ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4814/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2014 la data de 12.09.2014, reclamanta UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM-CENTROCOOP a solicitat în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze în parte Hotărârea de Guvern nr. 975/2002, respectiv pozițiile nr. 405 și 408 din Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 975/2002 privind atestarea domeniului public al județului Covasna, Anexă publicată în Monitorul Oficial al României, partea I- a nr. 694 bis/23.09.2002 și a se dispune rectificarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Sfântu Gheorghe, în sensul corectării acestui inventar prin eliminarea pozițiilor 405 și 408.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 47 pronunțată în data de 9 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, a admis cererea formulată de reclamantă UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM - CENTROCOOP în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE.

A anulat în parte H.G. nr. 975/2002, respectiv pozițiile 405 și 408 din Anexa 2 la H.G. nr. 975/2002 privind atestarea domeniului public al jud. Covasna.

A dispus rectificarea inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public al Mun. Sf. Gheorghe însușit prin H. C.L. nr. 74/1999, în sensul eliminării pozițiilor 42 și 45.

A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5546,71 Ron.

Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 47 din 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Guvernul României și Municipiul Sf. Gheorghe, încadrându-și criticile lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor promovate de pârâți, a formulat întâmpinări intimata -reclamantă Uniunea Națională a Cooperației de Consum - CENTROCOOP, în cadrul cărora invocă nulitatea celor două recursuri, iar pe fond solicită respingerea acestora, ca fiind neîntemeiate și menținerea deciziei recurate, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții-pârâți Guvernul României și Municipiul Sfântul Gheorghe nu au formulat Răspunsuri la întâmpinările depuse de intimata-reclamantă.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar și de normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Municipiul Sfântul Gheorghe sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Asupra recursurilor formulate în cauză.

Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material de către instanța de fond, care prin sentința atacată a admis acțiunea formulată de reclamanta-intimată.

Prima instanță a anulat în parte H.G. nr. 975/2002, respectiv în ceea ce privește pozițiiile nr. 405 și 408 din anexa nr. 2 și a dispus rectificarea bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Sf. Gheorghe însușit prin HCL nr. 74/1999 în sensul eliminării pozițiilor ar. 42 și 45.

În cadrul recursului recurentul-pârât invocă patru aspecte de nelegalitate ale sentinței atacate.

Primul aspect vizează analiza legalității H.G. nr. 975/2002 care a fost verificată nelegal nu în raport cu normele legale superioare în vigoare la data de adoptării sale, ci legalitatea a fost analizată în raport cu situații de fapt și de drept care nu erau existente, nu erau opozabile, fie au apărut ulterior emiterii actului administrativ contestat.

Al doilea aspect de nelegalitate privește aprecierea nelegală asupra dreptului de proprietate publică care s-a constituit în raport de dispozițiile art. 7 lit. f) din Legea nr. 213/1998 și înlăturarea greșită de la aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (4)

1

din Legea nr. 84/1994, dispoziții care determină ope legis apartenența imobilelor în litigiu la domeniul public al Municipiului Sf. Gherghe.

Potrivit prevederilor menționate ale art. 166 alin. (4^1) din Legea învățământului nr. 84/1995, "terenurile și clădirile in care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat: grădinițe, școli generale primare și gimnaziale licee, grupuri școlare, seminarii teologice, școli profesionale și școti postliceale fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor municipiilor, județelor sau al municipiului București, în a căror raza teritorială își desfășoară activitatea, și trec în administrarea inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București în condițiile legii.

De altfel, O.U.G. nr. 206/2000 nu a modificat doar Legea învățământului nr. 34/1995, ci a prevăzut (prin art. 2) ca lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, anexă la Legea nr. 213/1998 se completează la pct. I, II și III conform prevederilor art. 1 din ordonanță stabilindu-se că baza materială a unităților de învățământ preuniversitar de stat urmează să fie inclusă printre bunurile care alcătuiesc, după caz, domeniul public al statului și al unităților sale administrativ-teritoriale.

Aspectele nr. trei și patru de nelegalitate vizează greșita obligare în solidar cu recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe la plata cheltuielilor de judecată, invocându-se lipsa culpei în emiterea hotărârii de guvern contestate.

