ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4902/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, contestație împotriva deciziei nr. 20554/04.07.2019, întrucât aceasta nu i-a acordat o despăgubire echitabilă reprezentând daunele morale și materiale proporțională cu suferința produsă și îndurată.

Prin sentința civilă nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților; a fost anulată parțial Decizia nr. 20554/04.07.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul că a fost obligat Fondul de Garantare a Asiguraților să acorde despăgubiri reclamantei în sumă de 5.000 RON, în loc de suma de 2100 RON, cât a fost acordată; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 305 RON, parte din cheltuielile de judecată; s-au respins restul solicitărilor, ca nefondate.

Împotriva sentinței civile nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta și pârâtul au formulat cereri de recurs.

3.1 Recurenta-reclamantă a arătat că un prim motiv de recurs se refera la faptul ca instanta fondului da o motivare contardictorie in solutionarea cauzei de fata in sensul ca pe de-o parte considera ca "paratul FGA nu preia functiile unui asigurator, ci are menirea de a acoperi despagubirile pentru creditorii societatilor de asigurare aflate in faliment, Curtea constata ca paratul poate proceda la stabilirea cuantumului daunelor morale prin raportare la procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale..." insa trece cu vederea ca aceasta a acordat o despagubire modica de 2.100 RON, exact suma oferita de asiguratorul B., imediat dupa producerea accidentului, astfel incat nu se observa rolul FGA in evaluarea si acordarea despagubirilor morale conform propiilor criterii.(pag. 6, paragrafele 3 si 4 din sentinta recurata).

Mai mult, instanta de fond este intr-o eroare cand sustine că "...paratul nu poate fectua plati cu titlu de despagubiri peste suma de 45.000 RON, iar persoanele indreptatite a primi dasune morale au tendinta de a solicita sume aflate la limita maxima a plafonului de garantare sau chiar peste acest plafon (cum este cazul in speta), apare ca fiind obiectiva si rezonabila necesitatea resimtita de parat de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generala, pentru a diferentia fiecare situatie particulara..."

Ori, aceasta a solicitat doar suma de 50.000 RON, care nu reprezinta decat aproximativ o zecime din plafonul maxim de 450.000 ei, iar in al doilea rand parata FGA nu a facut decat sa preia suma oferita de B. S.A.

Recurenta-reclamantă a considerat ca se impune majorarea despagubirilor morale acordata de catre instanta fondului, intrucat aceste traume fizice si psihice au intervenit la o varsta destul de inaintata, de 65 ani, cand recuperarea organismului este mult mai lenta si greoaie, astfel incat a ramas cu probleme privind mobilitatea si motricitatea, dar si psihice (conform raportul psihologic depus la termenul de judecata din 04.12.2019).

Astfel, aprecierea cuantumului daunelor morale nu se poate rezuma la determinarea suferintelor fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului si implicatiile acestuia pe toate planurile vietii, respectiv social, profesional si familial.

Asa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat la fond, recurenta-reclamantă a efectuat investigatii medicale insemnate atat in perioadele de spitalizare initiala, cat si ulterior in perioadele necesare recuperarii, recuperare care a fost de lunga durata si care a necesitat mai multe tratamente si proceduri de recuperare. În opinia sa, trebuie retinut de asemenea faptul ca vatamarea sa a avut loc intr-un accident de circulatie extrem de violent, ramanand cu o temere de a mai merge cu mijloace auto si avand un impact asupra familiei foarte mare, intrucat in loc sa se bucure de viata si sa iși crească nepotii, a trebuit sa meargă pe la spitale pentru a urma procedurile de recuperare. Este astfel evident ca a existat o suferinta provocata atat reclamantei, cat si familei sale prin faptul ca membrii acesteia, cu schimbul, au trebuit sa o insoteasca in diverse Unitati spitalicesti pentru investigatii si tratament. Acest eveniment trebuie corelat obligatoriu cu dependenta emotionala fata de membrii familiei, gradul de apropiere al persoanelor, structura sufleteasca si personalitatea subiectilor in cauza, intrucat atat copiii cat si nepotii săi i-au vazut transformatia provocată de durerea fizica cat si de cea psihica. Vatamarile suferite au condus la modificarea in mod definitiv si iremediabil a vietii linistite de familie pe care o aveam alaturi de aceasta, transformandu-se dintr-o persoana sanatoasa emotional, echilibrata cu un statut familial fericit, intr-o persoana cu tulburari afective si psihologice. Totodată, perioada de timp scursa de la producerea accidentului si pana acum, de peste 5 ani, a reprezentat si reprezinta o lunga perioada de suferinte fizice si psihice, tratamente si frustrari.

