ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4915/2021

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2020, la 13 octombrie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment prin B., în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 281 alin. (2) din Legea 207/2015, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili-Serviciul Soluționare Contestații și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația județeană a Finanțelor Publice Olt pentru ca prin hotărârea ce o veți pronunța să se dispună, în temeiul art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ actualizată, anularea actului administrativ denumit Decizie nr. 38/14.04.2020, emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în soluționarea procedurii prealabile și a actelor subsecvente ce au stat la baza emiterii deciziei: Decizia de impunere nr. x/23.09.2014 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/23.09.2014, întocmite de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Olt prin care s-a stabilit diferențe suplimentare de plată pentru TVA în sumă de 13.880.550 reprezentand: 11.793.363 RON TVA și 2.087.187 RON accesorii aferente TVA .

Hotărârea recurată Prin încheierea din 19 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost suspendată judecata cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții ANAF-DGAMC-Serviciul Soluționare Contestații și DGRFP Craiova-AJFP Olt, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția Penală.

Recursul Împotriva încheierii din 19 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății. A susținut că instanța de fond, după patru termene de judecata in care s-au formulat obiective de expertiza, obiectiuni la obiectivele formulate de parata, puncte de vedere a admis cererea paratelor ANAF si a dispus in mod vădit nelegal suspendarea judecații cauzei, in temeiul dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., nesocotind astfel dispozițiile legale in materie respectiv art. 28 alin. (2) Legea 554/200, si hotărârile instanțelor de judecata. Astfel, instanța de fond, dispunând suspendarea judecării in temeiul art. 413 C. proc. civ.., deși societatea a stăruit in soluționarea contestației, a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată stăruie în continuarea judecării pricinii". În opinia recurentei, menținerea suspendării judecații pe motivul existentei unui dosar penal în condițiile mai sus menționate, este vădit nelegala întrucât, asa cum corect a reținut si ICCJ in Decizia 1973/10.04.2019 a S.C. A. S.R.L., "pronunțarea cu prioritate a instanței de contencios administrative asupra realității tranzacțiilor realizate in cadrul raportului de inspecție fiscala nu ar impieta asupra cercetării penale in desfasurare, eventualele constatări definitive ale instanței de contencios administrative cu privire la reclamanta reprezentând o chestiune prealabila de care organele penale vor tine cont in stabilirea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscal cu cererea cu care a fost sesizata". Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 3 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanta de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu o cerere prin care a solicitat anularea actului administrativ denumit Decizie nr. 38/14.04.2020, emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în soluționarea procedurii prealabile și a actelor subsecvente ce au stat la baza emiterii deciziei: Decizia de impunere nr. x/23.09.2014 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/23.09.2014, întocmite de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Olt prin care s-a stabilit diferențe suplimentare de plată pentru TVA în sumă de 13.880.550 reprezentand: 11.793.363 RON TVA și 2.087.187 RON accesorii aferente TVA. Prin încheierea recurată a fost suspendată judecata cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții ANAF-DGAMC-Serviciul Soluționare Contestații și DGRFP Craiova-AJFP Olt, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția Penală, recurenta criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Procedând la analiza criticilor formulate de reclamantă din perspectiva motivelor de casare invocate de către aceasta, instanța de control judiciar reține că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., într-un litigiu de contencios administrativ în care reclamanta stăruie în continuarea judecării pricinii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, conform acestor prevederi legale, se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecarea pricinii." Legea contenciosului administrativ este o lege specială, care prevalează în raport de prevederile C. proc. civ., astfel încât, posibilitatea de suspendare a judecării litigiului de contencios administrativ, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, este condiționată de poziția exprimată de reclamant, persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește continuarea judecării pricinii cu care a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ. Prin urmare, dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ. în ipoteza situației juridice reglementată de textul legal în discuție, norme care se aplică cu prioritate, dat fiind caracterul specific dreptului public. Cum în speță, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar recurenta-reclamantă și-a exprimat opoziția față de suspendarea pricinii, Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecății, conform art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o astfel de suspendare nu poate fi dispusă față de opoziția reclamantului care a atacat actul administrativ. Alături de aceste argumente, instanța de control judiciar constată că prin sentința nr. 2213/24.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1973/10.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis contestația formulată de societate împotriva Deciziei nr. 412/18.12.2014, prin care organul fiscal a dispus suspendarea soluționării contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.09.2014 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/23.09.2014, autoritatea fiscală procedând la soluționarea contestației administrative, prin Decizia nr. 38/14.04.2020 contestată în prezentul dosar. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se poate proceda la verificarea legalității deciziei, având în vedere că organul administrativ a fost în măsură să emită decizia de soluționare a contestatiei administrative. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va casa încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății.