ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4777/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății La data de 11.11.2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, cererea reclamantei Compania Națională a Uraniului prin care a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a încheierii nr. S/325/27.10.1014, anularea în parte a Deciziei nr. S/200/18.08.2014 în ceea ce privește măsurile menționate la punctele 1, 2, 6, 7-12, 14 și 15, anularea Raportului de control nr. x/2014 privind același măsuri din decizia sus indicată, precum și suspendarea executării măsurilor contestate din Decizia nr. S/200/18.08.2014 până la pronunțarea asupra fondului acțiunii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 193 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte acțiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Națională a Uraniului S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, numai cu privire la măsurile de la pct. I.6 -abaterea de la pct. 14 din decizia atacată nr. S/200/18.08.2014, pct. II.9 și pct. II.13 - pentru abaterea de la pct. 15 (referitor pct. II.9 din decizia S83/11.05.2012); a fost respinsă în rest acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Sentința a fost redactată în două documente separate: hotărârea atașată la mapa de sentințe a instanței precum și cea încărcată în sistemul informatizat (ecris) nu conțin nici susținerile părților pe scurt, nici expunerea situației de fapt, nici motivele de fapt și de drept ale soluției, deoarece prima instanță a considerat că acestea trebuie să primească același nivel de clasificare cu motivele acțiunii, ale întâmpinării și ale actelor contestate; restul considerentelor se află la Compartimentul de Informații clasificate al instanței, fiind clasificat ca și documentele sursă "secret de serviciu" și poartă mențiunea "motivare sentința civilă nr. 193/23.01.2018".

Căile de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate au formulat recurs atât recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, cât și recurenta-reclamantă Compania Națională a Uraniului S.A. 3.1. Prin cererea de recurs înregistrată la data de 18 aprilie 2018, pârâta Curtea de Conturi a solicitat casarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, arătând că va redacta motivele după ce va primi motivarea sentinței prin intermediul poștei speciale. Recurenta -pârâtă a depus, la termenul din 20.04.2021, la solicitarea instanței de recurs, următoarele precizări: Pârâta a precizat că va reda în cuprinsul acestor motive strict criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, din perspectiva normelor de drept material încălcate și aplicate greșit de către instanța de fond, fără a reda din înscrisurile clasificate. În motivarea recursului, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sentința, cu privire la soluția de admitere în parte acțiunea reclamantei și anularea în parte a Deciziei nr. S/200/2014, în ceea ce privește măsurile de la pct. I. 6 (constatările de la pct. 14), pct. II. 3 și II. 9 (constatările de la pct. 15 privind pcl. II. 9 din Decizia nr. S/83/11.05.2012), precum și încheierea nr. S/325/27.10.2014, a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. La pronunțarea hotărârii recurate, în ceea ce privește soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu a ținut cont de temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse măsurile anulate, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora s-au stabilit în sarcina conducerii C.N.U. S.A. următoarele obligații: - să întreprindă demersurile legale în vederea înlăturării neregulilor financiar - contabile (pct. I. 6 din Decizia nr. S/200/2014). Măsura de la pct. I. 6 din decizia atacată a fost anulată de către instanța de fond doar în ceea ce privește constatările de la pct. 14 cu referire la măsura I. 6 din Decizia nr. S/83/2012, reținându-se în cauză efectele puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2012; - să determine întinderea exactă a prejudiciilor generate de abaterile de la legalitate și regularitate constatate, precum și să întreprindă demersurile legale în vederea recuperării lor (măsurile de la pct. II. 3 și II. 9 din decizie). La admiterea cererii de anulare a măsurii de la pct. II. 3 din decizia atacată (vizând măsura de la pct. II. 9 din Decizia nr. S 83/2012) instanța de fond a reținut în cauză efectele puterii lucrului judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2012. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 9 din Decizia nr. S 200/2014. instanța de fond a admis cererea de anulare, reținând în cauză dispozițiile art. 27 alin. (1) și art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, în raport de compararea prețurilor materiei prime cu prețul produsului finit complex. Se arată că Decizia nr. S/200/2014 și încheierea nr. S/325/2014 au fost emise cu respectarea prevederilor 178 - 235 din R.O.D.A.S., în limita competenței Curții de Conturi a României și în exercitarea atribuțiilor sale constituționale și legale, astfel cum sunt stabilite prin art. 140 din Constituția României și art. 11 alin. (2) - (3) coroborate cu art. 21 - 22 și art. 33, art. 43, art. 62 - 65 din Legea nr. 94/1992, republicată. Recurenta-pârâtă a arătat că a criticat pentru nelegalitate hotărârea pronunțată cu privire la soluția de anulare a măsurilor dispuse la pct. I. 6 și II. 3 din Decizia