Consecintele negative suferite de reclamantă sunt printre cele mai grave, fiindu-i luat dreptul la sanatate, dreptul la fericire, art. 22 din Constitutia Romaniei garantand dreptul la viata precum si dreptul la integritatea fizica si psihica a persoanei.

Ori, paratul FGA da o motivare contradictorie cu privire la diminuarea exagerata a despagubirilor morale solicitate, in sensul ca pe de-o parte constata si retine ca a ramas cu sechele fizice si psihice, iar pe de alta parte concluzioneaza ca "... in dosarul de dauna exista adresa de ofertare nr. 41.27699/06.04.2016 formulata de B. S.A., pentru suma de 2.100 RON, urmand a fi propusa la plata aceasta suma."

Evaluarea despagubirilor morale din prezentul dosar solicită sa fie facuta in raport cu toate circumstantele concrete ale cauzei, instanta luand in considerare împrejurarile dramatice ale producerii accidentului, suferinta puternica indurata, intensitatea cu care au fost percepute consecintele acestui eveniment tragic si nu in ultimul rand, imposibilitatea de a surmonta in totalitate evenimentul dureros aparut in viata sa.

Cuantificarea valorica, materiala, trebuie admisa printre masurile de repararea prjudiciilor morale, in virtutea acelorasi ratiuni, adica sa poata oferi persoanelor lezate o anumita compensatie pentru raul suferit, o anumita usurare a suferintelor suportate, care poate fi nu atat un efect al cuantumului sumei acordate - desi nici de neglijat - cat al simplului fapt ca despagubirea sa ii fie recunoscuta si acordata in mod corect.

Principiile definitorii privind apararea si garantarea dreptului la integritate fizica si psihica alaturi de principiile ce guverneaza raspunderea civila delictuala privind dreptul la reparatie integrala a celui prejudiciat, completate cu prevederile legale in materie de asigurari, reprezinta temeiul de drept al despagubirilor cuvenite. In aceste conditi, compensatiile cu titlu de daune morale, sunt cerute in temeiul art. 253 alin. (4) coroborat cu art. 1.349 si art. 1.391 C. civ. precum si cu dispozitiile Ordinului nr. 14/2011.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat o apreciere corecta si echitabila a intregului probatoriu existent in dosar, cantarirea si evaluarea suferintelor partii implicate, individualizand prin hotararea pronuntata elementele ce determina particularitatile despagubirilor acordate, criteriile mai inainte mentionate fiind cunoscute si acceptate (ex. Decizia penală nr. 2617/09.07.2009 a ICCJ - sectia penala) ca fiind fundamentale pentru raportarea oricarei hotarari la cazul concret, astfel incat sa se asigure nu doar scopul investirii instantei, ci si realizarea finalitatii raspunderii civile, solicitând instantei de control judiciar sa aplice jurisprudenta CEDO (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit s.a.) - obligatorie conform art. 11 si art. 20 din Constitutie, respectiv art. 4 C. civ. - jurisprudenta care a statuat ca despagubirile acordate trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere totodata gradul de lezare a valorilor ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora.

A mai făcut trimitere la decizia civilă nr. 824/06.04.2016 a ICCJ sectia a-l-a Civila, decizia penală nr. 2175/2011 pronuntata de ÎCCJ in dosarul nr. x/2009.

In concluzie, a solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare, in principal, iar, in subsidiar, majorarea cuantumului despagubirilor morale acordate de Fondul de Garantare a Asiguratilor si obligarea la acordarea sumei mentionata in cererea de plata depusa acestuia in data de 15.06.2017, respectiv de 50.000 RON (cincizecimiilei).

3.2 Recurentul-pârât a invocat cazurile de casare prevăzute C. proc. civ. la art. 488 alin. (1) pct. (4), (6) și (8).

Cu privire la majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale a susținut incidenta art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a arătat că instanta de fond, admițând in parte contestatia, nu numai ca a anulat in parte decizia atacata, dar a procedat si la stabilirea despagubirilor.

Cata vreme instanta exercita un control de legalitate si nu de oportunitate a actului administrativ, prin cuantificarea sumei a apreciat ca instanta si-a atribuit competente care erau date de legiuitor in competenta autoritatii administrative-respectiv Comisiei Speciale din cadrul pârâtului.

Consecința anulării deciziei este aceea a obligării pârâtului FGA la reanalizarea cererii de plată sigur tinand cont de considerentele instantei de judecata pe care le-ar fi ignorat initial (situatia particulara a reclamantei, consecintele concrete ale faptei ilicite altele decat cele ce reies din inscrisurile aflate la dosarul administrative - ca reclamanta a fost tarata pe asfalt, ca prejudiciul psihologic a fost unul insemnat dupa cum rezulta dintr-un raport psihologic extrajudiciar emis in 26.11.2019 pe care pârâtul nu l-a analizat in momentul emiterii deciziei, nefacand parte din documentatia adninistrativa astfel incat nu putea rerinc o stare de fapt ce mica sa fie stabilita pe probe administrate ulterior.)

Chiar dacă dispozitiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ consacră caracterul de plină jurisdicție pentru instanta de contencios administrativ, conferindu-i posibilitatea să reformeze decizia administrativă, aceasta poate avea loc doar în măsura în care eventuale obligare a pârâtului la reevaluarea situatiei ar prezenta caracter exclusiv formal, lipsind litigiul de finalitatea sa firească.

Or, în speță, nu se regăsește această situație, instanta stabilind criterii proprii si procedand si la individualizarea intinderii prejudiciului, obligarea FGA la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale, neavând, în opinia sa, caracter exclusiv formal întrucât FGA nu a avut in vedere argumentele retinute de instanta, ba mai mult a aratat cu ocazia concluziilor puse pe fondul cauzei ca evaluarea psihologica nu s-a efectuat in conditii de contradictorialitate, iar din inscrisurile medicale ce au constituit documentatia administrativa nu rezulta consecinte vatamatoare retinute.

A apreciat recurentul-pârât ca in mod legal a adoptat criterii obiective de cuantificare a daunelor morale tinand cont de obligatia instituita in sarcina Comisiei Speciale a FGA, care trebuie sa instrumenteze cererile de plata tinand cont de legislatia aplicabila contractului de asigurare- in speta-contractului de asigurare pentru raspundere civila obligatorie ale carui clauze pentru transparenta au fost transpuse in Ordinul CSA nr. 14/2011, la nivelul FGA s-a adoptat prin Decizia Directorului General nr. 74/2018 Procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare(morale si materiale) izvorand din cazuri de vatamari corporale sau deces.

Pe de alta parte, instanta de fond nu a aratat nici motivele pentru care a inteles sa inlature concluziile certificatului medico-legal din care rezulta fara putinta de tagada ca reclamanta a necesitat in vederea vindecarii 6-7 zile si din care nu rezulta trauma psihica severa suferita de reclamanta. Astfel, raportat la prevederile incidente in materie, concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" nu puteau fi inlaturate decat printr-un raport de expertiza intocmit de aceeasi institutie medico-legala.

Efectuarea acestor operatiuni de stabilire a timpului de recuperare medicala sau a legaturii cauzale intre accident si leziunile traumatice si urmarile acestora este in competenta INML Mina Minovici conform Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, coroborata cu dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, făcând trimitere la art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 1/2000, art. 3, art. 16, art. 18 și 19 din O.G. nr. 1/2000, Art. 9, art. 10, art. 11 alin. (4) din Ordinul 1134/C/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale persoanelor interesate și care cuprinde date privind examinarea medico-legală.

Asadar, in contextul in care, nu s-au administrat probe noi, in conditii de contradictorialitate si nemijlocire - raport de noua expertiza medico-legala/contraexpertiza/avizarea raportului de expertiza, nu cunoaste motivele pentru care instanta a inlaturat concluziile raportului de expertiza, retinand existenta unei legaturi cauzale intre leziunile traumatice suferite in urma accidentului si prejudiciul psihologic insemnat (in cauza nu s-au audiat nici martori).

Dincolo de aspectele invederate, ramane imprejurarea ca s-a incalcat dreptul la aparare al recurentului, care nu a avut posibilitatea sa formuleze obiective sau obiectiuni in ce priveste aceasta evaluare.

