ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de Agenția Națională de Integritate, constatând inexistenta stării de conflict de interese.

Prin sentința civilă nr. 309/CAF din 17.08.2018, Tribunalul Giurgiu a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 826 din 5 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și, în rejudecare, anularea actului administrativ reprezentat de raportul de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de Agenția Națională de Integritate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul arată că a deținut calitatea de primar al Comunei Buturugeni, județ Giurgiu, în prin mandatul obținut la alegerile din anul 2012, iar în urma unei evaluări începute de pârâta Agenția Națională de Integritate în data de 18.03.2016, aceasta a constatat că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât, în calitate de primar, în perioada mandatului 2012-2016, a semnat:

- contractul de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Antreprenoriat sociale pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul persoanei evaluate a avut inițial calitatea de membru fondator și ulterior și pe cea de angajat) și

- contractul de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Pâine pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul persoanei evaluate avea calitatea de membru fondator).

Se susține că raportul de evaluare emis sub nr. x/1.07.2015 este întocmit cu încălcarea prevederilor legii pentru următoarele motive:

1) Activitatea de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese s-a realizat în lipsa unei sesizări a unei persoane sau ca urmare a sesizării din oficiu.

Hotărârea pronunțată în ceea ce privește soluția dată în legătură cu acest prim motiv, cuprinde motive străine cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind dată și cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8

- din oficiu sau

- la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

Potrivit mențiunilor din raportul de evaluare contestat, pârâta a fost sesizată cu un alt aspect, respectiv evaluarea încheierii unui contract între Consiliul Local Buturugeni și o societate comercială (SC B. SRL) și rezilierii unui contract încheiat de același Consiliu Local Buturugeni cu o altă societate comercială (SC C. SRL).

Evaluarea conflictului de interese cu ocazia semnării contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Antreprenoriat sociale pentru persoane vulnerabile" și contractului de comodat nr. x/12.12.2014, nu a făcut obiectul sesizării din oficiul sau al unei părți.

Deși însăși pârâta recunoaște că a început evaluarea, respectiv a și procedat la informarea persoanei evaluate (la data de 28.03.2016), fără a fi sesizată sau a se sesiza din oficiu cu privire la un conflict de interese, instanța a apreciat că o adresă, primită la peste doi ani de la declanșarea evaluării (08.08.2016) echivalează cu o sesizare, în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Așadar, contrar celor afirmate de pârâtă, și ulterior repartizării, inițierii evaluării și informării adresate persoanei evaluate, instanța reține că s-a realizat sesizarea pârâtei ce a stat la baza evaluării în urma căreia s-a emis raportul contestat.

Prin urmare, hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 12 din Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor

Așadar, fără respectarea ordinii privind repartizarea după primirea petiției, s-a realizat evaluarea, în condițiile lipsei de certitudine privind respectarea principiului obiectivității.

De asemenea hotărârea pronunțată încalcă prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, care stabilesc principiile legalității, confidențialității, imparțialității, independenței operaționale, etc.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, "Potrivit principiului independenței operaționale, președintele, vicepreședintele și inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziții referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese și incompatibilitățile de la nicio autoritate publică, instituție sau persoana".

Ori, conform instanței de fond a primit dispoziție privind evaluarea reclamantului de la o autoritate publică, respectiv de la Curtea de Conturi a României, adresa respectivă fiind calificată nu de pârâtă, ci de instanța de fond, sesizare, în mod nelegal.

Se arată că prin actul contestat s-a reținut că reclamantul a încălcat:

- Prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2010 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și prevederile art. 76 astfel încât, ar fi aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Prin hotărârea recurată s-a reținut ca temeinic și legal raportul contestat, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurentul că hotărârea cuprinde și motive străine cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Abaterea reținută de pârâtă este în sensul că reclamantul a "semnat" două contracte, aflându-se astfel în conflict de interese.

Contrar celor reținute de pârâtă, instanța a motivat hotărârea pronunțată și pe acte anterioare, respectiv arătând ca expunerea de motive este "întocmită" de primarul A., respectiv că acesta a "propus dezbaterea proiectului de hotărâre". Astfel, instanța a reținut motive străine celor reținute de pârâtă în actul contestat, nici una dintre aceste acte nefiind calificate de emitentul raportului ca realizate în cadrul unui conflict de interese.

Temeiul reținerii de către pârâtă al conflictului de interese nu este nici emiterea unui act administrativ, nici că reclamantul ar fi încheiat un raport juridic, ori că ar fi luat decizii în acest sens, ci că "a semnat" două contracte.

Este adevărat că dispozițiile art. 48 alin. (2) și art. 115 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 prevăd că hotărârile consiliului local se comunică primarului, iar precizarea că scopul unei astfel de comunicări este limitat la încunoștințarea autorității executive pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor respective.

Înalta Curte de Casație și Justiției, în Decizia nr. 12/2015 a reținut ca, deși acest scop nu este prevăzut expres de lege, el rezultă pe cale de interpretare.

Instanța, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la calitatea primarului de reprezentant al autorității publice locale și de persoana obligata sa pună în executare hotărârile autorității deliberative, a apreciat în sensul "contractele au fost semnate de către primarul comunei Buturugeni în calitate de ordonator de credite ", respectiv în sensul ca primarul a participat la "procesul de luare a unei decizii".

Potrivit Legii nr. 273/2006 a finanțelor publice locale,

- Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

- Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Or, potrivit legii primarul nu face parte din autoritatea decizionalii, ci din executiv, iar calitatea în care semnează nu este de ordonator de credite, ci de mandatar al autorității deliberative.

Prin actul administrativ contestat reclamantului i-a fost reținută ca abatere disciplinară hotărârea unei alte autorități, care avea atribuția doar de a o executa.

Reclamantul nu a încălcat regimul conflictelor de interese, întrucât luarea decizie privind angajarea în raporturi contractuale s-a decis:

Prin Hotărârea Consiliului local al Comunei Buturugeni nr. 38 din data de 10.11.2014 în care s-a aprobat participarea comunei Buturugeni împreună cu Asociația "D. " la implementarea proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALĂ", proiect în cadrul POSDRU, Axa prioritară 6, DMI 6.1 "Dezvoltarea economiei Sociale", prin încheierea unui acord de parteneriat.

Conform responsabilităților asumate în cadrul Acordului de parteneriat, Comuna Buturugeni urma să pună la dispoziția Asocierii spații pentru activitățile desfășurate.

Prin Hotărârea nr. 46 din data de 12.12.2014, Consiliul Local al Comunei Buturugeni, aprobat darea în folosință gratuită, a unui spațiu, pe termen de 5 ani, atâta timp cât se menține obiectul de activitate, Structurii de Economie Socială -Asociația "Pâine pentru persoane vulnerabile" din cadrul proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALĂ", darea în folosință gratuită, a altui spațiu, pe termen de 5 ani, atâta timp cat se menține obiectul de activitate, Structurii de Economie Sociala - Asociația "Antreprenoriat pentru persoane vulnerabile" din cadrul proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALĂ".

Potrivit dispozițiilor legii, reclamantul a procedat la executarea deciziei luate de autoritatea deliberativa, respectiv:

- la semnarea contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Antreprenoriat social pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul recurentului are calitatea de membru fondator) și la semnarea contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Pâine pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul subsemnatului are calitatea de membru fondator).

Decizia încheierii celor două contracte s-a luat exclusiv de către Consiliul local, respectiv de către consilierii aleși în cadrul comunei pentru mandatul respectiv, organism diferit de reclamant, intre cele doua autorități (primar și Consiliu Local) neexistând raporturi de subordonare, potrivit legii.

Instanța a reținut motive străine pricinii în toate aspectele invocate de reclamant, adăugând aceasta propriile sale motive pentru menținerea actului contestat.

De altfel, instanța a aplicat o prevedere legală ce nu mai era în vigoare încă din 2006.

Astfel, prin Legea nr. 286 din 6 iulie 2006, pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, articolul 68 nu mai avea lit. f).

Or, la baza hotărârii pronunțate sta considerația instanței potrivit căreia: "Conform art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 215/2001, primarul exercita funcția de ordonator de credite".

