prezentul litigiu este Curtea de Apel București, ca instanță în a cărei circumscripție se află Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, formațiunea care a dispus respectiva măsură prin actul administrativ contestat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin nota-raport nr. x din 01.08.2019, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Punctul de Trecere a Frontierei Stânca a solicitat pârâtului să aprobe instituirea măsurii de interzicere a intrării în România pentru o perioadă de 5 ani în privința reclamantei A., în conformitate cu art. 106

3

alin. (2) coroborat cu art. 106

4

alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru încălcarea reglementărilor vamale.

Măsura a fost aprobată de către Inspectorul General al Poliției de Frontieră și adusă la cunoștința reclamantei A. prin intermediul adresei nr. x din 01.08.2019 emisă de șeful P.T.F. Stânca . Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Stânca, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

Faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră are calitatea prevăzută de lege pentru a determina competența teritorială a instanței de judecată ("formațiunea care a dispus această măsură") este confirmată și de conținutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, însoțită de înscrisurile ce au stat la baza emiterii măsurii administrative interdictive .

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sector Stânca și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.