nr. S200/2014, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., în raport de dispozițiile pct. 234 din R.O.D.A.S., aprobat prin Hotărârea Penului nr. 130/2010 (act normativ în vigoare la data respectivă). Astfel, măsurile anulate au fost dispuse în procedura de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor de la pct. I. 6 și II. 9 din Decizia nr. S 83/2012, a căror legalitate a fost supusă controlului instanțelor în litigiul înregistrat sub număr de dosar x/2012 Potrivit dispozițiilor pct. 234 lit. b) și c) din R.O.D.A.S., verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie se finalizează în cazul în care nu au fost înlăturate erorile și abaterile de la legalitate și regularitate, precum și în situația în care deși au fost dispuse și urmărite de conducerea entității măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit sau nu a fost recuperat se emite o nouă decizie cu măsurile ce se impun. Prin urmare, instanța de fond în mod greșit nu a analizat măsurile dispuse din perspectiva cadrului legal în baza cărora au fost emise, iar efectul puterii lucrului judecat reținut în cauză ar fi determinat cel mult respingerea cererii ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes, în condițiile în care măsurile pentru care au fost dispuse cele de la pct. I. 6 și II. 9 din Decizia nr. S 83/2012 au fost anulate prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012, iar nu anularea ca nelegale a măsurilor de la pct. I. 6 și II. 3 din Decizia S 200/2014. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de C.N.U. S.A. în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 9 din Decizia nr. S200/2014, constatând nelegală această măsură, fără a avea în vedere că instituția pârâtă nu a contestat modul de stabilire a valorii estimate a achiziției, ci a constatat că prețul de achiziție (mult mai mare) și elementele luate în calcul la stabilirea valorii estimate a condus la majorarea nejustificată a prețului achiziției. Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (act normativ în vigoare la data respectivă), valoarea estimată a contractului de achiziție trebuia să fie determinată înainte de inițierea procedurii de atribuire a contractului, această valoare fiind valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunțului de participare și la momentul transmiterii invitației de participare. În funcție de această valoare făcută cunoscută public (pe S.E.A.P.), se elaborează ofertele care stau la baza încheierii procedurii de achiziție și implicit a acordului/contractului de achiziție. Prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează modul de stabilire a valorii estimate a achiziției, în situațiile în care, în entitate au mai fost derulate achiziții similare, context în care valoarea estimată se determină în funcție de valoarea contractelor de furnizare similare, atribuite în ultimele 12 luni, ajustată, dacă este posibil, cu modificările previzibile ce pot surveni în următoarele 12 luni în privința cantităților achiziționate și valorilor aferente. Or, în cazul achiziției produsului respectiv, efectuate în baza acordului - cadru nr. 1642/2011, la stabilirea valorii estimate, nu a fost luat în calcul, prețul pentru același echipament stabilit prin acordul - cadru nr. 100/2008, când au fost achiziționate piese de schimb utilizate la efectuarea reparației mijloacelor fixe existente. Conform dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul în care autoritatea contractantă își propune să încheie un acord-cadru, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea maxim estimată, fără T.V.A., a tuturor contractelor de achiziție publică ce se anticipează că vor fi atribuite în baza acordului respectiv, pe întreaga sa durată. Față de deficiențele constatate de Curtea de Conturi privind achiziția bunurilor în cauza, aspecte susținute și confirmate de probele depuse în cauză, instanța s-a limitat la prezentarea unor exemple pentru bunuri care se produc în serie (prețul de fabricație al unui frigider, calculator, etc), exemple care nu pol fi comparate eu produsele respective, fără a se aduce alte argumente temeinice care sa le susțină. Pentru aceste considerente, precum și cele dezvoltate în motivele de recurs depuse la Compartimentul pentru informații clasificate al instanței, s-a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta - pârâta, casarea în parte a hotărârii recurate și, reținând spre judecată fondul, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 486 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 21-24, art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicata, pct. 178 -325 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, precum și celelalte dispoziții din actele normative invocate în apărare. 3.2. Recurenta-reclamantă Compania Națională a Uraniului S.A. nu a înțeles să formuleze susțineri asupra problemelor de drept invocate prin recursul său, care să nu aducă atingere aspectelor considerate secrete de serviciu, astfel că nu pot fi redate în prezenta decizie criticile invocate prin memoriul de recurs, depus integral de această parte la compartimentul documente clasificate.