Aplicarea unui articol inexistent în anul 2014 (anul reținerii conflictului de interese), este dovada faptului nu numai ca hotărârea este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, ci chiar în lipsa acelor norme avute în vedere la pronunțarea hotărârii.

Decizia în vederea încheierii contractelor x/12.12.2014 și y/12.12.2014 a aparținut autorității executive, din care reclamantul nu făcea parte.

Reclamantul a fost doar obligat de prevederile legale să execute decizia autorității deliberative, respectiv sa semnez respectivele contracte, neavând posibilitatea să refuze.

Potrivit legii (art. 10 din C. civ.), legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Prevederile art. 752 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali derogă de la dispoziția generală referitoare la dreptul de a contracta.

Încheierea celor două contracte nu s-a decis prin actul de voință al primarului, respectiv prin dispoziția sa, act administrativ emis de primar în condițiile legii.

Faptul ca primarul a fost împuternicit să semneze contractele respective, nu echivalează cu a participa la încheierea lor, interdicțiile restrângându-se la:

- a face parte din structura de decizie privind încheierea contractelor

- a nu emite dispoziție în vederea încheierii contractelor.

Așa cum se poate observa din primul articol al contractelor, părțile sunt o asociație și Consiliul Local al Comunei Buturugeni.

Potrivit Noului C. civ., încheierea contractului se realizează când se întâlnește acordul de voință al părților sale, și nu când acesta se semnează.

Din situația de fapt și din interpretarea dispozițiilor legale rezulta ca reclamantul nu a luat parte la încheierea contractului (respectiv nu a deliberat și decis asupra elementelor esențiale ale acestuia, respectiv nu a emis un act administrativ - dispoziție de primar în vederea încheierii contractelor).

De remarcat că instanța pe de o parte reține că nu reclamantul a încheiat contractele, respectiv că acesta nu și-a asumat un angajament legal, pe de altă parte că semnarea contractului are natura unui act juridic.

Ori, actul juridic a fost angajat, asumat, așa cum s-a arătat, și cum și instanța a reținut, în mod contradictoriu, încă din momentul luării deciziei de către autoritatea deliberativă.

Tot cu încălcarea normelor de drept material s-a reținut urmărirea unui interes material în cazul unei asociații constituite fără scop patrimonial.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția prevăzută de Legea nr. 161/2003 referitoare la "producerea unui folos pentru sine, pentru soțul său, sau pentru rudele sale de gradul I" nici una nefiind parte în respectivele contracte.

Este evident că structura juridică a partenerului (asociație fără scop patrimonial) cu care Consiliul Local a intrat în raporturi juridice exclude avantajul patrimonial, intenția autorității locale fiind doar aceea de a promova interesul local.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu și declinată ulterior spre soluționare Curții de Apel București, recurentul-reclamant a solicitat constatarea inexistenței stării de conflict de interese și anularea raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

În esență, s-a arătat că raportul de evaluare este întocmit cu încălcarea legii întrucât activitatea de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese s-a realizat în lipsa unei sesizări sau ca urmare a sesizării din oficiu.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

Potrivit mențiunilor din raportul de evaluare contestat, pârâta a fost sesizată cu evaluarea încheierii unui contract între Consiliul Local Buturugeni și o societate comercială (SC B. SRL) și rezilierii unui contract încheiat de același Consiliu Local Buturugeni cu o altă societate comercială (SC C. SRL).

Evaluarea nerespectării conflictului de interese cu ocazia semnării contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Antreprenoriat sociale pentru persoane vulnerabile" și contractului de comodat nr. x/12.12.2014, nu a făcut obiectul sesizării din oficiul sau la sesizarea unei părți.