Prin urmare, a considerat ca daca din probele administrate cu ocazia judecatii pe fond, rezultau imprejurari noi, sau elemente de fapt si de drept pe care autoritatea administrativa le-ar fi nesocotit cu ocazia stabilirii despagubirilor datorate, instanta putea sa oblige FGA la reanalizarea cererii de plata tinand cont de considerentele instantei, dar nu sa procedeze la o evaluare proprie a prejudiciului, prin asumarea competentelor Comisiei Speciale din cadrul FGA, precum si a celor specifice institutelor de medicina medico-legala, singurele abilitate sa constate legaturi cauzale, sau sa determine gravitatea leziunilor traumatice inclusiv psihologice/psihiatrice si intinderea in timp a consecintelor nefaste, astfel incat, în opinia sa, devine aplicabil art. 488 alin. (4) C. proc. civ.

În susținerea incidentei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a apreciat ca Sentinta nr. 916/2019 fie nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, fie acestea sunt contradictorii.

A considerat ca argumentele instantei sunt contradictorii, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că obligația de motivare a hotărârii judecătorești servește la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac, făcând trimitere la art. 6 alin. (1) al Conventiei EDO.

Or, instanta retine ca este firesc ca, la stabilirea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguratilor sa tina seama de criterii determinante, iar incadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedura interna, are in vedere si practica instantelor de judecata in situatii " ca apoi sa retina ca ar fi ignorat: gravitatea prejudiciului psihologic.

In esenta, tot rationamentul instantei este intemeiat pe o evaluare psihologica care nu a fost dispusa de instanta, proba la a carei administrare pârâtul s-a opus. Caci se retine initial ca din raportul de expertiza rezulta gravitatea leziunilor si durata mentinerii consecintelor vatamarii ca apoi sa se retina ca raportul de evaluare psihologica extrajudiciar releva alte dimensiuni ale prejudiciului moral al reclamantei. Or, probele nu au o valoare dinainte stabilita, potrivit art. 250 și art. 264 C. proc. civ.

Pârâtul, la emiterea actului administrativ a avut in vedere concluziile certificatului medico-legal, pe care instanta le-a inlaturat, fara sa arate pentru ce motive sunt preferate concluziile unui raport care nu a fost intocmit conform prevederilor legale in detrimentul concluziilor medicilor legisti care au indrituirea de a se pronunta inclusiv asupra acestor aspecte.

Pe de o parte, instanta de fond indica criterii relevante pentru stabilirea daunelor morale iar, pe de alta parte insa, daca instanta ar fi analizat fiecare criteriu retinut ca relevant in stabilirea daunelor morale, solutia nu putea fi decat de respingere in intregime a contestatiei. Astfel, instanta are in vedere criterii precum pierderea capacitatii de munca, ori nu e cazul reclamantei, vindecarea s-a facut fara constituirea de sechele - cum rezulta de altfel din certificatul medico-legal, iar viata reclamantei nu a fost pusa in pericol.

Recurentul-pârât a susținut că nu s-a verificat o coroborare a concluziilor ce rezultau din analiza probelor administrate caci concluziile raportului de evaluare psihologica nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cauza, invocând dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 1/2000, arătând că instanta de fond inlatura concluziile unei lucrari stiintifice pe baza unui raport intocmit pro-cauza de catre un psiholog care nu are calitatea de expert medico-legal.

A mai susținut că instanta in limitele investirii (daca este sau nu opozabila reclamantului modalitatea de stabilire a daunelor morale prin raportare la criteriile adoptate prin Decizia nr. 74/2018) trebuia sa se pronunte asupra apararilor formulate, in caz contrar fiind incalcat dreptul de aparare al pârâtului.

Astfel, controlul de legalitate al instantei viza actul administrativ si motivarea acestuia, ori legiuitorul a dat in sarcina Comisiei speciale din cadrul FGA atributul de a cuantifica daunele morale cat si posibilitatea de a adopta proceduri proprii care sa reglementeze activitatea institutiei (art. 39 din Legea nr. 213/2015).

Or, desi instanta de fond a analizat Procedura adoptata de FGA, stabilind ca nu este abuziv ca FGA sa se raporteze la anumite criterii obiective pentru determinarea daunelor morale, ba chiar instanta a identificat noi criterii, totusi, intr-un final instanta de fond a dat valoare probatorie propriilor sustineri ale reclamantei, nedovedite, care a aratat ca urmarile accidentului rutier au fost unele mult mai grave decat reiese din concluziile raportului de expertiza medico-legala.

