ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4860/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în principal, anularea Deciziei nr. 18712/12.06.2015 (DMP/CC/nr. 34/12.06.2015), prin care a fost respinsă contestația administrativă, și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, emise de pârâtă.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii administrative de retragere integrală a sprijinului financiar acordat cu măsura reducerii sprijinului financiar acordat la valoarea costurilor eligibile, justificate documentar și faptic, cu respectarea prevederilor subpunctului 2.5.1 din Norma din 23.04.2008 de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, cu modificări (adică limitarea retragerii finanțării la recuperarea eventualelor plăți necuvenite sau neeligibile, în cazul în care se va aprecia că există astfel de plăți).

1.2. Prin sentința civilă nr. 1462 din 27 aprilie 2016, Curtea a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a anulat, în parte, Decizia nr. 18712/12.06.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, în sensul reducerii valorii creanței fiscale la nivelul cheltuielilor constatate neeligibile de organul de control, respingând, în rest, acțiunea.

1.3. Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin decizia civilă nr. 3396 din 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A reținut instanța de control judiciar, în esență, că instanța de fond nu a analizat argumentele reclamantei, rezumându-se la reluarea considerentelor procesului-verbal de nereguli, respectiv a Autorității de Audit.

De asemenea, prima instanță nu s-a referit la dispozițiile subpct. 2.5.1 din Anexa la OMADR nr. 247/2008, care stabilește cuantumului sprijinului financiar la 75% din valoarea cheltuielilor efectuate, iar nu integral la valoarea cheltuielilor declarate eligibile, și nu a stabilit care variantă a Manualului de procedură este aplicabilă, versiunea 6.3 a manualului fiind contestată de reclamantă, și nici care este relevanța acestor prevederi ale manualului, raportat la cadrul normativ reprezentat de subpct. 2.5.1 din Anexa la OMADR nr. 247/2008.

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 88 din 7 februarie 2020, Curtea a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia APIA nr. 18712/12.06.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015, în ceea ce privește creanța bugetară ce depășește suma de 294.725,69 RON.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, cu consecința menținerii în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015.

A susținut recurenta-pârâtă că instanța de fond a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, respective pct. 511 din Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi, O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispozițiile specific referitoare la anumite produse agricole, Regulamentul (CE) nr. 491/2009 de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 491/2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele din sectorul vitivinicol, OMADR nr. 247/2008 pentru aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole desfășurate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nu pot fi reținute aprecierile instanței de fond, în sensul că stabilirea unei creanțe de 100%, adică de 740.959,58 RON, în condițiile în care cheltuielile neeligibile reprezintă suma de 392.290,52 RON, constituie o încălcare a principiului proporționalității prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru că, așa cum rezultă din raportul Autorității de Audit, în cazul intimatei-reclamante procentul reprezentând valoarea costurilor efectuate este de 124,54 (costurile fiind majorate nelegal).

Conform subpct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008, "Sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depășește 75% din valoarea cheltuielilor efectuate. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor".

Totodată, conform art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele din sectorul vitivinicol, în cazul în care operațiunea care face obiectul cererii de sprijin nu a fost realizată în totalitate din alte motive decât cele de forță majoră sau de circumstanțe excepționale și atunci când a fost acordat un sprijin după realizarea unor operațiuni individuale care fac parte din operațiunea globală vizată de cererea de sprijin, statele membre recuperează ajutorul plătit.

Instanța de fond a validat constatările Autorității de Audit, constatări ce au fost reținute în procesul-verbal atacat, însă în considerente a interpretat greșit dispozițiile pct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008. Așa cum rezultă din raportul Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a constatat acordarea nelegală a sumei de 392.920,52 RON din totalitatea costurilor efective inserate și asumate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în centralizatorul costurilor efectuate în sumă de 987.899,04 RON, rezultând un procent de acoperire a sprijinului financiar de 124,54, conducând la neeligibilitatea finanțării măsurii.

Recurenta-pârâtă a prezentat calculul referitor la suma solicitată prin cererea de sprijin (750.338,82 RON), centralizatorul costurilor efectuate realizat de intimata-reclamantă (987.899,04 RON), suma solicitată la plată și plătită în procent de 75 (740.959,58 RON), suma considerată nelegală de Autoritatea de Audit-Curtea de Conturi a României (392.920,52 RON), suma considerată eligibilă de prima instanță (594.978,52 RON) și cuantumul procentului sprijinului financiar (740.959,58 RON, sprijin care reprezintă 124,54% din suma eligibilă (594.978,52 RON).