Apărările formulate în cauză De asemenea, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a formulat susțineri asupra problemelor de drept invocate prin întâmpinarea la recursul reclamantei, care nu aduc atingere aspectelor considerate secrete de serviciu, apărări în care nu sunt redate din conținutul documentelor clasificate, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă, menținerea în parte a hotărârii atacate cu privire la soluția de respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pentru măsurile dispuse Ia pct. I. 1., I. 2, i. 6, II. 8, II. 10, II. 11, II. 12, II. 14 din Decizia nr. S/200/2014 și a încheierii nr. S/325/2014, în esență pentru următoarele considerente: Instanța de fond în mod corect a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei privind măsurile de la pct. I. 1, I. 2 și I. 6 din Decizia nr. S/200/2014, ce au fost dispuse în sarcina conducerii C.N.U. S.A. în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile constatate, având în vedere dispozițiile actelor normative incidente și probele administrate. Cu privire la măsura I.1 din decizia atacată, instanța de fond a constatat că măsura este legală, întrucât compania nu a respectat dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1009/2009 privind rafinarea stocului de uraniu în concentrate constituit în perioada 1993 - 2008, raportate la art. 4 din H.G. nr. 2157/2004 privind unele măsuri de procesare și valorificare a stocului de uraniu în diuranat de sodiu, produs până în anul 1993, potrivit cărora contravaloarea concentratelor se constituie ca obligație bugetară care va fi virată la bugetul de stat. La analiza legalității măsurii, instanța de fond a reținut efectele puterii lucrului judecat, raportat la hotărârile pronunțate în dosarul x/2012 cu privire la măsuri similare celor dispuse în cauză. Referitor la măsura I. 2 din decizia atacată, instanța de fond a reținut și în cauza acesteia efectele puterii lucrului judecat ale sentinței civile nr. 1369/2014 și deciziei civile nr. 3623/2015 pronunțate în dosarul nr. x/2012, în raport de nerespectarea obligației de a calcula și vira contribuția de 2% din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu, la bugetul Fondului pentru mediu. Această obligației îi revenea companiei conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lite), art. 10 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, dispozițiilor art. 4 alin. (3) Anexa 2 la H.G. nr. 1408/2008, precum și din Regulamentul CE nr. 1272/2008, întrucât substanța de dioxid de uraniu este pericuoasă pentru mediu așa cum rezultă din fișa tehnică de securitate al acestui produs. De asemenea, măsura I. 6 din Decizia nr. S/200/2014 a fost menținută în mod corect de către instanța de fond, întrucât viza ducerea la îndeplinire a măsurilor de la pct. I. 7 și I. 8 din Decizia nr. S83/2012, care au fost constatate ca fiind legale de către instanțele de judecată învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2012 In ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a măsurilor de la pct. II. 8 și II. 10 - II. 12, II. 14 din Decizia nr. S/200/2014, s-a arătat că hotărârea recurată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor actelor normative incidente în cauză, în raport de temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse, respectiv art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel: Prin măsurile de la pct. II 8 și II. 10 din decizie, au fost aduse la cunoștința recurentei - reclamante abaterile de legalitate și regularitate care au produs prejudicii, generate de achiziția directă de bunuri și de piese de schimb la prețuri supraevaluate, în sensul acceptării unor prețuri mai mari decât cele practicate pentru achiziții similare efectuate de C.N. a Uraniului S.A. sau față de cele existente pe piață, cu nerespectarea propriilor proceduri operaționale și a dispozițiilor O.U.G. nr. 119/1999, O.M.F.P. nr. 522/2003, O.M.F.P. nr. 3055/2009 și a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data respectivă). Constatările din actul de control au fost fundamentate pe înscrisurile prezentate echipei de audit, în timpul acțiunii de control, de către companie, depuse la dosarul de fond (ex.: facturi, NIR-uri, comenzi). Cu privire la măsurile dispuse la pct. 11.11 din Decizia nr. S/200/2014, instanța de fond a înlăturat apărările formulate de reclamantă, întrucât nu justificau diferențele existente între condițiile stabilite în documentația de atribuire întocmită pentru piesei turnate din oțel și cele acceptate la plată. Instanța de fond în mod corect a menținut ca fiind legală și temeinică măsura de la pct. II. 12 din Decizia nr. S/200/2014, întrucât au fost încălcate dispozițiile legale ca urmare a ajustării prețului produselor chimice achiziționate pe parcursul derulării contractului, în alte condiții decât cele contractate, ceea ce a condus la efectuarea unor plăți nedatorate. Instanța a avut în vedere faptul că în cadrul probelor administrate de reclamantă nu se regăsește o justificare fundamentată din partea furnizorului referitor la creșterea neprevăzută a cheltuielilor de transport, astfel încât să se încadreze în prevederile art. 7.1 din contractul cadru. Referitor la măsurile dispuse la pct. II. 14 din decizie, instanța de fond a reținut că privesc neducerea la îndeplinire a măsurilor de la pct. II. 3 și II. 4 din Decizia nr. 1/2012, care nu au fost contestate, prin care s-au stabilit obligații în sarcina conducerii companiei pentru: recuperarea cheltuielilor impozit pe teren și taxă pe teren aferente bunurilor folosite de S.C. A. S.R.L. Constanța; intrarea în legalitate privind efectuarea de lucrări de proiectare și construcții montaj în scopul pentru care a fost înființată societate. Pentru aceste considerente, precum și cele invocate în apărările formulate și depuse la Compartimentul pentru informații clasificate ai instanței, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta - reclamantă, CN. a Uraniului S.A. și menținerea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a actelor atacate.