ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4907/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 8 ianuarie 2021, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat sub nr. x/2021, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 03.02.2021 de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2021 s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de petentul A..

La data de 18.02.2021 petentul A. a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri.

Prin încheierea din 8 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 03.02.2021.

Împotriva încheierii din 8 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 Cod porcedură civilă.

În cuprinsul cererii, a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 218 C. proc. civ., avand în vedere art. 268 C. pen., întocmirea procesului-verbal prevazut de art. 218 C. proc. civ. și sesizarea procurorului general al parchetului Direcției Naționale Anticorupție.

În esență, a susținut recurentul că judecătorul fondului invocă prevederi inexistente și se contrazice în alineatele unu și alineatele următoare de la pagina 4 a încheierii recurate, neindicand vreun text de lege care reglementează anularea cererii de chemare în judecată pentru motivul că ar fi informă, făcand trimitere la dispozițiile art. 196 și art. 200 C. proc. civ.

Totodată, recurentul-reclamant a enunțat prevederile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 554/2004, art. 488, 483, 153, 218 C. proc. civ. și art. 267 C. pen.

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întampinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 200 din C. proc. civ. prevăd urmatoarele: "(…)

(3) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(6) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2)."

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei unei încheieri date în soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva soluției de anulare a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (7) C. proc. civ., încheiere care este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 și art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.