Se formulează critici și cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată apreciat ca fiind disproporțional.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate.

Recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greșită a normelor de drept material sub două aspecte:

Primul vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 813/1998 și înlăturarea de la aplicarea dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995.

Al doilea vizează aprecierea greșită asupra termenului de formulare a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 arătându-se că ambele acte contestate au fost aduse la cunoștința publică, în condițiile legii, anterior anului 2013.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței în sensul solicitat.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare față de cele două recursuri față de care a invocat în principal excepția nulității recursurilor și în subsidiar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Motivat în ședința publică din 5 octombrie 2021, Curtea a respins excepția nulității recursurilor constatând că aspectul de nelegalitate invocat se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material.

Analizând recursurile declarate, Curtea pentru următoarele considerente le apreciază prin considerente comune ambelor recursuri, ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 privind formularea în termen a acțiunii în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, invocat în cadrul recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul Sf. Gheorghe nu este fondat.

Aceasta deoarece instanța care a pronunțat sentința atacată s-a conformat deciziei de casare cu trimitere - Decizia ÎCCJ nr. 698 din 23.02.2017 și a administrat probe în ceea ce privește data la care recurenta-reclamantă în calitate de terț care se consideră printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altor subiecte de drept a luat la cunoștință de conținutul hotărârii de guvern.

Aceasta plecând de la premisa legală stabilită în decizia de casare în sensul că momentul de calcul al termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat în numerele "bis" ale Monitorului Oficial care sunt distribuite doar persoanelor interesate.

În urma probatoriului administrat în rejudecare corect s-a constatat că reclamanta a luat la cunoștință de anexe după data de 28 octombrie 2013 și în consecință acțiunea formulată la data de 12.09.2014 a fost apreciată ca fiind introdusă în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Aspectul de nelegalitate privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6-7 din Legea nr. 213/1998 și invocarea dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 74/1995 invocat de ambii recurenți nu este fondat.

În primul rând în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 84/1995 deoarece aceste dispoziții nu au reprezentat temei al actelor contestate neavând relevanță juridică distinctă bunurilor atestate ca aparținând domeniului public al Municipiului Sf. Gheorghe.

Au relevanță dispozițiile Legii nr. 213/1998 respectiv respectarea dispozițiilor art. 6-7 din Legea nr. 213/1998 în ceea ce privește modul de dobândire a dreptului proprietate publică.

Iar această verificare a modului de dobândire a bunurilor au fost analizate corect de prima instanță - în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 213/1998, verificând în concret dacă imobilele din anexe au intrat valabil în proprietatea statului în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Iar în raport de aceste dispoziții prima instanță a realizat verificarea modului de atestare la domeniul public pentru ambele poziții 405 și 408 din Anexa 2 la H.G. nr. 975/2002 și a concluzionat legal în sensul că la momentul elaborării inventarului a însușirii acestuia prin Hotărârea Consiliului Local nr. 74/199, care a stat la baza emiterii H.G. nr. 974/2002 nu s-a făcut dovada intrării acestor construcții în patrimoniul unității administrativ teritoriale în baza unui titlu valabil în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998.

A fost recunoscută vătămarea adusă reclamantei respectiv efectuarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și nerespectarea dispozițiilor art. 3,6 și 7 din Legea nr. 213/1998 Curtea apreciind ca fiind legale aceste constatări în raport de structura juridică a celor două construcții.

În consecință soluția de respingere a excepției tardivității și de admitere a acțiunii este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Aspectul de nelegalitate privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligarea în solidar a ambelor autorității la suportarea acestuia nu este fondat.

Prima instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 451, 453 și 455 C. proc. civ. în raport de faptul că prin admiterea acțiunii și anularea în parte a celor două acte contestate ambele părți au "pierdut procesul" și devin obligate la plata cheltuielilor de judecată. Și aceasta indiferent de existența vreunei culpe a autorităților recurente căzute în pretenții

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Guvernul României și Municipiul Sfântul Gheorghe - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 47 din 9 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 octombrie 2021.