Pe de alta parte, tocmai in considerarea acelor urmari cu mult mai grave -dinamica producerii vatamarilor prin tarare pe asfalt (care nu rezulta lotusi din inscrisuri), stresul posttraumatic, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume mult mai mari cu titlu de daune morale si materiale - solicitare pe care totusi instanta de fond o respinge.

De altfel, in vederea adoptarii unor criterii de cuantificare a daunelor morale, FGA a facut demersuri pentru identificarea unor studii de specialitate medicala privind intensitatea durerii resimtita de creditorii de asigurare spre a fi posibila acordarea daunelor proportional cu vatamarile suferite. Insa, in urma verificarilor efectuate, a luat la cunostinta ca modalitatea in care fiecare individ resimte durerea este subiectiva si se raporteaza la propriul organism, astfel incat singurul indiciu despre intensitatea durerii il pot constitui medicamentele administrate pentru ameliorarea simptomelor. Chiar si asa insa, rezulta imposibil pentru FGA sa realizeze o clasificare a medicamentelor antiinflamatoare existente pe piata, in lipsa unor lucrari de specialitate care sa realizeze astfel de studii comparative.

Ori, in conditiile in care, chiar daca membrii Comisiei Speciale ar incerca ca indivizi sa se transpuna in situatia petentei, este imposibil ca acestia sa resimta aceleasi sentimente sau aceeasi intensitate a durerii, motiv pentru care era vitala adoptarea unor criterii obiective, transparente, care sa excluda abuzurile. Astfel de criterii obiective sunt cel al numarului de zile de ingrijiri medicale necesitat in vederea vindecarii, al imprejurarilor concrete ale cauzei, al gravitatii prejudiciului din perspectiva afectarii situatiei familiale, profesionale si sociale.

Insa utilizarea criteriului numarului zilelor de ingrijiri medicale nu presupune si ignorarea diagnosticului petentului, sau a consecintelor accidentului rutier, caci numarul zilelor de ingrijiri medicale este utilizat pentru incadrarea intr-unul dintre cele 3 praguri de despagubire prevazute de Procedura de vatamari corporale, insa pentru determinarea concreta a sumei acordate pe zi de ingrijire medicala - intre 125 si 900 RON - sunt avute in vedere consecintele negative resimtite de petent astfel cum reies din inscrisurile aferente dosarului de dauna. Astfel ca nu se verifica sustinerea ca pârâtul ar fi ignorat consecintele vatamatoare ale accidentului raportandu-se strict la numarul zilelor de ingrijiri medicale.

Recurentul a invocat și faptul că FGA este o persoana juridica de drept public (art. 1 din legea cadru) si atat Legea nr. 213/2015, cat si Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare și de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum și procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile acestuia. Conform art. 30 din Legea nr. 213/2015: (1)Fondul și Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

Așadar, Fondul de Garantare a adoptat, prin Decizia Directorului General nr. 74/2018, procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale sau decese adoptand criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita savarsirea unor discriminari intr-un domeniu atat de sensibil, in care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor, cu atat mai mult cu cat FGA a fost insarcinat sa gestioneze fonduri publice, care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situatia o impune.

Prin urmare, nu s-ar putea sustine ca FGA ar fi stabilit in mod arbitrar cuantumul daunelor morale, iar recurgerea la o procedura interna standardizata nu contravine vreunei prevederi legale si nici nu este de natura a leza dreptul persoanei indreptatite de a primi daune morale, ci, dimpotriva, are rolul de a asigura transparenta in procesul adoptarii solutiei administrative, precum si a unui tratament echitabil pentru potentialii creditori de asigurare.

A mai invederat recurentul-pârât ca sarcina probei apartine petentei, dupa cum rezulta si din dispozitiile art. 14 din Legea nr. 213/2015, potrivit carora petenta este tinuta ca odata cu cererea de plata sa anexeze si documente justificative in sustinerea acesteia. Nu reiese din documentatia depusa nici reclamanta ar suferi de atacuri de panica sau ca acestea sunt in raport cauzal cu leziunile suferite in cursul anului 2014, sau ca durerile resimtite de dumneaei sunt urmare a traumatismelor si nu simptome ale unor afectiuni specifice varsei inaintate.

