ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș la data de 10 martie 2016, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice-Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, s-a solicitat anularea actului administrativ intitulat Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă C. pen. nr. 6/15.09.2015, înregistrată la pârâtă sub nr. x/10.11.2015 și comunicată către Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș sub nr. x/24.11.2015, în sensul înlăturării corecției financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015, astfel:

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 441.829,35 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 106.039,04 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 116,32 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 27,92 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 426.091,88 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 102.262,05 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 5.668,32 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 1.360,40 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 605.189,90 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 145.245,58 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 638,20 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 153,17 RON;

- pentru factura nr. x/10.09.2015 suma respinsă este 3.230,24 RON cu T.V.A. aferent în valoare de 775,26 RON;

- anularea Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. x/13.01.2016 și la reclamantă sub nr. x/29.02.2016, prin care s-a respins plângerea prealabilă;

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.482.764,21 RON + T.V.A., reprezentând cumulul sumelor menționate la petitul 2 al prezentei cereri;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin "Notificarea" a cărei anulare o solicită (Anexa 1 a acțiunii), au fost evocate, în esență, pretinse nereguli, de natura celor prevăzute de art. 176 alin. (2), art. 177 și art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, concluzionându-se că pretinsele abateri sunt încadrabile la pct. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 66/2011. Pârâta a susținut că "achiziția nu a fost realizată cu respectarea legislației în vigoare . . . . . . . . . ." , invocând și art. 1 din Directiva 2014/24/EU, ce impune respectarea T.F.U.E. și a principiilor derivând din acest tratat, precum egalitatea de tratament sau nediscriminarea.

Ca urmare, a fost reținută aplicabilitatea dispozițiilor legale evocate și a fost aplicată o corecție de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015.

Prin sentința nr. 40 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice-Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, având ca obiect anularea Notificării nr. x/10.11.2015 privind situația cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, și a Adresei nr. x/13.01.2016, ambele emise de pârât, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.482.764,21 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul anulării actelor administrative contestate și înlăturării corecției financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015, precum și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.482.764,21 RON + TVA reprezentând cumulul sumelor respinse, respectiv: 441.829,35 RON; 116,32 RON; 426.091,88 RON, 5.668,32 RON; 605.189,90 RON; 638,20 RON; 3.230,24 RON, toate cu TVA aferent, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocațial.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 177 alin. (2), art. 192 și art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții care completează ope legis documentația dosarului de achiziție publică. În referire la art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a susținut că acesta conferă ofertanților "dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerințe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent,îndeplinirea respectivelor cerințe".

În privința dispozițiilor art. 192 din actul normativ antereferit a susținut că acestea prevăd că, "în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce, autoritatea contractantă are obligația de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene", iar cât privește art. 193, acesta a statuat că, "în cazul în care operatorul economic nu deține un certificat de calitate astfel cum este solicitat de autoritatea contractantă, aceasta din urmă are obligația de a accepta orice alte probe sau dovezi prezentate de operatorul economic respectiv".

În interpretarea prevederilor legale enunțate și evocate în susținerea nelegalității hotărârii de fond, recurenta-reclamantă a considerat că se impunea concluzia potrivit căreia, independent de existența sau inexistența unei prevederi din documentația aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziții legale, care pot suplini eventualele carențe sau formulări deficitare ale unei documentații în procedura de achiziție publică.

A evocat recurenta-reclamantă mențiunile Fișei de date ce constituie parte integrantă a documentației aferente contractului, învederând că la art. III.2.1.b, cap. intitulat Capacitatea de exercitare a activității profesionale, se arată expresis verbis că, "în cazul persoanelor juridice străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, conforme legii țării de rezidență a operatorului economic".

În opinia acesteia, mențiunea de la pct. 1 al respectivului capitol se aplică în mod evident tuturor punctelor subsecvente de la 2 la 9, orice altă interpretare fiind neconformă realității, deoarece intenția redactorului fișei de date a fost aceea de a insera respectiva prevedere la pct. 1 tocmai pentru a se aplica tuturor înscrisurilor solicitate în cadrul acelui capitol. În același sens a susținut că mențiunea se referă la "o formă de înregistrare/atestare" pentru un certificat constatator emis de O.N.R.C., deși această instituție nu emite înscrisuri care să constituie o "atestare".

De asemenea, a subliniat că în cuprinsul Fișei de date sunt inserate, în secțiuni diferite, mențiuni care exclud ideea de discriminare a unui ofertant străin, consfințind egalitatea de tratament a tuturor ofertanților, exemplificând sub acest aspect mențiunile de la art. III.2.3.a, cerințele 12, 15 din Fișa de date - fila x, în care se precizează faptul că, "în baza recunoașterii reciproce, autoritatea contractantă acceptă certificate echivalente", precum și cerința 1 menționată la art. III.2.3.b din Fișa de date - fila x.

Făcând trimitere și la celelalte mențiuni ale Fișei de date, a arătat recurenta că din interpretarea acestora rezultă posibilitatea oricărui ofertant de a participa la procedură, în condițiile îndeplinirii cerințelor 5-11,13,14,16 menționate la filele x din Fișa de date, în care se fac referiri exprese la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente", împrejurare care confirmă disponibilitatea autorității contractante de acceptarea oricărui ofertant străin.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, susținând că întreaga argumentație expusă infirmă raționamentul instanței de fond.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12.06.2019, intimatul-pârât Ministerul Cercetării și Inovării a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal. În esență, a susținut că orice documentație de atribuire trebuie să cuprindă prevederi și cerințe clare și exprese, care nu lasă loc de interpretări și că nu se poate accepta ca în cadrul unei documentații de atribuire, posibilii ofertanți să bănuiască sau să facă supoziții cu privire la aplicarea unor prevederi de la un punct la altul, sau la toate subpunctele, deoarece în acest caz fiecare posibil ofertant ar putea avea propria interpretare și ar duce la o lipsă de obiectivitate și transparență.

Prin urmare, nu poate fi acceptată ideea că ofertanții ar fi trebuit să ajungă ei înșiși la ideea că se acceptă și certificate echivalente, sau că orice ofertant străin poate participa la procedură, în contextul interpretării anumitor expresii utilizate în cadrul fișei de date.

Ulterior, la data de 14 octombrie 2021, intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a solicitat printr-un alt înscris intitulat întâmpinare, respingerea recursului reclamantei ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond atacate, reiterând apărările invocate prin întâmpinarea inițială și precizând, în plus, faptul că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4145/26.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a statuat cu privire la aceleași chestiuni deduse judecății în cauza pendinte, aferente aceluiași contract de finanțare nr. x/26.01.2015, invocând în acest sens dosarul Curții de Apel Târgu Mureș nr. 317/43/2015 referitor la cererea de rambursare nr. x/07.05.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și de apărările formulate prin întâmpinare de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În referire la contextul factual, Înalta Curte reține că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantei Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, formulată la data de 10 martie 2016, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice-Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, de anulare a actului administrativ intitulat Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/22.10.2015, aferentă C. pen. nr. 6/15.09.2015, înregistrată la pârâtă sub nr. x/10.11.2015 și comunicată către Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș sub nr. x/24.11.2015, în sensul înlăturării corecției financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/26.01.2015.

În fapt, se constată că recurenta-reclamantă a derulat în baza contractului de finanțare nr. x/07.08.2019, proiectul "Centru Avansat de cercetări Medicale și Farmaceutice", iar în vederea implementării acestuia, recurenta a demarat mai multe proceduri de achiziție finalizate prin încheierea mai multor contracte.

Urmarea verificărilor efectuate de pârât cu privire la cererea de rambursare nr. x/22.10.2015 aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, s-a constatat că efectuarea unor cheltuieli s-a făcut fără respectarea condițiilor de legalitate, regularitate ori în conformitate cu prevederile naționale și comunitare incidente, consecința fiind emiterea Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/10.11.2015 de respingere la plată a sumei de 1.482.764,21 plus TVA, sumă reprezentând corecție financiară de 25% aferentă contractului nr. x/26.01.2015.

Plângerea prealabilă a reclamantei a fost respinsă de către pârât prin adresa nr. x/13.01.2016, reținând că aceasta nu a respectat legislația în vigoare privind achiziția - licitație deschisă, cu obligativitatea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În esență, s-a reținut cu privire la capitolul III.2.1.b) intitulat Capacitatea de exercitare a activității profesionale din Fișa de date a achiziției, că beneficiarul a solicitat o serie de atestate/certificări conform legislației specifice naționale, care nu respectă prevederile art. 183, art. 177 și art. 176 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit acestui din urmă text legal, "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaților/ofertanților obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceștia având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerințe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerințe". Totodată, "Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se consideră necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate", în acest sens, în vederea furnizării echipamentelor medicale, ofertantul trebuind să facă dovada autorizării în condițiile Ordinului nr. 748/2014 referitor la avizarea activităților în domeniul dispozitivelor medicale.

Recurenta-reclamantă a invocat faptul că la subpunctul art. III.2.1.b intitulat Capacitatea de exercitare a activității profesionale, se arată expressis verbis că, în cazul persoanelor străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, conform legii țării de rezidență a operatorului economic și că această prevedere este aplicabilă tuturor subpunctelor respectivei secțiuni care încorporează și cerințele privind atestatul A.N.R.E. și autorizația I.S.C.I.R.

Soluționând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins-o, argumentând, în esență, că fiecare subpunct are prevederea lui și dacă nu sunt extinse de către autoritatea contractantă și la alte subpuncte, nu se poate considera că acestea pot fi extinse de către posibilii ofertanți.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate recurenta-reclamantă a susținut interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 177 alin. (2), art. 192 și art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, considerând că aceste dispoziții completează ope legis documentația dosarului de achiziție publică. În referire la art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, a susținut că acesta conferă ofertanților "dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerințe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerințe".

În privința dispozițiilor art. 192 din actul normativ antereferit a susținut că acestea prevăd că, "în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce, autoritatea contractantă are obligația de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene", iar cât privește art. 193, acesta a statuat că, "în cazul în care operatorul economic nu deține un certificat de calitate astfel cum este solicitat de autoritatea contractantă, aceasta din urmă are obligația de a accepta orice alte probe sau dovezi prezentate de operatorul economic respectiv".

În interpretarea prevederilor legale enunțate și evocate în susținerea nelegalității hotărârii de fond, recurenta-reclamantă a considerat că se impunea concluzia potrivit căreia, independent de existența sau inexistența unei prevederi din documentația aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziții legale, care pot suplini eventualele carențe sau formulări deficitare ale unei documentații în procedura de achiziție publică.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în materie.

Prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii reclamantei pe dispozițiile art. 183 raportat la art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006, apreciind în acest sens că, solicitând acte emise de autorități române, pentru pct. 2.9, cu excluderea unor certificări echivalente emise de autoritățile altor state, cu excepția ipotezei de la pct. 1 unde era pretinsă depunerea de înscris emanând din țara de rezidență, autoritatea contractantă a impus cerințe restrictive, cu nerespectarea prevederilor legale amintite, ceea ce a condus la încălcarea principiilor liberei circulații a mărfurilor, a libertății de stabilire și a libertății de a furniza servicii, astfel cum sunt prevăzute în art. 52-66 din Tratatul de la Roma din anul 1957.

Din cuprinsul fișei de date a achiziției pentru atribuirea contractului de Proiectare și execuție lucrări cu dotări aferente obiectivului "Centru Avansat de Cercetări Medicale și Farmaceutice" rezultă, în ceea ce privește certificatul constatator emis de O.N.R.C., solicitat la primul punct, că se precizează: "În cazul persoanelor juridice străine se solicită o formă de înregistrare/atestare or apartenență din punct de vedere profesional conforme legii țării de rezidență a operatorului economic însoțite de traducerea acestora în limba română de către un traducător autorizat".

Însă, în ceea ce privește cerințele de la punctele 2-9, se precizează în finalul secțiunii că "documentele solicitate la punctele 2-9 vor fi depuse în copie lizibilă cu mențiunea "conform cu originalul" (semnătura și ștampila reprezentantului legal al ofertantului în original, cu mențiunea "conform cu originalul". Ca urmare, este neîndoielnic că nu se face nicio mențiune cu privire la aceste certificări, în sensul indicării posibilității de a depune certificări echivalente în traducere legalizată.

Cu alte cuvinte, din modul de redactare a fișei de date rezultă fără echivoc faptul că autoritatea contractantă a înțeles să solicite la punctele 2-9 acte emise exclusiv de autoritățile române, neacceptându-se certificări echivalente emise de autoritățile din alte state decât în ceea ce privește certificatul constatator emis de O.N.R.C.

Sub acest aspect instanța de control judiciar împărtășește raționamentul instanței de fond, care a reținut în mod just și practica instanței supreme într-o decizie de speță în care au fost analizate aceleași chestiuni de drept referitoare la modul de soluționare a altei cereri de rambursare aferente aceluiași contract nr. x/26.01.2015.

Astfel fiind, s-a reținut în mod corect că autoritatea contractantă a solicitat pentru pct. 2.9 acte emise de autoritățile române, cu excluderea unor certificări echivalente emise de autoritățile din alte state, cu excepția ipotezei de la pct. 1 unde era pretinsă depunerea de înscrisuri emanând din țara de rezidență, apreciind că menționarea expresă a posibilității de a depune certificate echivalente în cadrul altor puncte din fișa de date nu constituie o dovadă a împrejurării că și în ceea ce privește cerințele de la punctele 2-9 din secțiunea III. 2. 1 b) erau acceptate astfel de certificate echivalente.

Pe cale de consecință, menționarea acestei posibilități în cadrul mai multor puncte din fișa de date și nemenționarea ei în cadrul altor puncte impune concluzia potrivit căreia această posibilitate de a depune certificate echivalente era recunoscută doar în acele situații în care era menționată expres, în celelalte ipoteze autoritatea contractantă apreciind că nu avea o astfel de obligație.

În acest context, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora, în aplicarea dispozițiilor art. 177 alin. (2), art. 192 și art. 193 din O.U.G. nr. 34/2006, independent de existența sau inexistența unei prevederi din documentația aferentă procedurii, dreptul ofertantului este consacrat prin aceste dispoziții legale, care pot suplini eventualele carențe sau formulări deficitare ale unei documentații în procedura de achiziție publică, deoarece aceste alegații sunt rezultatul unei greșite interpretări a cadrului legislativ incident, în scopul dovedirii pretinsei nelegalități a actului administrativ contestat.

Astfel cum s-a statuat în practica instanței supreme evocate în speță, este important a se aminti și în cauza pendinte că, împrejurarea că un ofertant ar fi putut depune certificări echivalente invocând prevederile legale care îi confereau acest drept, nu înlătură constatarea că prin fișa de date autoritatea contractantă nu a recunoscut această posibilitate, neregula constând tocmai în neindicarea acestei posibilități. De altfel, dacă ar fi acceptat astfel de oferte autoritatea contractantă și-ar fi încălcat propria documentație de atribuire, ceea ce ar fi fost de natură să înfrângă principiul transparenței și principiul nediscriminării, conduita autorității contractante nefiind astfel previzibilă pentru toți posibilii ofertanți.

Conform art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita oricărui operator economic să prezinte documente edificatoare care să dovedească forma de înregistrare ca persoană fizică sau juridică și, după caz, de atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, în conformitate cu prevederile din țara în care ofertantul/candidatul este stabilit". De asemenea, art. 177 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că "Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standardele europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare și selecție formulate în conformitate cu prevederile art. 176 alin. (2) din același act normativ".

Așadar, autoritatea contractantă nu are dreptul să impună candidaților sau ofertanților obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceștia având dreptul de a prezenta, în scopul îndeplinirii anumitor cerințe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează în mod concludent îndeplinirea respectivelor cerințe, iar în ipoteza în care s-ar considera necesare clarificări sau completări ale documentelor, autoritatea contractantă are dreptul să le solicite.

În speță, în vederea furnizării echipamentelor medicale, ofertantul trebuia să facă dovada autorizării în condițiile Ordinului 748/2014 referitor la avizarea activităților în domeniul dispozitivelor medicale, respectiv Licența de funcționare pentru a desfășura activități de proiectare și instalare a sistemelor de alarmare împotriva efracției potrivit Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecției persoanelor, H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii.