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. 5.2. Prin adresa din 11.11.2020 emisă de Cutea de Apel București, s-a arătat că prin adresele anterioare (2/12650/C din 08.01.2020 și 2/13453/C din 23.10.2020), au fost înaintate instanței supreme toate documentele depuse în custodia compartimentului documente clasificate. 5.3. Prin încheierea de ședință de la data de 26 ianuarie 2021, Înalta Curte, având in vedere că la dosarul cauzei au fost depuse motive de recurs și întâmpinări clasificate ca secret de serviciu, a dispus emiterea unor adrese către recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României și recurenta-reclamantă Compania Națională a Uraniului S.A., în vederea depunerii de puncte de vedere, raportat la obiectul dosarului, cu privire la următoarele aspecte: - să indice, pentru fiecare măsură din actul atacat, care este categoria de secret în care se încadrează și care este documentul sursă secret care a fost cercetat de controlorii Curții de Conturi la momentul emiterii fiecărei măsuri în parte; - să indice, în situația în care se încadrează în categoria secretului de serviciu, termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă, precum și dacă pentru informațiile clasificate acest termen a expirat sau nu la acest moment; - având în vedere înscrisurile sursă secrete indicate în adresa Curții de Conturi a României - Departamentul IV nr. IV/40761/27.11.2015 aflată la dosarul de fond cu privire la care pârâta a susținut că au stat la baza emiterii deciziei Curții de Conturi din anul 2012, să se precizeze dacă acestea au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din prezenta decizie sau doar a măsurilor care aveau legătură cu decizia din anul 2012 a Curții de Conturi; - în cazul unui răspuns negativ, să indice dacă recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a cercetat alte documente sursă secrete pentru celelalte măsuri, neindicate în dosar și care nu au legătură cu decizia din 2012 a Curții de Conturi; - în situația în care nici pentru acestea nu există documente secrete care să fi fost cercetate, să precizeze, în raport de documentele analizate de către organul de control cu privire la restul măsurilor, cercetând și înscrisurile aflate la dosarul de fond, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susținerilor părților, raportat la restul măsurilor. De asemenea, s-a pus în vedere recurentei-pârâte să depună note scrise prin care să facă susțineri generice pe problemele de drept din recurs invocate, pe apărările invocate prin întâmpinare, care să nu aducă atingere aspectelor considerate secrete până la acest moment; în mod similar, s-a pus în vedere recurentei-reclamante să depună note scrise, fără să atingă aspectele secretizate, prin care să sintetizeze aspectele de drept invocate prin recurs și prin întâmpinare și cu privire la celelalte incidente procesuale invocate. 5.4. Recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a depus note scrise, în raport de dispozițiile instanței de recurs, comunicate prin adresa anexată procedurii de citare pentru termenul din data de 15 iunie 2021, emisă în baza încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2021, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei - pârâte, Curtea de Conturi a României, obligația de a formula un punct de vedere referitor la categoria de secret în care se încadrează fiecare măsură din decizie, documentul sursă secret ce a stat la baza emiterii măsurii, termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă și dacă acesta a expirat, dacă înscrisurile sursă indicate în adresa nr. x/27.11.2015 au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din Decizia nr. S/200/2014, eventual ce alte documente sursă secrete sunt pentru celelalte măsuri, care nu au fost indicate în dosar și care nu au legătură cu decizia din 2012, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susținerilor părților, raportat la restul măsurilor. Cu privire la categoria de secret în care se încadrează fiecare măsură din actul atacat și documentul sursă secret care a fost cercetat de auditorii publici externi la momentul emiterii, se arată următoarele: Nivel de secretizare pentru întreaga Decizie nr. S200/18.08.2014 este identic cu cel aplicat actelor emise în 2012 (Decizia nr. S83/2012), în care sunt consemnate fragmente din documente clasificate de Compania Națională a Uraniului S.A., la nivelul "secret de serviciu". Măsurile de la pct. I. 6 și II. 13 din Decizia nr. S200/2014, vizează constatările din Decizia nr. S83/2012, așa cum am arătat și prin adresa nr. x/27.11.2015. Clasificarea acestor acte încheiate în anul 2014, la nivel "secret de serviciu" a fost determinată de faptul că în Raportul de control nr. x/25.07.2014, Decizia nr. S200/18.08.2014 și încheierea nr. S325/27.10.2014, sunt consemnate fragmente din actele de control încheiate în anul 2012, de Curtea de Conturi la aceeași entitate, respectiv Raportul de control nr. x/2012 și Decizia nr. S83/2012, documente clasificate la nivel "secret de serviciu"; Astfel, măsurile I. 6 și II. 