Dupa cum s-a aratat, nu exista criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vatamari corporale, deci nu exista o lege ale carei prevederi sa le fi incalcat. Pentru emiterea deciziei contestate FGA a avut in vedere următoarele aspecte: 1. Reclamanta a necesitat spre vindecare 6-7 zile de ingrijiri medicale, raportat la diagnosticul stabilit de Institutul de Medicina Legala; 2. Vindecarea s-a produs complet si corect, fara constituirea de sechele morfo-functionale, reclamanta nefiind incadrata in grad de handicap; 3. Viata reclamantei nu i-a fost pusa in pericol de leziunile suferite; 4. Reclamanta nu prezinta incapacitate adaptativa conform inscrisurilor medicale; 5. Nu prezinta infirmitate fizica/pierdere de organ/simt.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011, instanta de fond efectuând o gresita aplicare a legii, cata vreme s-au desconsiderat prevederile acestui articol, precum și art. 16 din Constitutie, în raport de care, în opinia sa, nu se poate reține argumentul invocat de instanta ca orice standardizare are caracter pur orientativ, caci procedura si criteriile adoptate de pârât vin doar in corecta aplicare a dispozitiilor art. 16 din Constitutia Romaniei.

Pe de alta parte, astfel cum a subliniat anterior, existenta unor criterii obiective in cuantificarea daunelor morale este una imperios necesara tocmai pentru a elimina potentiale discriminari intre creditorii de asigurare si intre tipurile si gravitatea leziunilor. Ori pârâtul nu vede in baza caror criterii s-ar putea stabili un prag in care sa se acorde 700 RON/zi de ingrijire medicala (pe care subscrisa il acorda doar pentru pragul 3 si leziuni ce depasesc 90 de zile de ingrijiri medicale). Suma acordata in prezenta cauza este prea oneroasa raportat la materialul probator luat in analiza de catre Comisia Speciala, si depasesc granitele unor daune morale rezonabile si functia pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru persoanele vatanate care au fost supuse unor suferinte psihice.

A considerat, totodată, ca problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinta psihica incercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata. Daunele morale nu reprezinta pretul platit pentru suferintele psihice care sunt inestimabile, ci reprezinta o reparatie simbolica, stabilita din perspectiva consecintelor in planul vietii personale si sociale.

Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs. Onorata instanta de recurs trebuie asadar sa aprecieze corespunzator sumele ce urmeaza a se acorda cu titlu de daune morale astfel incat acestea sa reprezinte o justa compensatie și nu o imbogatire fara justa.

Prin întâmpinarea formulată, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul FGA.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 mai 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 21 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

La data de 21.09.2014 s-a produs un accident rutier pe raza localității Veliko Tarnovo din Bulgaria, ca urmare a neadaptării de către șofer a vitezei la condițiile meteo și de drum.

Accidentul rutier a fost unul foarte violent în sensul că autocarul în care se afla, datorită vitezei excesive de deplasare pe un segment de drum în panta și cu succesiuni de curbe unde limita maxima era de 50 km/h, dar și manevrelor șoferului, s-a răsturnat pe partea dreapta, moment în care aflându-se la geam pe partea pe care autocarul s-a răsturnat, a căzut pe spate și a fost târâtă pe asfalt întrucât geamul lateral s-a spart.

Autocarul cu numărul de înmatriculare x aparținea societății de turism C. S.R.L. de la care a achiziționat biletele de vacanta, și era asigurat la S.C. B. S.A., societate care a intrat în faliment la data de 16.02.2017.

Instanța reține în fapt că prin cererea de plata înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/15.06.2017 reclamanta a solicitat sa fie despăgubită din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 50.000 RON reprezentând despăgubiri morale, cererea fiind admisă pentru suma de 2100 RON.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat, în principal anularea deciziei nr. 20554/04.07.2019 emisă de căre pârâtul FGA, întrucât nu i-a fost acordată o despăgubire echitabilă reprezentând daunele morale și materiale proporțională cu suferința produsă și îndurată.

Prin sentința recurată, s-a admis în parte acțiunea, reclamanta și pârâtul exercitând calea de atac a recursului.