A concluzionat recurenta că sprijinul acordat, 740.959,58 RON, reprezintă 124,54% (mai mult de 75%) din suma de 594.978,52 RON (considerată eligibilă de instanța de fond), iar, potrivit pct. 2.5.1. din Anexa la Ordinul nr. 247/2008, întreaga sumă acordată este considerată neeligibilă, impunându-se recuperarea în totalitate a acesteia.

În continuarea aserțiunilor sale, recurenta a prezentat situația de fapt și constatările Autorității de Audit-Curtea de Conturi a României, constatări ce au determinat emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015.

Conform Adresei nr. x/16.02.2015 emisă de Autoritatea de Audit, prin care se dispunea luarea măsurilor pentru implementarea recomandărilor formulate în cuprinsul rapoartelor de audit, echipa de control din cadrul Direcției Măsuri de Piață din cadrul APIA, potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, a procedat la punerea în aplicare a constatărilor și concluziilor Autorității de Audit și a întocmit procesul-verbal contestat în vederea recuperării creanței.

În vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată și funcționează Autoritatea de Audit pentru fondurile nerambursabile de preaderarea acordate României de Uniunea Europeană prin programele PHARE, ISPA și SAPARD, pentru fondurile structurale și de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate susținerii agriculturii și dezvoltării rurale, Autoritatea de Audit îndeplinește rolul de organism de certificare (OC).

Astfel, a apreciat recurenta-pârâtă că se impune casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii și menținerea în totalitate a procesului-verbal atacat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. Zimnicea a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.04.2015 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, corelativ, Decizia nr. 18712/12.06.2016 emisă de aceeași instituție în soluționarea contestației formulate împotriva acestui act.

Prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat în parte actele administrative contestate, în ceea ce privește suma de 294.725,69 RON.

Recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură a susținut incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 și a Manualului de proceduri vers. 6.3.

4.2. Observă Înalta Curte, însă, că trimiterea la aceste dispoziții legale este formală, nefiind indicată pretinsa nelegalitate a hotărârii judecătorești atacate, din această perspectivă.

Astfel, în ceea ce privește prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, prima instanță nu a negat competența Autorității de Audit de a efectua audit public extern la societatea reclamantă, însă, după cum s-a reținut și în primul ciclu procesual prin decizia instanței de control judiciar, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația de a efectua propriile verificări necesare stabilirii creanței bugetare rezultate din nereguli.

4.3. De asemenea, nu se poate constata nici încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor subpct. 2.5.1 din Anexa la Ordinul nr. 247/2008 și a Manualului de proceduri versiunea 6.3, versiune a cărei incidență stabilită de instanță (fiind aplicabilă în privința procedurii de lucru interne a autorității pârâte la data efectuării controlului) nu a fost combătută în recurs.

Conform acestor dispoziții legale, "Sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depășește 75% din valoarea cheltuielilor efectuate. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor".

Potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, corect reținut de prima instanță, "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Deși reiterează starea de fapt și reia aspectele referitoare la sumele reținute prin actele de control, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu aduce niciun argument pertinent în combatarea calculului efectuat de instanța de fond, insistând în argumentul că, în cazul intimatei-reclamante A. S.R.L. Zimnicea, valoarea costurilor efectuate ar fi de 124,54%, depășind 75% din valoarea cheltuielilor efectuate.

Or, prima instanță, cu respectarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 referitoare la recuperarea de către statele membre a ajutorului plătit în cazul în care o operațiune nu a fost realizată în totalitate, a analizat fiecare tip de cheltuieli din perspectiva eligibilității acestora și a expus algoritmul care a condus la constatarea faptului că se impune înlăturarea unei părți a creanței bugetare care depășește procentul de 75 prevăzut de lege.

Astfel, corect a reținut instanța că suma eligibilă a fost de 594.978,52 RON, constatând că, din costurile pretins efectuate de societatea intimată, 987.899,04 RON, suma de 392.920,52 RON a fost inserată artificial.

Aplicând 75% (procent prevăzut de dispozițiile anterior citate) din suma eligibilă de 594.978,52 RON, rezultă suma de 446.233,89 RON, la care era îndreptățită intimata-reclamantă.

Scăzând suma ce se putea acorda intimatei, 446.233,89 RON, din totalul creanței bugetare stabilite prin actul de control, 740.959,58 RON, rezultă suma de 294.725,69 RON, aceasta fiind creanța bugetară pe care o putea aplica recurenta-pârâtă APIA prin actul de control, conform dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi pusă la îndoială legalitatea hotărârii recurate, instanța de fond înlăturând justificat o parte din cheltuielile reținute prin actul de control și menținând obligația de plată a creanței bugetare stabilite în mod legal, cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 88 din 7 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.