13 dispuse prin Decizia nr. S200/2014, au la baza constatări rezultate din verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. S83/2012, când au fost analizate de către auditorii publici externi, documente clasificate cu "secret de stat" și "secret de serviciu " ce conțin informații ce se circumscriu art. 17 lit. i) din Legea nr. 182/2002, precum și a H.G. nr. S/560/2011 de aprobare a listei categoriilor de informații clasificate secrete de stat la nivelul Ministerului Economiei. Documentele sursă care au fost cercetate de auditorii publici externi sunt cele indicate de Compania Națională a Uraniului - S.A. București prin în adresa nr. x/26.05.2021, fiind aceleași cu cele verificate în anul 2012, respectiv: Acord cadru de servicii nr. S/21.01.03.2011; Contractul subsecvent de servicii nr. x/24.01.2011; Aviz A.N.R.M. nr. x/24.01.2011; Situația mișcării stocului de concentrate tehnice de uraniu provenit din eluat iaz, nr. 0950/14.10.2011; Proces-verbal nr. x/18.11.2011; liste inventariere conform H.G. nr. 1009/2009; Liste inventariere Stoc de siguranță și consum; liste inventariere U308 din eluat iaz - magazia

Cu privire la termenul de clasificare stabilit de emitent pentru fiecare document sursă și dacă pentru informațiile clasificate acest termen a expirat, pârâta a precizat că Departamentul IV a solicitat C.N. Uraniu S.A. aceste informații prin adresa nr. x/2021 - 7962/19.05.2021, răspunsul fiind transmis prin adresa nr. x/26.05.2021. Din adresa de răspuns a emitentului, anexată prezentelor note scrise, rezultă că termenele de clasificare sunt în vigoare. Cu privire la solicitarea instanței de recurs de a preciza dacă înscrisurile sursă secrete, indicate în adresa nr. x/27.11.2015, au stat la baza emiterii tuturor măsurilor din Decizia nr. S/200/2014, se arată că respectivele documente sursă vizează aspecte preluate din Decizia nr. S83/2012 ce se regăsesc în cadrul măsurilor I. 6 și II. 13 din decizia emisă în anul 2014. În raport de dispozițiile art. 7, art. 14 alin. (2) - (3), art. 56 alin. (1) și art. 69 alin. (4) H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 44/06.05.2010, a fost aprobată la Anexa 1 - Lista documentelor cu caracter secret de serviciu, fiind nominalizate în mod expres la pct. III.4 lit. a) "Actele încheiate în urma acțiunilor de control", prevăzându-se totodată la art. 3 următoarele: "dobândesc caracter de secret de serviciu și alte documente decât cele menționate în anexa nr. 1, care au fost întocmite în baza celor clasificate ca secret de serviciu ". Nu au fost cercetate alte documente sursă secrete pentru celelalte măsuri, care nu au legătură cu decizia din 2012 a Curții de Conturi. Cu privire la solicitarea instanței de recurs de a preciza în raport de documentele analizate de organul de control pentru restul masurilor din Decizia nr. S 200/2014, dacă se justifică păstrarea ca secret a tuturor susținerilor părților, pentru măsurile respective: în cauză, actele atacate sunt în integralitatea lor clasificate, mai mult decât atât motivarea hotărârii recurate a fost clasificată cu nivelul "secret de serviciu", prin urmare înscrisurile din dosar care utilizează aceste documente au nivelul de clasificare a acestor documente. Pentru a se întocmi prezentul punct de vedere în cauză, s-au avut în vedere informațiile furnizate de către structura de specialitate din cadrul Curții de Conturi a României care a efectuat acțiunea de control și a întocmit actele ce fac obiectul litigiului, prin adresa nr. x/20.05.2021 și adresa nr. x/26.05.2021 emisă de C.N. a Uraniului - S,A. București, anexate la prezentele note scrise. 5.5. Reclamanta Compania Națională a Uraniului S.A. (CNU SA), față de dispozitiile instanței la termenul din 20 aprilie 2021, a precizat următoarele: În ceea ce privește Măsura privind nerespectarea legii prin constituirea obligațiilor bugetare pentru concentratele tehnice de uraniu scoase din Stocul de siguranță si consum, stocurile de concentrate tehnice de uraniu sunt secrete, reprezintă informații clasificate Secrete de Stat nivel Secret, mentinandu-si în continuare nivelul de secretizare. În ceea ce privește Măsura privind îndeplinirea parțiala a măsurii (referitoare la punctul 1.1 din Decizia S83/2012) privind intrarea in legalitate in ceea ce privește inventarierea elementelor de natura activelor (inclusiv a stocului de uraniu), datoriilor si capitalurilor proprii, stocurile de uraniu sunt clasificate Secret de Stat nivel Secret, iar documentele sursa sunt listele de inventariere. Toate isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. În ceea ce privește Măsura privind îndeplinirea parțiala a măsurii dispuse la punctul 1.6 din Decizia S83/2012 privitor la utilizarea fondurilor publice pentru elaborarea de studii, în cadrul contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informații clasificate Secrete de Stat nivel maxim Strict Secret si informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele încheiate si anexele acestora. În ceea ce privește Măsura privind necomunicarea modului de ducere la îndeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire de la punctul 11.9 din Decizia 583/2012 cu privire la intrarea in legalitate privind avizarea documentațiilor tehnico - economice aferente proiectelor de investiții publice, în cadrul contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informații clasificate Secrete de Stat nivel maxim Strict