Astfel, reclamantul a menționat că nu a emis niciun act administrativ, nu a încheiat niciun act juridic, (art. 76 (1) din Legea nr. 161/2010), nu a luat nicio decizie, nu a participat la luarea unei decizii (art. 25 din Legea nr. 176/2010), în legătură cu cele două contracte. A apreciat reclamantul că în legătura cu cele două contracte, nu a încălcat regimul conflictelor de interese, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea Consiliului local al Comunei Buturugeni nr. 38 din data de 10.11.2014 s-a aprobat participarea comunei Buturugeni împreună cu Asociația "D." la implementarea proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALA", proiect în cadrul POSDRU, Axa prioritară 6, DMI 6.1 "Dezvoltarea economiei Sociale'", prin încheierea unui acord de parteneriat. La data de 27.10.2014 s-a semnat Acordul de Parteneriat intre Primăria Buturugeni și Asociația "D., în scopul implementării proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALA", IC 144050, Liderul parteneriatului fiind Asociația "D. și Partenerul 1 fiind Primăria Comunei Buturugeni. Conform responsabilităților asumate în cadrul Acordului de parteneriat, Comuna Buturugeni urma sa pună la dispoziția Asocierii spatii pentru activitățile desfășurate.

Prin Hotărârea nr. 46 din data de 12.12.2014, Consiliul Local al Comunei Buturugeni, conform art. 1, a aprobat darea în folosința gratuita, pe termen de 5 ani, atâta timp cat se menține obiectul de activitate, Structurii de Economie Sociala - Asociația "Pâine pentru persoane vulnerabile" din cadrul proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALA", următoarele spatii: Clădirea primăriei: Parter - sala 1,23, inclusiv holul de acces, având suprafața totala de 196 mp, Etaj - sala 1, 2 inclusiv holul de acces, având suprafața totala de 102, 35 mp. Conform art. 2, a aprobat darea în folosința gratuita, pe termen de 5 ani, atâta timp cat se menține obiectul de activitate, Structurii de Economie Sociala - Asociația "Antreprenoriat pentru persoane vulnerabile" din cadrul proiectului "BUNĂSTARE PENTRU PERSOANE VULNERABILE PRIN STRUCTURI DE ECONOMIE SOCIALA", următoarele spatii: Extindere - Centru medical de permanenta/Dispensar uman Sala 1, 2, 3, hol, vestiare 1 și 2, băi 1 și 2, având suprafața totala de 84,56 mp.

În executarea Hotărârii mai sus indicate s-a procedat la semnarea contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Antreprenoriat social pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul său are calitatea de membru fondator) și la semnarea contractului de comodat nr. x/12.12.2014 cu Asociația "Pâine pentru persoane vulnerabile" (asociație în cadrul căreia fiul său are calitatea de membru fondator).

Decizia încheierii celor doua contracte s-a luat de către Consiliul local, respectiv de către consilierii aleși în cadrul comunei pentru mandatul respectiv, precizând reclamantul că nu poate lua decizii în cadrul forului denumit Consiliul Local, aceasta abilitate aparținând exclusiv consilierilor locali aleși.

Potrivit legii (art. 10 din C. civ.), legile care deroga de la o dispoziție generala, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplica numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Prevederile art. 751 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali deroga de la dispoziția generala referitoare la dreptul de a contracta. Restrângerea dreptului de a contracta se refera la persoanele care fac parte din autoritatea publica care ia decizia. Nu se poate extinde, de cel care interpretează legea, și la persoanele mandatate sa semneze contractele încheiate intre părți.

De asemenea, prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 derogă de la regula generală, stabilind că Primarii [...] sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. Hotărârea de consiliu local este un act administrativ. Respectivul act administrativ nu este însă emis de primar.

Încheierea celor două contracte nu s-a decis prin actul de voință al primarului, respectiv prin dispoziția sa, act administrativ emis de primar în condițiile legii.

Așa cum se poate observa din primul articol al contractelor, părțile sunt o asociație și Consiliul Local al Comunei Buturugeni. Or, reclamantul nu este consilier în cadrul Consiliului Local al Comunei Buturugeni, contractul nu s-a încheiat în urma deciziei primarului. Mai mult decât atât, încheierea unui contract, potrivit Noului C. civ., se realizează când se întâlnește acordul de voință al părților sale, și nu când acesta se semnează.

A învederat reclamantul că nu se află sub incidența textelor de lege reținute întrucât în activitatea întreprinsă de către acesta nu a avut niciun interes de natură patrimonială care să fi putut influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția prevăzută de Legea nr. 161/2003 referitoare la "producerea unui folos pentru sine, pentru soțul său pentru rudele sale de gradul".

