ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5031/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 2 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României B. și Parlamentul României - Senat și Camera Deputaților, în temeiul Legii nr. 554/2004, a solicitat obligarea Președintelui României B. să soluționeze cererile sale de grațiere/gazare formulate împreună cu soția sa C. între anii 2012 - 2016.

2.1. Prin sentința civilă nr. 11 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploiești:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Camera Deputaților și Senatul României;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senat și Camera Deputaților, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de Administrația Prezidențială în întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele României B., reprezentat prin Administrația Prezidențială, ca fiind inadmisibilă.

2.2. Prin încheierea din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptarea a erorii materiale formulate de petentul A. cu privire la sentința civilă nr. 11 din data de 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva sentinței civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A. și petenta C., iar împotriva încheierii din 26 aprilie 2018 a aceleiași instanțe, a declarat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate.

4.1. Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

4.2. Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României B., a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C., precum și excepția nulității recursurilor deduse judecății, pentru nemotivare.

4.3. Intimata-pârâtă Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității ambelor recursuri.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței civile nu este timbrat, iar recursul împotriva încheierii este tardiv formulat și le va anula, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentul-reclamant pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 50 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurentul să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul adresei comunicată acestuia la data de 26 iunie 18, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recurentul nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, dar nici o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că până la termenul de judecată de astăzi, 27 octombrie 2021, recurenții nu au îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată în solidar pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței de fond, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamant și de petentă, ca netimbrat.

II.1. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 26 aprilie 2018

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, încheierea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 21.05.2018, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 06.06.2018 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea la instanța de fond a recursului la data de 28.06.2018, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. și de petenta C. împotriva sentinței civile nr. 11 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2018, pronunțată de aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.