ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5027/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.10.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății în calitate de autoritate publică emitentă a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, a solicitat: a) anularea art. 4 alin. (1) lit. l) și art. 5 lit. n) din Norma privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pentru activitățile de preparare, comercializare și consum al produselor alimentare și/sau băuturilor alcoolice și nealcoolice, în unitățile de alimentație publică de tipul restaurantelor și cafenelelor din interiorul clădirilor, precum și în spațiile special amenajate din exteriorul clădirilor (prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin), aprobată prin art. 1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1.493 din 31 august 2020, publicat în M. Of. nr. 802 din 1 septembrie 2020, act administrativ cu caracter normativ; b) să se dispună publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificat de pct. 32 al art. I din Legea nr. 262 din 19 iulie 2007.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 08 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de modificarea denumirii pârâtului Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în sensul că acest pârât se numește Ministerul Economiei. Antreprenoriatului și Turismului; a dispus efectuarea mențiunilor privitoare la modificarea denumirii și în sistemul Ecris, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ca neîntemeiată; în baza art. 248 alin. (4) C. proc. civ. a unit cu fondul cererii excepția lipsei de inters în formularea acțiunii, excepție invocat de Ministerul Economiei. Antreprenoriatului și Turismului și a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2021. Prin sentința nr. 16 din data de 26 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului; a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor; a dispus anularea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. l) și art. 5 lit. n) din Norma privind stabilirea măsurilor specifice de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pentru activitățile de preparare, comercializare și consum al produselor alimentare și/sau băuturilor alcoolice și nealcoolice în unitățile de alimentație publică de tipul restaurantelor și cafenelelor din interiorul clădirilor, precum și în spațiile special amenajate din exteriorul clădirilor, aprobată prin Ordinul nr. 1493/2788/149/2020 din 31 august 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 802 din 1 septembrie 2020, emis de Ministrul sănătății, Ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri și Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

Cererile de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 08 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Împotriva sentinței nr. 16 din data de 26 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de pârâți, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 09 iunie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor sunt fondate și vor fi admise, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cu privire la încheierea din 08.02.2021 este nefondat, în considerarea următoarelor argumente: Recursurile declarate de recurenții-pârâți. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății este întemeiat pr dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. și este criticată ca nelegală soluția de fond recurată prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și anulate dispozițiile din Ordinul nr. 1493/2788/149 din 31.08.2020. Se arată faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/2020 atunci când a analizat conformitatea normei contestate cu legea în baza căreia a fost emisă. Iar soluția pronunțată este apreciată ca nelegală în condițiile în care textul normei în litigiu se încadrează în scopul urmărit prin Legea nr. 55/2020 și este conform dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Același regulament, la art. 6 arată care sunt condițiile în funcție de care se apreciază legalitatea datelor, respectiv: (1) "Prelucrarea este legală numai dacă si în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții: (d) prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice; (e) prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul; In speță, prelucrarea datelor de către agenții economici îndeplinește cel puțin două dintre condițiile menționate explicit de art. 6 respectiv litera (d) "prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice" cât și litera (e) "prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul" În contextual epidemiologie existent la nivelul României și al menținerii stării de alertă cauzată de răspândirea virusului SARS CoV 2 la nivel comunitar, este de necontestat necesitatea de a se putea efectua anchete epidemiologice în vederea luării măsurilor necesare respective tratarea, izolarea și carantinarea persoanelor în funcție de caz. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material pe două aspecte de nelegalitate. Primul aspect de nelegalitate privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește respingerea excepției lipsei de interes, excepție invocată de pârât și respinsă prin sentința atacată. Se arată că în mod nelegal s-a apreciat că reclamanta persoană fizică justifică un interes propriu vătămat prin emiterea ordinului comun act administrativ cu caracter normativ contestat în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004. Al doilea aspect de nelegalitate privește soluția de admitere a acțiunii arătându-se că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 55/2020 și a dispozițiilor art. 6 din Regulamentul UE 2016/679. Aceasta în condițiile în care prelucrarea datelor cu caracter personal de către agenții economici este în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 55/2020 și cu respectarea dispozițiilor normei europene privind protecția datelor cu caracter personal, fiind nelegală aprecierea instanței de fond cu privire la încălcarea prin dispozițiile ordinului a dreptului la viață privată și la protecția datelor. Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în principal admiterea excepției lipsei de interes și în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională are ca obiect încheierea din 8.02.2021 și sentința atacată aspectele de nelegalitate fiind încadrate în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii pre trei aspecte de nelegalitate. Primul aspect care privește încheierea din 8.02.2021 are ca obiect nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități. Se apreciază că această autoritate deși semnatară a ordinului comun nu are competența în efectuarea actului epidemiologic față de care au fost reglementate în concret obligații apreciate de prima instanță ca fiind reglementate nelegal. Al doilea aspect privește greșita respingere a excepției lipsei de interes în formularea acțiunii, în raport de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Al treilea aspect de nelegalitate privește pe fond soluția dispusă de prima instanță de admitere a acțiunii. Se arată că prima instanță a apreciat în mod greșit legalitatea ordinului comun contestat, fără a avea în vedere dispozițiile art. 1, art. 8, art. 13 și art. 71 din Legea nr. 55/2020, dispoziții care permit pentru realizarea interesului public general de limitare a răspândirii coronavirusului SARS-COV2 luarea unor măsuri administrative concrete cu caracter temporar, exclusiv cu privire la drepturi și libertăți fundamentale. Se arată că ordinul comun emis este legal în raport de dispozițiile ar. 1 din Legea nr. 55/2020 și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, fiind greșită și nelegală aprecierea instanței de fond în sensul nelegalității emiterii sale în timpul stării de alertă și nu prin intermediul unei legi distincte. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate în sensul solicitat prin cererea de recurs. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile declarate în cauză de recurenții-pârâți Curtea le apreciază prin considerente comune tuturor celor trei recursuri, ca fondate în ceea ce privește sentința pronunțată de instanța de fond, în parte sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 55/2020. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cu privire la încheierea din 8.02.2021 acesta va fi respins. Curtea apreciază în sensul legalității acestei încheieri prin care instanța de fond a stabilit cadrul procesual în raport de obiectul cauzei. Obiectul cauzei îl constituie cererea de anulare a unui Ordin comun nr. 1493/2788/149 din 31 august 2020 emis de Ministerul Sănătății, Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare. Iar această parte recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitate procesuală pasivă în cauză având calitatea de emitentă a ordinului contestat ca act administrativ cu caracter normativ, în cauză fiind corect aplicabile dispozițiile art. 1, 2 și 13 din Legea nr. 554/2004. În consecință recursul declarat împotriva încheierii din 8.02.2021 va fi respins. Recursurile declarate de toți recurenții-pârâți în ceea ce privește sentința pronunțată de instanța de fond sunt apreciate ca fondate în parte în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actului administrativ cu caracter normativ și de aplicare în consecință a dispozițiilor art. 23 din Legii nr. 554/2004. În esență, Curtea apreciază că ordinul comun contestat este legal emis în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/2020 iar pe fond reclamantul persoană fizică nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul existenței unei restrângeri nejustificate la dreptul la viață privată reglementat prin dispozițiile constituționale invocate. Analizând cu prioritate aspectul de nelegalitate invocat în recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului cu privire la excepția lipsei de interes, Curtea apreciază că în parte sentința atacată, în ceea ce privește excepția lipsei de interes care a fost respinsă, este legală această soluție dată excepției. Aceasta deoarece reclamantul persoană fizică a formulat acțiune ca particular reclamând faptul că ordinul contestat, prin faptul că reglementează o obligație în sarcina agenților economici de a prelucra unele date cu caracter formal îi încalcă dreptul sau constituțional la viața privată. În mod legal prima instanță a respins excepția lipsei de interes deoarece reclamantul a justificat cel puțin prin formularea acțiunii un pretins drept individual vătămat prin actul administrativ emis, în opinia reclamantului cu nerespectarea actului normativ cu forță juridică superioară respectiv cu nerespectarea limitelor prevăzute de Legea nr. 55/2020. Curtea analizând aspectele de nelegalitate invocate în cele trei recursuri apreciază că acestea sunt fondate atât în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 55/2020 dispoziții care permit, în anumite condiții, reglementarea unor măsuri concrete, temporare, măsuri legale care nu pot fi calificate ca fiind vătămătoare în sensul invocat de reclamant și reținut greșit de prima instanță, respectiv încălcarea dreptului la viața privată prin prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul obligației de a se ține un regim de evidență a rezervărilor clienților. Contrar primei instanțe, Curtea apreciază Ordinul comun contestat este legal emis conform art. 8 și 71(2) din Legea nr. 55/2020, Ordinul nr. 1493/2020, prin care se aprobă în concret normele de aplicare ale art. 8 din Legea nr. 55/2020, neavând consecință o restrângere nelegală și nejustificată a dreptului la viață prin prelucrarea unor date cu caracter personal date care se menționează în registrul de evidență al rezervărilor. Ordinul nr. 1493/2020 este legal emis având în vedere scopul urmărit prin Legea nr. 55/2020 prevăzut de art. 1 din acest act normativ. "Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale. Același articol, la alin. (2) arată că " Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile." Mai departe, la Secțiunea a 2-a, art. 13 -"Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui: a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă; b) obligativitatea organizării activității instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, triajul epidemiologie și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât și pentru vizitatori." Prin art. 4 alin. (1) lit. l) din