ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară la data de 30.12.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială com. Lehliu a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Pentru Agenda Digitală a României,

- anularea executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014, a înștiințării/somației nr. x/2014 nedată, a procesului-verbal de stabilire a accesoriilor nr. CJ 260/2014 nedat, a deciziei nr. TC 3154/3.08.2009 necomunicată, a procesului-verbal de stabilirea cheltuielilor nedat și a oricărui act de executare silită efectuat în dosarul de executare nr. CJ 260/2014 și a tuturor formelor de executare subsecvente cu privire la contestatoare;

- constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru presupusul titlu executoriu reprezentat de decizia nr. TC 3154/3.08.2009 necomunicată;

- suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze;

- suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. CJ 260/2014, până la soluționarea cererii de suspendare;

- cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 05.03.2020, Judecătoria Lehliu Gară a disjuns capătul de cerere privind anularea deciziei nr. TC 3154/03.08.2009 formându-se dosarul nr. x/2020 în care a invocat excepția necompetenței materiale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 268/2020 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași la un complet competent a soluționa cauze de contencios administrativ și fiscal.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, sub nr. x/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 451 din 2 octombrie 2020, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a avut în vedere că este învestit cu un litigiu de contencios administrativ și a apreciat că înaintea criteriului valoric al cererii prevalează rangul autorității emitente a actului administrativ contestat, neavând importanță că acesta privește sau nu raporturi juridice fiscale.

Întrucât emitentul actului este o autoritate publică centrală, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași și a declina competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel București în baza dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 904 din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, secția (nouă) a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul în discutie reprezintă un titlul de creanță supus regimului prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Inalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială com. Lehliu, în contradictoriu cu intimata Agenția Pentru Agenda Digitală a României, prin care aceasta a contestat decizia nr. TC 3154/03.08.2009, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unui tarif de acces în SEAP semestrul II 2009 de 1785 RON.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Înalta Curte reține că în decizia care a fost contestată pe calea demersului judiciar cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, se precizează că aceasta reprezintă un titlul de creanță supus regimului prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind de procedură fiscală.

Având în vedere că litigiul privește un act prin care s-a stabilit o taxă de 1785 RON în sarcina reclamantei, Înalta Curte apreciază că, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 enuntate anterior, instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul Călărași completul specializat în cauze în materia contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lehliu și pe pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, în favoarea Tribunalului Călărași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.