ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4826/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 9 februarie 2017, reclamanta Comuna Clinceni a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene:

- anularea Deciziei nr. 238/16.08.2016 ca neintemeiata, cu consecința admiterii contestației formulate impotriva procesului-verbal nr. x/16.06.2016;

- anularea titlului de creanța emis in baza procesului-verbal menționat mai sus și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 79.029,89 RON achitați cu OP 2035/29.07.2016.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1029 din 7 martie 2018 a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta Comuna Clinceni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, având ca obiect "anulare act administrativ" și, în consecință, a anulat decizia nr. 238/16.08.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2016 și a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 79.029,89 RON.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în condițiile art. 493 C. proc. civ., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Clinceni a formulat întâminare la recursul promovat în cauză prin care a solicitatat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a susținut că procesul-verbal și constatarea care s-a concluzionat prin decizia formulată nu au niciun fel de susținere, în condițiile în care nu au fost încălcări ale prevederilor legale în realizarea proiectului, aspect confirmat de Camera de Conturi a României care, efectuând verificări în speța respectivă a constatat acest lucru.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 iunie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 16 iunie 2021, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

În faza procesuală a recursului au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Dintr-un început trebuie precizat că nici verificările aspectelor penale de către DNA, nici cele fiscale ale Curții de Conturi nu se suprapun cu analiza respectării contractului de finanțare ce se efectuează în prezenta cauză, astfel că instanța nu este ținută de concluziile respectivelor verificări, acestea având ca obiect aspecte punctuale.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării cauzei cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În analiza de față este vorba despre respectarea (încadrarea) în prevederile unui contract; în concret nu este vorba despre efectivitatea realizării lucrării ci de executarea acesteia conform contractului având în vedere proveniența fondurilor.

Astfel, recurenta arată că nu au fost respectate prevederile art. 7. Obligațiile principale ale prestatorului din contractul de servicii nr. x/03.04.2014, potrivit cărora prestatorul se obligă să efectueze serviciile care fac obiectul contractului în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate, precum și să presteze aceste servicii la standardele și/sau performanțele prezentate în propunerea tehnică, aspecte pe care Curtea de Apel București nu le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței pe care o atacăm.

Subliniază recurentul faptul că și prevederile art. 11. Alte responsabilități ale prestatorului din (.antractul de servicii nr. x/03.04.2014 au fost ignorate de instanța de fond, deși au fot menționate de instituția noastră în întâmpinarea depusă, potrivit cărora prestatorul are obligația să execute serviciile prevăzute în contract cu profesionalismul și promptitudinea cuvenite angajamentului asumat și în conformitate cu propunerea sa tehnică, să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele umane, materialele, instalațiile, echipamentele și orice alte asemenea, fie de natură provizorie, fie definitivă, cerute de și prin contract, în măsura în care necesitatea asigurării acestora era prevăzută în contract sau se putea deduce în mod rezonabil din contract, fiind pe deplin responsabil pentru execuția serviciilor în conformitate cu graficul de prestare convenit, fiind răspunzător atât de siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate, cât și de calificarea personalului folosit pe toată durata contractului.

Având în vedere că există dispoziții ale dirigintelui de șantier și ținând cont de obligațiile dirigintelui de șantier mai sus menționate, precum și de faptul că există o relație de condiționalitate între contractul de dirigenție și contractul de lucrări, rezultă că dirigintele de șantier nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, așa cum au fost prevăzute în contractul de servicii, drept pentru care și plățile efectuate către acesta pentru lucrările solicitate la plată în cadrul cererii de rambursare nr. x, reprezintă plăți necuvenite, dar aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a admis acțiunea intimatei-reclamante.

S-a constatat existența creanței bugetare în sarcina intimatei-reclamante, deoarece o cheltuială solicitată la rambursare trebuie să fie în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare, precum și cu prevederile contractului de finanțare, iar încălcarea de către autoritatea contractantă a obligației de a respecta prevederile legislației naționale și cele contractuale conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Instanța de fond își întemeiază soluția în principal pe neindicarea temeiurilor de drept care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2016 și a deciziei nr. 238/16.08.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal.

În fapt Raportul de vizită pe teren nr. 2 finală, încheiat de ADR București-Ilfov la data de 15.03.2016, consemnat la capitolul Concluzii ca "în urma vizitei pe teren s-a constatat că lucrările cuprinse în situația de lucrări nr. x înregistrată la primăria Clinceni cu nr. x/23.12.2015 erau parțial executate. A fost identificată o suspiciune de fraudă pentru contractul de lucrări nr. 8304(23.07.2015 și contractul de servicii de dirigenție nr. 3049/03.04.2014. Notificarea privind suspiciunea de fraudă a fost înregistrată ta AMPOR cu nr. x.02.2016. până la soluționare, cheltuielile aferente contractelor sus-menționate vor fi suspendate la plată, în conformitate cu art. 13 Nereguli și restituirea finanțării și Anexa III Instrucțiuni de rambursare a cheltuielilor din Contractul de finanțare nr. x/24.09.2014. Beneficiarul a refuzat ă semneze raportul vizitei pe teren."

În urma verificărilor efectuate, s-a descoperit că s-au adus modificări și adăugiri la acest proiect (conform centralizatorului de producție pentru perioada 01.11.2015-30.11.2015), o dovadă în acest sens reprezentând-o dispoziția de șantier nr. 01/25.01.2016.

Față de constatările instanței de fond, care apreciază că "din materialul probator al dosarului, lucrările și articolele aferente cheltuielilor reținute ca neeligibile la momentul solicitării de plată s-au dovedit a fi lucrări executate, respectiv articole achiziționate", conform contractului de finanțare nr. x/24.09.2014. respectiv:

- Articolul 1 alin. (4) - Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare

- Articolul 5 alin. (1) - Eligibilitatea cheltuielilor - Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, și cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor și al ministrului economiei și finanțelor pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile (...), de esența acestuia este respectarea proiectului pe care chiar partea l-a asumat.

Modificările la proiect, necontestate în esență de către reclamant, și în raport de care, dirigintele de șantier nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de prestări servicii încheiat, reprezintă încălcări de obligații contractuale și îndreptățesc aprecierea ca neeligibile a cheltuielilor aferente.

Astfel, prin dispoziția de șantier nr. 1/25.01.2016 s-au adus modificări și adăugări la proiectul întocmit chiar de reclamant și aprobat.

În cel mai bun caz, aceste adăugiri trebuiau realizate din fondurile proprii ale reclamantei.

Apar astfel încălcate dispozițiile contractuale cu precădere art. 9 alin. (2), art. 5 alin. (1) cu referire la art. 1, iar în ceea ce privește aprecierea eligibilității, dispozițiile H.G. nr. 759/2007, și ale H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată instanța de fond a imputat recurentei și nerespectarea principiului proporționalității.

Or, în cauză este vorba doar de cererea de rambursare nr. 2în valoare de 79.029,89 RON dintr-o finanțare nerambursabilă de 530.640,21 RON/(de aproape 7 ori mai mare) deci nu se poate vorbi despre încălcarea principiului.

În aceste condiții, Decizia nr. 238/16.08.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2016 au fost corect emise.

Cum în raport de motivele invocate recursul se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite și în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va casa sentința și va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 1029 din 7 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Clinceni, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.