ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

La data de 16 octombrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, sub nr. x/2020, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul de executare nr. 2468/2020, la cererea creditorilor B., C., D., E. și F. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, conform titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, în vederea recuperării prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.07.2015 în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. și cu 01.12.2015 raportat la valoarea de referință sectorială de 484,14 RON și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, în funcție de perioada lucrată de fiecare creditor în cadrul instituției, plus cheltuieli de executare silită. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7); suspendarea oricărui act de executare până la soluționarea contestației, în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; admiterea contestației; anularea somației din data de 21 septembrie 2020 în dosarul execuțional nr. x/2020 și a tuturor actelor de executare inițiate în temeiul acesteia; anularea încheierii din 21 septembrie 2020, emise în dosarul execuțional nr. x/2020, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; anularea încheierii nr. 2989/2020 din 20 august 2020, pronunțate de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, sub nr. x/2020, s-a disjuns petitul referitor la suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7), dispunându-se formarea unui nou dosar având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite, cu termen la 23 octombrie 2020, complet C9C FF, ședință publică, ora 11:00, fără citarea părtilor; s-a prorogat verificarea competenței și punerea în discuție a excepției necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinarea la cererea de suspendare provizorie pentru termenul următor, respectiv 23 octombrie 2020. În dosarul nr. x/2020 Judecătoria Satu Mare a rămas învestită cu soluționarea celorlalte capete de cerere având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite, acestea aflându-se în procedura prealabilă primului termen de judecată.

Astfel, la data de 23 octombrie 2020, s-a format dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, având ca obiect "suspendare provizorie a executării".

Prin sentința civilă nr. 3078/2020 din 23 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de către instanță din oficiu și de către intimați prin întâmpinare; s-a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie, formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și F., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimați s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ.

Instanța a reținut că norma procedurală cuprinsă în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. are caracter imperativ, de ordine publică, în ceea ce privește obligativitatea sesizării unei instanțe de același grad din afara curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, părțile neputând înlătura această obligativitate.

În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a constatat că în cazul dedus judecății, necompetența teritorială este de ordine publică.

Pe fondul excepției, Judecătoria Satu Mare a apreciat că noțiunea cuprinsă în textul articolului 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care fundamentau, sub vechea reglementare, formularea unor cereri de strămutare.

Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților.

Relevante pentru soluționarea excepției de necompetență teritorială sunt și dispozițiile nou introduse în cuprinsul art. 127 C. proc. civ., respectiv cele ale alin. (2

1

), potrivit cărora "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

La baza acestei completări legislative au stat argumentele expuse în cuprinsul deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale numai în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. Curtea a apreciat că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces. Totodată, s-a arătat că noțiunea de judecător este una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

Aceste constatări trebuie privite în corelație cu aspectele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 7/16.05.2016, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii. Astfel, instanța supremă a reținut că scopul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, iar alin. (3) al aceluiași articol indică expres și limitativ subiecții pe care înțelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., printre care se regăsește și procurorul.

În speță, cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în nume propriu, împotriva intimaților, care au și aceștia calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018.

Judecătoria Satu Mare a apreciat că judecarea unei cereri formulate de către un parchet corespunzător în rang jurisdicțional instanței superioare celei competente, nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă la care se referă atât instanța europeană, cât și Curtea Constituțională ori Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile amintite.

Astfel, chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (2

1

) nu sunt prevăzute expres și parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, pârât, contestator, intimat etc., Judecătoria Satu Mare a considerat că aceasta reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului.

Din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier, chiar și din cadrul personalului auxiliar, în cadrul parchetului conduce la aplicarea dispozițiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., cu atât mai mult ar trebui să devină aplicabile dispozițiile alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ. atunci când formulează cereri în instanță chiar instituția ce cumulează puterea jurisdicțională și calitatea de parte.

Judecătoria Satu Mare a conchis în sensul că argumentele Curții Constituționale, prezentate în cuprinsul deciziei nr. 290/2018, referitoare la interpretarea noțiunii de judecător lato sensu pot fi interpretate prin analogie, întrucât o astfel de interpretare urmărește scopul expres arătat de Curte, respectiv acela de a asigura garanții privitoare la imparțialitatea obiectivă a judecătorului cauzei.

Prin încheierea civilă nr. 11014/CC/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 2468/2020 al B.E.J. A., formulată de petentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și F., în favoarea Judecătoriei Satu Mare. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Satu Mare, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, următoarele:

S-a arătat că prin cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. A., sub nr. x/02.08.2020, creditorii B., C., D., E. și F. au solicitat executarea silită a debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 418/LM/15.07.2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Executarea silită împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 2989 din 20.08.2020, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020.

Contestația la executare formulată de către debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe de executare, Judecătoria Satu Mare.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că din prevederile art. 651 C. proc. civ. se desprinde principiul unicității instanței de executare, întrucât alin. (3) al aceluiași articol prevede că toate incidentele apărute în cursul executării silite se soluționează de aceeași instanță și, numai în mod excepțional de o altă instanță, dacă legea prevede în mod expres astfel. Deci, odată stabilită în mod legal instanța de executare, toate cererile ulterioare încuviințării executării silite sunt de competența aceleiași instanțe, excepție făcând de exemplu situația prevăzută la art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care prevede o competență teritorială exclusivă alternativă a instanței de executare.

S-a constatat că executarea silită a fost încuviințată la cererea creditorilor, care au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Cererea de încuviințare a executării silite, în care se consideră că toți creditorii au calitatea de reclamanți în înțelesul dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., a fost depusă la Judecătoria Satu Mare, instanță care a și admis-o.

Deși creditorii aveau posibilitatea de a uza de dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în situația în care apreciau că dispoziția se aplică și cazului din speță, unde calitatea de debitor (pârât) o are un parchet, și nu un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanță, aceștia au ales să sesizeze, în calitate de instanță de executare, instanța competentă potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitoarei.

Prin urmare, executarea silită a fost încuviințată, în mod legal, de Judecătoria Satu Mare, care a dobândit calitatea de instanță de executare în temeiul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că creditorii nu au înțeles să uzeze de dispozițiile art. 127 alin. (2) din același cod, care prevede un caz de competență teritorială facultativă.

În aceste condiții, Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat în sensul că Judecătoria Satu Mare, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze orice incident intervenit pe parcursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie a executării silite.

Cu privire la dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ., invocate de Judecătoria Satu Mare ca temei pentru admiterea excepției necompetenței sale teritoriale, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că acestea nu pot fi incidente în cauză.

Astfel, chiar dacă s-ar putea admite că este vorba de o omisiune a legiuitorului și că nu există nicio justificare pentru excluderea parchetelor din cuprinsul acestor dispoziții, instanța a considerat că este inadmisibilă stabilirea prin analogie de norme de competență teritorială exclusivă a instanței, iar dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2

1

) și alin. (3) instituie, în mod expres, o normă de competență teritorială exclusivă numai pentru situația în care are calitatea de reclamant un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanță, nefăcându-se mențiune despre parchete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior evocate, rezultă că instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același cod.

Astfel, conform prevederilor art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

De asemenea, trebuie aplicat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În speță, instanța supremă reține că este vorba despre contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul de executare nr. 2468/2020, la cererea creditorilor B., C., D., E. și F. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, contestație în cadrul căreia s-a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7) din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că executarea silită demarată împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost încuviințată prin încheierea nr. 2989/2020 din 20 august 2020, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020.

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din 28 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, Judecătoria Satu Mare a devenit instanța de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Satu Mare are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., ce constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Satu Mare, ca instanță de executare.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2021.