Criticile recurentului-reclamant subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. referitoare la nelegala sesizare a intimatei-pârâte, respectiv încălcarea principiului repartizării sesizărilor adresate agenției și încălcarea principiului legalității, confidențialității, independenței operaționale, sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi expuse.

Înalta Curte reține că sesizarea adresată Agenției Naționale de Integritate a fost formulată de către Curtea de Conturi la data de 8.08.2016, sesizare prin care s-a semnalat un posibil conflict de interese în sarcina recurentului rezultat din încheierea a două contracte de comodat cu asociații deținute de către fiul acestuia. Este adevărat că această sesizare a fost ulterioară petițiilor cu același conținut înregistrate la Agenția Națională de Integritate la 23.12.2016, acest aspect neputând fi însă interpretat în sensul susținut de către recurent, acela al lipsei sesizării către Agenția Națională de Integritate.

Nu pot fi primite argumentele recurentului-reclamant, potrivit cărora înregistrarea sesizării formulate de Curtea de Conturi (similară celor două petiții anterior menționate) încalcă principiul repartizării cauzelor prevăzut de dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 27/2002, întrucât dispozițiile art. 12 din Legea nr. 176/2010 prevăd obligația intimatei-pârâte de a îndeplini activitatea de evaluare la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice sau din oficiu.

Înalta Curte va înlătura și susținerile referitoare la încălcarea principiului independenței operaționale necesar în activitatea Agenției Naționale de Integritate, întrucât autoritatea publică competentă ar fi primit dispoziție privind evaluarea recurentului de la o altă autoritate publică, având în vedere, de asemenea, dispozițiile legale anterior menționate în baza cărora există obligația efectuării activității de evaluare, fie din oficiu, fie la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice. Totodată, examinând conținutul sesizării formulată de către Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi Giurgiu, se poate constata că nu există nicio dispoziție trasată de către autoritatea titulară a dreptului de sesizare a Agenției Naționale de Integritate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, instanța de fond reținând în mod legal atât situația de fapt, cât și dispozițiile legale aplicabile în cauză și făcând o corectă interpretare a acestora.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I."

Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 68 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora "(1) În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz; (2) Prevederile art. 48 și ale art. 49 alin. (2) se aplică în mod corespunzător", Înalta Curte apreciază că prin semnarea celor 2 contracte de comodat cu asociații al căror fondator era fiul acestuia, demonstrează incidența în cauză a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Susținerea recurentului-reclamant că nu avea niciun interes de natură patrimonială la semnarea acestor două contracte care, în fapt, reprezintă decizia unei alte autorități deliberative, respectiv a consiliului local al comunei Buturugeni, sunt nerelevante, pe de-o parte întrucât există un interes patrimonial al comodatarului, respectiv obținerea cu titlu gratuit a folosinței unui bun, iar pe de altă parte ținând cont că cele două contracte au fost semnate de către recurentul reclamant în calitate de ordonator de credite, încheierea și executarea acestor convenții nefiind posibilă în absența validării acestora de către recurentul reclamant.

În raport de cele anterior reținute, nu prezintă relevanță susținerile potrivit cărora nu poate exista un conflict de interese, întrucât fiul recurentului reclamant nu avea calitatea de angajat al celor două asociații, fiind doar membru fondator al acestora, dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nefăcând vreo distincție în acest sens.

Înalta Curte reține că simpla semnare a celor două contracte de către recurent cu asociațiile al căror membru fondator era și fiul său, presupunând verificarea de către acesta a legalității emiterii și executării lor, asumarea respectivelor contracte de comodat, se circumscrie definiției noțiunii de conflict de interese, prevăzută de dispozițiile legale în vigoare.

În ceea ce privește criticile privind greșita interpretare de către prima instanță a dispozițiilor art. 752 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, dispozițiile legale care, în opinia recurentului, derogă de la dispoziția generală referitoare la dreptul de a contracta, sunt neîntemeiate, prima instanță reținând în mod corect că starea de conflict de interese s-a născut în considerarea calității de ordonator de credite a recurentului, prevăzută de dispozițiile art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 215/2001, care erau în vigoare atât la momentul semnării contractelor, cât și la momentul emiterii actului administrativ contestat în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 826 din 5 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.