Secret si informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea îsi mențin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele încheiate si anexele acestora. În ceea ce privește Măsura privind necomunicarea modului de ducere Ia îndeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a măsurii de la punctul 11.11 din decizia S83/2012 cu privire la angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru serviciile privind elaborarea de studii de scoatere din circuitul silvic a unor suprafețe de teren, se arată că studiile sunt neclasificate iar contractelor încheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu (sunt secrete de serviciu). Contractele isi mențin nivelul de secretizare si in prezent/pe toata durata de valabilitate a contractelor. Documentul sursa sunt contractele incheiate si anexele acestora. În ceea ce privește Măsura privind necomunicarea modului de ducere la indeplinire precum si nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a măsurii de la punctul 11.14 din decizia SS3/2012cu privire la angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru serviciile privind elaborarea de studii pe aplasamentul aprobat, se arată că Studiile sunt neclasificate, iar contractele incheiate cu S.C. B. S.A. se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu (sunt secrete de serviciu), Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. Documentul sursa sunt contractele incheiate si anexele acestora. În ceea ce privește Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a punctului punctul 11.7 din decizia S83/2012 cu privire la calculul si plata sumelor datorate bugetului de stat ca urmare a valorificării unor cantități din stocul de siguranța si consum, se arată că în cadrul acestora se vehiculează informații clasificate Secrete de Stat nivel Secret. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si în prezent. Documentul sursa sunt inventarele sucursalei Feldioara sau situația mișcării stocurilor. În ceea ce privește Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la indeplinire a punctului punctul 11.10 din decizia S83/2012 prin acceptarea contractelor încheiate cu subcontractantii în concordanță cu oferta, se arată că se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. Documentul sursa sunt contractele incheiate cu S.C. B. S.A.. În ceea ce privește Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului punctul 11.12 din decizia S83/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii privind elaborarea bilanțurilor de mediu si studiilor de amplasament, studiile sunt neclasificate însă în contractul S21 se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. În ceea ce privește Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului EU3 din decizia S83/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii privind elaborarea de studii si pentru obținerea de avize si acorduri, studiile sunt neclasificate însă în contractul S21 se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. În ceea ce privește Măsura privind nedispunerea de masuri pentru ducerea la îndeplinire a punctului punctul II. 15 din decizia SS3/2012 prin angajarea si efectuarea de cheltuieli din credite bugetare pentru servicii de elaborarea a studiilor privitor la sistemul de protecție fizica, studiile sunt neclasificate însă în cadrul contractului S21 se vehiculează informații clasificate Secret de Serviciu. Toate acestea isi mențin nivelul de secretizare si in prezent. Toate documentele clasificate ce au stat la baza întocmirii Raportului de control si a Deciziei S200/2014 îsi mențin nivelul de secretizare și în prezent. Înscrisurile secrete indicate în adresa Curții de Conturi a României - Departamentul IV nr. IV/40761/27.ll. 2015 sunt înscrisuri sursă și au stat la baza masurilor care aveau legătură cu decizia din anul 2012 a Curții de Conturi. Nu toate masurile dispuse de Curtea de Conturi au caracter secret de serviciu, acestea având la baza si documente neclasificate, însă, ținând cont că, urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi în 2014 a fost întocmit un singur Raport de control și a fost emisă Decizia S 200/2014, aceste două acte contestate sunt clasificate, astfel, datele si informațiile prezentate în acestea din urma, sunt clasificate, iar orice extras din aceste documente, urmează același regim juridic instituit de legea specială privind protecția informațiilor clasificate. 5.6. La termenul din 21 septembrie 2021, Înalta Curte a pus în discuție excepția tardivității notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României și admisibilitatea excepției de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 și a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă. 6. Soluția instanței de recurs 6.1. Cu privire la excepția tardivității notelor scrise privind dezvoltarea motivelor de recurs depuse de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României Înalta Curte constată că notele scrise depuse de recurenta-pârâtă reprezintă dezvoltări ale motivelor de recurs cu privire la măsura II.9 din actele atacate; este nerelevantă împrejurarea că au fost formulate după comunicarea sentinței, deoarece, fiind dezvoltări, iar nu critici noi, nu se impunea obligativitatea respectării cerinței încadrării într-un anumit termen, ci doar cea a respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al părții adverse (principii ce au fost respectate, aceste note scrise fiind comunicate celeilalte părți). 