ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 16.10.2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E. a formulat contestație împotriva executării silite inițiată de Biroul executorului judecătoresc F. în dosar de executare nr. 2468/2020 la cererea creditorilor A., B., G., D. și E. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, conform titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 418/LM/2020/15.07.2020 a Tribunalului Satu Mare, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din data de 28.07.2020 a Tribunalului Bihor, în vederea recuperării prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentate de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.07.2015 în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT și cu 01.12.2015 raportat la valoarea de referință sectorială de 484,14 RON și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective, în funcție de perioada lucrată de fiecare creditor în cadrul instituției, plus cheltuieli de executare silită, prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare potrivit art. 719 alin. (7), suspendarea oricărui act de executare până la soluționarea contestației în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, admiterea contestației, anularea somației din data de 21.09.2020 în dosarul execuțional nr. x/2020 precum și a tuturor actelor de executare inițiate în temeiul acesteia, anularea încheierii din 21.09.2020 emisă în dosarul execuțional nr. x/2020 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, anularea încheierii de încuviințare cu nr. 2989/2020 din 20.08.2020 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 prin care a fost încuviințată executarea silită.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3577 din 19 noiembrie 2020, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimați prin întâmpinare și a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a reținut că în ipoteza în care contestatoarea are calitatea de judecător (sau procuror, asistent judiciar, grefier, Parchet, Instanță, conform art. 127 alin. (2)

1

și 3 C. proc. civ.), are opțiunea de a alege, pentru soluționarea litigiului său, o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, însă are obligația de a sesiza o altă instanță decât cele din circumscripția instanțelor sub care își desfășoară activitatea.

În speță, cererea de contestație la executare a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în nume propriu, împotriva intimaților, care au și aceștia calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea conform paginii 2 ale considerentelor sentinței civile nr. 418/LM/2020 pronunțată la data de 15 iulie 2020 în dosar nr. x/2018 de către Tribunalul Bihor.

Prin încheierea nr. 2989/2020 din 20 august 2020 pronunțată de către Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 a fost încuviințată executarea silită a sentinței sus menționate împotriva intimaților Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-a apreciat că judecarea unei cereri formulată de un Parchet corespunzător în rang jurisdicțional instanței superioare instanței competente, nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă la care se referă atât instanța Europeană, cât și Curtea Constituțională ori Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile amintite. Astfel, chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (2

1

) nu sunt prevăzute expres și Parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, pârât contestator, intimat etc., Judecătoria Satu Mare a apreciat că aceasta reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului. Din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier, chiar și din cadrul personalului auxiliar, în cadrul Parchetului conduce la aplicarea dispozițiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult atunci când chiar instituția ce cumulează atât puterea jurisdicțională și calitatea de parte formulează cereri în instanță, ar trebui să devină aplicabile dispozițiile alin. (2

1

) și (1) ale art. 127 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 541 din 1 februarie 2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că în contestația la executare de față, calitatea specială o dețin pârâții, ei fiind persoanele la care se referă art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., reclamant fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Aplicând dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. la situația pârâților din prezenta cauză, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că este la latitudinea reclamantului dacă sesizează instanța competentă potrivit normei generale sau cea facultativă, iar dacă optează la cea de-a doua, reclamantul, iar nu pârâtul este cel care alege între instanțele de același grad, dar în altă curte de apel, vecină celei în care este instanța la care funcționează pârâtul

Judecătoria Cluj-Napoca a considerat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare nu poate fi asimilat instanței la care se referă art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că în prezenta cauză, dat fiind incidența dispoziției art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a împrejurării că reclamanta a ales să sesizeze instanța de executare, stabilită potrivit art. 714 și 651 C. proc. civ. a admis excepția și a declinat cererea în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanțe au reținut că în materia contestației la executare competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Satu Mare, raportat la calitatea contestatorului - Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (2

1

) nu sunt prevăzute expres și Parchetele atunci când au calitatea de reclamant.

Obiectul cauzei în privința căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., prin care s-a solicitat solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare potrivit art. 719 alin. (7), suspendarea oricărui act de executare până la soluționarea contestației în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, admiterea contestației, anularea somației din data de 21.09.2020 în dosarul execuțional nr. x/2020 precum și a tuturor actelor de executare inițiate în temeiul acesteia, anularea încheierii din 21.09.2020 emisă în dosarul execuțional nr. x/2020 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, anularea încheierii de încuviințare cu nr. 2989/2020 din 20.08.2020 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 prin care a fost încuviințată executarea silită.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunțate, Înalta Curte reține că instanțele deopotrivă competente să soluționeze contestația la executare sunt cele de la sediul debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Ca atare, în absența unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 și art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Satu Mare, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competență, fixând competența de soluționare a contestației la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanțe.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Bihor), rezultă că cei cinci creditori au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, conform paginii 2 ale considerentelor sentinței civile nr. 418/LM/2020 pronunțată la data de 15 iulie 2020 în dosar nr. x/2018 de către Tribunalul Bihor.

Acest aspect ar fi putut atrage incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar în situația de față, contestatorul nu a înțeles să invoce aceste dispoziții legale, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Reținând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestație la executare revine, spre competentă soluționare, Judecătoriei Satu Mare, aceasta fiind prima instanță competentă sesizată de contestator.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.