Invocând faptul că la subpunctul art. III.2.1.b referitor la Capacitatea de exercitare a activității profesionale, se arată expressis verbis că în cazul persoanelor străine se solicită documente care dovedesc o formă de înregistrare/atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, conform legii de rezidență a operatorului economic și că această prevedere este aplicabilă tuturor subpunctelor acelei secțiuni referitoare la cerințele privind atestatul A.N.R.E. și autorizația I.S.C.I.R., recurenta-reclamantă acreditează ideea că ofertanții ar fi trebuit să aprecieze singuri faptul că se acceptă și certificate echivalente sau că orice ofertant străin poate participa la procedură, aspect rezultat din contextul mențiunilor altor subpuncte și al expresiilor folosite în cadrul fișei de date, ca de exemplu referirea la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente", raționament ce nu poate fi însă acceptat de către instanța de control judiciar.

Așa fiind, impunerea în fișa de date a unor prevederi restrictive nu poate fi înlăturată prin cuprinderea în aceeași fișă de date a unor formulări susceptibile de interpretări, la alte subpuncte, care să completeze astfel documentația, neregula în cauză constând, așa cum s-a arătat, tocmai în neindicarea în cuprinsul fișei de date a posibilității depunerii certificatelor echivalente.

În atare situație, în mod neîndoielnic este discriminatorie și contrară principiului tratamentului egal cerința impusă de recurenta-reclamantă pentru dovedirea autorizării în condițiile Ordinului 748/2014 referitor la avizarea activităților în domeniul dispozitivelor medicale, fără a specifica faptul că persoanele străine pot prezenta documente echivalente.

Condițiile menționate prin fișa de date a achiziției trebuie îndeplinite conform criteriilor stabilite prin aceasta, iar această cerință nu a fost clarificată, contrar alegațiilor recurentei-reclamante în sensul că din economia tuturor mențiunilor fișei de date rezultă posibilitatea oricărui ofertant de a participa la procedură, date fiind referirile exprese la "traducerea autorizată în limba română pentru persoanele nerezidente" din art. III.2.3.a privind cerințele 5-11,13,14,16, împrejurare care, în opinia părții, confirmă disponibilitatea autorității contractante privind acceptarea oricărui ofertant străin.

În consecință, nu poate fi acceptată ipoteza potrivit căreia, dacă ofertanții ar fi depus documente de înregistrare/atestare ori apartenență din punct de vedere profesional emise de autoritățile din alte state, echivalente cu cele emise în România, ar fi beneficiat de același tratament egal cu persoanele care dețineau aceste certificări în România, chiar dacă în fișa de date a achiziției, la pct. 2.9 nu a fost specificat în mod expres termenul "echivalent", deoarece neregula a constat tocmai în lipsa acestui termen, care a restricționat participarea ofertanților nerezidenți.

Rezultă astfel, în mod neîndoielnic, că au fost încălcate normele privind derularea procedurii achiziției publice, dispozițiile art. 176 alin. (2), art. 177 și art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind impuse condiții/cerințe de calificare restrictive, care conduc la restrângerea concurenței și încălcarea principiilor instituite de art. 2 din același act normativ.

În plus se reține faptul că, fiind vorba despre un anunț de participare pentru care exista obligativitatea publicării în J.O.U.E., deoarece se adresa și ofertanților din afara teritoriului național, impunerea pentru acești ofertanți de a deține certificări naționale încalcă principiile liberei circulații a mărfurilor, libertății de stabilire și libertății de a furniza servicii.

Cât privește susținerea intimatului-pârât din cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, referitoare la prezumția puterii de lucru judecat reținută de instanța de fond în raport de considerentele deciziei nr. 4145/26.11.2018, instanța de control judiciar reține că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că nu se analizează corecția financiară pe fond în situația în care se formulează critici referitoare la modalitatea de calcul a acesteia.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu s-au conturat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat, și anume Notificarea nr. 9 din data de 22.10.2015, aferentă cererii de plată nr. x/15.09.2015, prin care a fost aplicată corecția de 25% din valoarea Contractului nr. x/26.01.2015, argumentele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii instanței de fond, întrucât aceasta a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Față de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 40 din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.