6.2. Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 și a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a acelorași acte administrative ce au fost atacate cu acțiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar. Excepția de nelegalitate este o apărare de fond, pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces, în condițiile în care cealaltă parte își fundamentează pretențiile pe un act administrativ considerat nelegal și vătămător de autorul excepției. Potrivit practicii în materie, în contextul în care autorul excepției de nelegalitate are pe rolul instanței de contencios administrativ o acțiune în anularea unui act administrativ individual, invocarea excepției de nelegalitate cu privire la același act administrativ în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ apare ca inadmisibilă. In speța de față, criticile de nelegalitate în privința actului administrativ sunt prezente și în cadrul acțiunii directe în anulare. Reclamanta a ales prima dată calea cererii in anulare întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că este incident principiul "electa una via". Așadar, odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei, iar examinarea actului administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate. Într-adevăr, în problemele litigioase, părțile sunt cele care aleg căile de urmat și mijloacele de apărare, însă în condițiile legii. În virtutea principiului "electa una via non datur recursus ad alteram", examinarea legalității unui act administrativ pe calea excepției de nelegalitate, în cadrul procesului având ca obiect anularea aceluiași act, este inadmisibilă, cele două căi de examinare a legalității actelor administrative excluzându-se reciproc. Ca urmare, Înalta Curte va respinge excepția de nelegalitate a Deciziei S/200/18.08.2014 și a Raportului de Control nr. x/2014, invocată de către recurenta - reclamantă, ca inadmisibilă. 6.3. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă și a apărărilor formulate de intimata-reclamantă Ca o primă precizare privind tehnica de redactare a prezentei decizii, Înalta Curte nu va proceda la divizarea prezentei decizii într-o parte publică și o parte care să fie depusă la compartimentul documente clasificate, considerând că, în astfel de cauze implicând documente clasificate, cât timp părțile au avut acces egal la acestea, hotărârea judecătorească nu poate fi decât publică, conform cerințelor din C. proc. civ. Ca urmare, aspectele conținute de documentele clasificate care nu pot fi devoalate nu vor fi menționate în prezenta decizie, deși acestea au făcut parte din probatoriul cauzei și au format convingerea prezentei instanțe. Ca un aspect general, Înalta Curte constată că ceea ce a reținut prima instanță nu a fost autoritatea de lucru judecat raportată la decizia anterioară a pârâtei, ci puterea de lucru judecat, în sensul imposibilității de repunere în discuție în cadrul unui proces ulterior a acelorași chestiuni de fapt sau de drept asupra cărora a statuat deja în mod definitiv o instanță judecătorească. În ceea ce privește măsura de la punctul I.6 abaterea nr. 14, intervenirea ulterioară a hotărârii judecătorești de anulare a măsurii anterior dispuse printr-un alt act al pârâtei (a cărui nepunere în executare integrală fusese reținută ca reprezentând o abatere distinctă prin actele contestate în prezenta cauză), duce în mod rațional la anularea măsurii ulterioare. Același raționament este pe deplin aplicabil și în ceea ce privește Măsura II.13, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă fiind nefondate și cu privire la această măsură. În ceea ce privește măsura de la pct. II. 9, recurenta-pârâtă a invocat greșita aplicare de către prima instanță a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006. Înalta Curte constată că reclamanta nu a înțeles să depună nicio precizare prin care să indice în mod concis aspectele de drept ce pot fi făcute publice în cadrul apărărilor, astfel că argumentele acesteia, deși consultate și analizate de către instanța de recurs, nu pot fi prezentate în prezenta deciziei. Asupra acestui motiv de recurs, Înalta Curte statuează asupra legalității modului de rezolvare a acestui motiv de nulitate de către prima instanță. Exemplele aduse de prima instanță nu reprezentau argumente decizorii, ci acestea, conținute în documentele clasificate, erau cele legate de obiectul specific al achiziției și de apărările invocate de reclamantă referitoare la imposibilitatea efectivă de a utiliza criteriul achizițiilor anterioare ca și element de comparație. Celelalte argumente legate de compoziția din inox a elementelor sau de adunarea prețului elementelor raportat la prețul ansamblelor nu pot fi reținute ca fondate, față de apărările considerate ca fiind temeinic justificate ale intimatei-reclamante, dar care nu pot fi reproduse pentru rațiuni de confidențialitate a înscrisurilor clasificate. În concluzie, Înalta Curte constată că au fost respectate prevederile art. 25 alin. (1), (26) și 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006. Ca urmare, recursul formulat de recurenta-pârâtă va fi respins ca nefondat. 6.4. Analiza motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă și a apărărilor formulate de intimata-pârâtă 6.4.