2.1 Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât

Recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a admis in parte contestatia si nu numai ca a anulat in parte decizia atacata, dar a procedat si la stabilirea despagubirilor, iar cata vreme instanta exercita un control de legalitate si nu de oportunitate a actului administrativ, prin cuantificarea sumei a apreciat ca instanta si-a atribuit competente care erau date de legiuitor in competenta autoritatii administrative-respectiv Comisiei Speciale din cadrul pârâtului.

Înalta Curte apreciază că, față de criticile de nelegalitate formulate, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative.

Or, în cauză, prima instanță a apreciat, în mod corect, că procedura utilizată de pârât nu exclude controlul instanței asupra cuantumului daunelor morale, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revenind judecătorului sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze, judecata efectuându-se în echitate.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul - reclamante subsumate motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi primit, urmând a fi respins ca nefondat.

2.2 Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât și de recurenta-reclamantă

Înalta Curte reține că acesta este incident numai atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ambele teze fiind invocate de recurentul-pârât, recurenta-reclamantă invocând doar existența unor motive contradictorii.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.

Astfel, se constată că hotărârea explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că este neîntemeiată acțiunea cu care a fost învestit. Din punct de vedere al tehnicii de motivare a unei hotărâri judecătorești, Înalta Curte va reține că maniera de redactare (mai extinsă sau mai restrânsă) depinde de fiecare judecător în parte, iar hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv pentru toate argumentele aduse de parte, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză.

Așadar, sentința instanței de fond nu conține o motivare sumară ci, dimpotrivă, cuprinde analiza chestiunilor decisive în rezolvarea litigiului în raport de legislația aplicabilă speței deduse judecății.

În consecință, Înalta Curte nu poate reține acest motiv de recurs, apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În sensul acestor dispoziții din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului-pârât neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul primei teze a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici cea de-a doua teză a acestui articol, invocată de ambii recurenți, nu este incidentă în cauză.

Înalta Curte observă că această teză se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurenti ca atare.

Astfel, susținerile recurentei-reclamante în sensul că pe de-o parte considera ca parata FGA nu preia functiile unui asigurator, ci are menirea de a acoperi despagubirile pentru creditorii societatilor de asigurare aflate in faliment, Curtea constata ca paratul poate proceda la stabilirea cuantumului daunelor morale prin raportare la procedura de solutionare pe cale amiabila a pretentiilor pecuniare izvorate din cazuri de vatamari corporale (...), insa trece cu vederea ca aceasta a acordat o despagubire modica de 2.100 RON, exact suma oferita de asiguratorul B., imediat dupa producerea accidentului, astfel incat nu se observa rolul FGA in evaluarea si acordarea despagubirilor morale conform propiilor criterii.(pag. 6, paragrafele 3 si 4 din sentinta recurata) și susținerile recurentului-pârât în sensul că instanta retine ca este firesc ca, la stabilirea cuantumului despagubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguratilor sa tina seama de criterii determinante, iar incadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedura interna, are in vedere si practica instantelor de judecata in situatii " ca apoi sa retina ca ar fi ignorat: gravitatea prejudiciului psihologic, nu constituie motive contradictorii în sensul antereferit.

2.3 Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă și de recurentul-pârât

Amintește Înalta Curte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinței recurate.

2.3.1 Se constată că prin calea de atac exercitată, recurenta-reclamantă și-a manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, solicitând majorarea până la limita cuantumului solicitat de aceasta, invocând argumente similare cu cele expuse în fața primei instanțe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtășită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

"1. în caz de vătămare corporală:

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din Romania;."

Astfel, în literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească s-a arătat că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În raport de aceste dispoziții legale și de circumstanțele factuale concrete, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că în speța de față, reclamanta a fost încadrată în mod corect la Pragul 1 al "Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", conform criteriilor enumerate la Anexa 2, dosar atașat, stabilindu-se că reclamanta poate fi despăgubită la nivelul de 300 RON/zi de îngrijire medicală, în total cu suma de 2100 RON.

Însă astfel cum s-a reținut anterior, procedura utilizată de pârât nu exclude controlul instanței asupra cuantumului daunelor morale, având în vedere gradul ridicat de generalitate al statisticilor, revenind judecătorului sarcina de a stabili cuantumul prejudiciului, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze.