Norma cuprinsă în Ordinul nr. 1.493/2020 se prevede "existența unui registru de evidență a rezervărilor clienților, întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, astfel încât, în cazul apariției unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul clienților unității de alimentație, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică. Pentru unitățile de alimentație publică din cadrul structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare clasificate, nu este necesar registrul de evidență a rezervărilor clienților (pentru restaurant, bar de zi, salon mic dejun), având în vedere că triajul observațional al clienților și datele acestora sunt înregistrate la recepția hotelului. Se va menționa doar numărul spațiului de cazare al clientului pentru serviciul de alimentație publică solicitat; existența unui registru de evidență a rezervărilor clienților, astfel încât, în cazul apariției unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 în rândul clienților unității de alimentație, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică." În mod nelegal prima instanță a apreciat în sensul că în parte Ordinul comun este nelegal și prin raportare la prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) din Regulamentul UE 2016/679 ce reglementează dreptul la protecția datelor cu caracter personal. În opinia Curții, ordinul contestat ca act administrativ normativ îndeplinește prin dispozițiile sale două din condițiile menționate în Regulament, aceste condiții nefiind cumulative. Prelucrarea datelor de către agenții economici îndeplinește cel puțin două dintre condițiile menționate explicit de art. 6 respectiv litera (d) "prelucrarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice" cât și litera (e) "prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește un interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este investit operatorul." Însăși regulamentul UE 2016/679 prevede la punctul 46 "că prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, de asemenea să fie considerate legală în cazul în care este necesară în scopul asigurării protecției unui interes care este esnțial pentru viața persoanei vizate sau pentru viața unei alte persoane fizice. Prelucrarea datelor cu caracter personal care are drept temei interesele vitale ale unei persoane fizice ar trebui efectuată numai în cazul în care prelucrarea nu se poate baza în mod evident pe un alt temei juridic. Unele tipuri de prelucrare pot servi atât unor motive importante de interes public, cât și intereselor vitale ale persoanei vizate, de exemplu în cazul in care prelucrarea este necesară în scopuri umanitare, inclusiv în vederea monitorizării unei epidemii și a răspândirii acesteia sau în situații de urgență umanitare, în special în situații de dezastre natural sau provocate de om" În raport de aceste prevederi comunitare, Curtea apreciază că dispozițiile contestate respectiv art. 4 alin. 1 șit. 1 și art. 5 lit. "n" din Norme aprobate prin Ordinul comun sunt legal emise cu respectarea dispozițiilor Regulamentului UE 2016/679 în limitele și în vederea aplicării Legii nr. 55/2020 și a scopului acestei legi emise în vederea apărării interesului public organul, respectiv luarea unor măsuri necesare și specifice de prevenire de răspândire a virusului SARS-COV-2. Iar în aplicarea prevederilor Legii nr. 55/2020 având în vedere necesitatea prevenirii și combaterii efectelor pandemice a fost emis Ordinul comun contestat în parte. Iar obligațiile stabilite în sarcina operatorilor economici de a ține un registru de evidență al rezervărilor clienților și cel al ocupării locurilor cu rezervare anterioară nu reprezintă încălcări ale dreptului la viață privată, reclamantul neavând un drept recunoscut de lege vătămat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciază în sensul că din interpretarea coroborată a acestor dispoziții de lege, reiese că operatorii economici din sectorul alimentației publice, înainte de reluarea activităților de preparare, servire și consum al produselor alimentare, băuturilor alcoolice și nealcoolice, au obligația de a înființa un registru de evidentă a rezervărilor clienților, întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulație a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE, astfel încât, în cazul apariției unui caz de îmbolnăvire cu virusul SARS-COV-2 în rândul clienților unității de alimentație, să existe date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică. precum și obligații privind protecția clienților în spațiile în care aceștia au acces, respectiv ca ocuparea locurilor sa se facă cu rezervare anterioară sau cu înscriere la sosire în registrul întocmit cu respectarea prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 {colectare date de contact pentru minimum o persoană pentru fiecare masă), astfel încât să se evite aglomerările Ia intrarea în unitate și să se faciliteze ancheta epidemiologică în cazul apariției unui caz de îmbolnăvire printre clienții localului. Curtea nu va reține susținerile formulate de intimat prin întâmpinare prin care se susțin legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond. Aceasta deoarece Curtea ca instanță de recurs a constatat legalitatea Ordinului nr. 1493/2020, care a fost emis în limitele prevăzute de Legea nr. 55/2020, în executarea și pentru realizarea scopului, al interesului public prevăzut de art. 1 din acest act, fără a se aduce atingere dreptului la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal, drepturi pretins vătămate prin ordin emis. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursurile declarate în cauză. Va casa în parte sentința atacată și rejudecând. Va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. și va menține ca legal emis Ordinul comun contestat ca act administrativ normativ emis legal în raport de dispozițiile Legii nr. 55/2020. Acțiunea fiind apreciată ca nefondată și respinsă ca atare, Curtea în consecință va înlătura și aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de această normă pentru a fi aplicată în prezenta cauză. Va menține celelalte dispoziții privind soluționarea excepției lipsei de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,