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat acest motiv de casare raportat la modalitatea de evaluare de către prima instanță a probatoriului administrat în fața acesteia. Dincolo de aspectul că modalitatea de evaluare a probatoriului reprezintă o chestiune de fapt ce scapă motivelor de casare (ce se pot întemeia exclusiv pe aspecte de drept), Înalta Curte reține că singura susținere ce s-ar putea încadra în acest motiv de casare ar fi aceea a ignorării unor probe cu consecința încălcării unor norme de procedură. Or, constată instanța de recurs că pertinența probatoriului administrat de prima instanță, în lipsa unor dovezi concrete privind încălcarea legii, nu a fost răsturnată. Cât privește neluarea în considerare - în cadrul motivării calificate de prima instanță ca și secret de serviciu - a tuturor înscrisurilor clasificate, Înalta Curte constată că o asemenea sarcină este nu doar imposibilă (în sensul enumerării în motivare exhaustiv a tuturor înscrisurilor de la dosar), dar și inutilă, cât timp prima instanța a avut în vedere aspectele considerate esențiale. Nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare, cât timp parte a avut posibilitatea efectivă de a consulta și de a formula apărări pe toate aspectele, iar instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Ca urmare, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este nefondat. 6.4.2. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat. 6.4.3. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 6.4.3.1. În ceea ce privește Măsura de la punctul I.1. Înalta Curte constată că, deși decizia din 2015 a Curții de Conturi privește o abatere similară cu cea reținută prin decizia S83/2012 a aceleiași autorități, diferă perioada avută în vedere la momentul efectuării controlului. Față de faptul că cele repuse în discuție reprezintă aspecte de drept identice cu cele judecate în cauza anterioară (Decizia nr. 3623/13 noiembrie 2015 pronunțată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2012) - dar cu privire la care prezenta instanță nu poate face nici măcar o trimitere concretă, din motive de confidențialitate a măsurii, niciuna dintre părți nerealizând o desecretizare a obiectului acestei măsuri prin actele și notele scrise depuse la dosarul public -, Înalta Curte reține existența puterii de lucru judecat (iar nu a autorității de lucru judecat ca atare) pe modalitatea de soluționare a chestiunii de drept identice deduse judecății în cele două cauze. 6.4.3.2. În ceea ce privește Măsura de la punctul I.2. Referitor la măsura I. 2 din decizia atacată, recurenta-pârâtă a arătat prin notele scrise că instanța de fond a reținut, și raportat la aceasta, efectele puterii lucrului judecat ale sentinței civile nr. 1369/2014 și a deciziei civile nr. 3623/2015 pronunțate în dosarul nr. x/2012, în ceea ce privește nerespectarea obligației de a calcula și vira contribuția de 2 % din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu, la bugetul Fondului pentru mediu. Această obligație îi revenea companiei conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lite), art. 10 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, dispozițiilor art. 4 alin. (3) Anexa 2 la H.G. nr. 1408/2008, precum și din Regulamentul CE nr. 1272/2008, întrucât substanța de dioxid de uraniu este pericuoasă pentru mediu așa cum rezultă din fișa tehnică de securitate al acestui produs. Cu privire la această măsură, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 3623/13 noiembrie 2015 pronunțată de ICCJ-SCAF în dosar nr. x/2012, s-au constatat cu putere de lucru judecat următoarele: "Soluția instanței de control judiciar cu referire la măsura dispusă la pct. 8 din Decizia nr. S/83/2012 Raportat la probatoriul administrat, față de susținerile părților, dar și în considerarea Deciziei nr. 4838/18 decembrie 2014, a ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal, la care a făcut trimitere intimata-pârâtă, Înalta Curte va respinge criticile subsumate acestei măsuri, apreciindu-le ca fiind nefondate. Abaterea constatată la pct. 8 din Decizia S/83/2012 viza raptul că pentru cantitatea de 210.180,956 kg U în pulbere de U02, valorificată către Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. în anul 2011, Compania Națională a Uraniului S.A. nu a calculat și virat contribuția de 2% din valoarea substanțelor periculoase pentru mediu, introduse pe piața națională, la bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu. În anul 2011 prin valorificarea cantității de 210.180,956 kg U în pulbere de U02 către Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., a introdus pe piața națională, substanțe periculoase pentru mediu. S-a reținut că această pulbere este periculoasă pentru mediu, raportat la următoarele: - Fișa tehnică de securitate pentru produsul dioxid de (uraniu -U02, întocmită de Compania Națională a Uraniului S.A. - Sucursala Feldioara, unde sunt prezentate următoarele informații: T+Toxic" și "N-Periculos pentru mediu"; - Anexa nr. 2 - "Lista substanțelor periculoase" la H.G. nr. 1408/2008, în care sunt nominalizați compuși ai uraniului cu numărul de index 092-002-00-3; - Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, publicat în JO al UE nr. L352/2 din 31.12.2008, Tabelul 3.1 "Lista clasificărilor și etichetărilor armonizate ale substanțelor periculoase" unde este specificată substanța uraniu având numărul de index 092-001-00-8 și compuși ai uraniului având numărul de index 092-002-00-3. Pentru clarificarea acestor aspecte, Curtea de Conturi a