Prin urmare, în mod corect, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că întinderea și intensitatea daunelor morale cauzate de o vătămare corporală sunt determinate nu numai de gravitatea vătămării (care poate rezulta din certificatul medico - legal), ci și de natura intervențiilor medicale necesare pentru vindecarea victimei accidentului, de existența unor urme vizibile în prezent ca urmare a vătămării, de apariția unor complicații, de eventuala punere în primejdie a vieții persoanei ori pierderea capacității sale de muncă cu repercusiuni asupra sentimentului de izolare socială, de existența unui eventual prejudiciu estetic adus victimei, de caracterul permanent/temporar al vătămării produse, inclusiv de existența așa - numitului prejudiciu de agrement, considerând că reclamanta a suferit o astfel de pagubă, constând în privarea de avantajele unei vieți normale, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, reliefate și de către raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică care a stabilit existența unui stres posttraumatic clinic urmare a accidentului rutier, astfel încât aceasta poate pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care să îi ofere o necesară satisfacție.

Totodată, în ceea ce o privește pe reclamantă, pe lângă prejudiciul corporal, cauzat prin vătămarea adusă integrității corporale, instanța reține și prejudiciul pur psihologic datorat faptului că accidentul i-a provocat leziuni determinând o altă atitudine psihică a acesteia, care i-a afectat calitatea vieții și i-a produs stres emoțional semnificativ clinic, mai greu de înlăturat la persoanele cu o vârstă înaintată, apreciind că se justifică justifică acordarea de daune morale în cuantum total de 5.000 RON.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că solicitarea reclamantei în sensul că se impune acordarea daunelor morale într-un cuantum mai mare nu poate fi primită.

Instanța de control judiciar amintește că ceea ce se urmărește prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferințe psihice/emoționale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenția ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Or, aspectele invocate de recurenta-reclamantă au fost supuse în această formă controlului de legalitate în fața primei instanțe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă.

2.3.2 Înalta Curte reține că nici argumentele invocate de pârât în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Astfel, în esență, recurentul-pârât a criticat majorarea de către instanța de judecată a cuantumului sumei reprezentând daune morale, în mod greșit, în opinia sa, aceasta nefăcând aprecierea prin raportare exclusivă la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din raportul medico-legal întocmit ulterior accidentului auto, ale cărui concluzii recurentul-pârât le consideră a fi înlăturate din acest motiv, cu încălcarea prevederilor legale cu privire la actele medico-legale.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte reiterează reținerile anterioare referitoare la aspectele din literatura de specialitate, dar și din practica judecătorească națională și a Curtii Europene a Drepturilor Omului, și a statuărilor instanței supreme în sensul că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc prin evaluare și în acest scop și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale, susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

Astfel, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea traumatismelor suferite de reclamantă, descrise prin raportul de expertiză medico-legal, este pertinentă în stabilirea unor daune materiale și poate constitui un punct de pornire în evaluarea daunelor morale acordate pentru compensarea suferințelor fizice îndurate în această etapă a recuperării, însă, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral încercat de reclamantă din cauza urmărilor accidentului, urmări care au afectat atât starea de sănătate normală cât și viață familială liniștită de care acesta se bucura anterior, numărul de zile de îngrijiri nu poate constitui singurul criteriu obiectiv de pornire în evaluarea prejudiciului moral, astfel cum încearcă să inducă recurentul.

Nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, astfel cum a susținut recurentul-pârât, în condițiile în care proba cu înscrisuri, respectiv raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică, a fost pusă în dicuția părților, FGA opunându-se încuviințării, astfel cum susține prin memoriul de recurs, faptul că instanța a încuviințat motivat această probă, prin încheierea din data de 4 decembrie 2019, neputând echivala cu încălcarea principiilor în discuție.

În fine, reține instanța de control judiciar că judecătorul fondului a argumentat modul în care întinderea prejudiciului invocat de reclamantă a fost susținută și cu raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică în discuție, astfel că nu se poate susține că prin aceasta a fost înlăturat/anulat raportul medico-legal prin care s-a constatat ulterior producerii accidentului numărul de zile de îngrijiri medicale, ci alături de acest criteriu obiectiv, judecând în echitate, astfel cum s-a reținut la punctele anterioare, acesta a avut în vedere celelalte aspecte susținute și cu raportul de expertiză extrajudiciară, în raport de care, de altfel, își argumentează recurentul-pârât toate susținerile din memoriul de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin memoriile de recurs de reclamantă și de pârât nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 916 din 6 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.