ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4697/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 12.03.2018, astfel cum a fost modificata în data de 31.05.2018, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, solicitând:

Prin sentința civilă nr. 4944 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității capetelor 4 si 6 de acțiune, în partea având ca obiect recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor pentru perioada 24.11.2014-09.04.2015.

Au fost respinse capetele 4 și 6 de acțiune, în partea având ca obiect recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor pentru perioada 24.11.2014-09.04.2015, ca inadmisibile.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Justiției.

A fost admisă în parte acțiunea modificată.

A fost anulată în parte decizia nr. 154 bis 1/28.06.2017 emisă de pârâta Curtea de Apel Ploiesti, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei pe perioada 09.04.2015-20.12.2015.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei noi decizii prin care sa stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantei:

- pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, pe baza unei VRS de 421,36 RON.

- pe perioada 01.12.2015-20.12.2015, pe baza unei VRS de 463,5 RON.

Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova la plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 09.04.2015-20.12.2015, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadente lunare până la data plații efective și integrale.

Au fost respinse capatele de cerere având ca obiect anularea în parte a deciziei nr. 558/DEFA/11.09.2017 emise de Președintele Curții de Apel Brașov și obligarea acestui pârât la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada 21.12.2015-31.12.2017, pe baza unei VRS de 463,5 RON, ca rămase fără obiect.

Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Brașov si Tribunalul Brașov la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 463,5 RON și cele încasate pe perioada 21.12.2015-31.12.2017, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadente lunare până la data plătii efective și integrale.

Au fost respinse capetele de cerere 4 și 6 de acțiune, în partea având ca obiect recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor pentru perioada 09.04.2015-31.12.2017 cu luarea în considerare a unui spor de risc si suprasolicitare neuropsihica de 25%, respectiv 50% și a unui spor de confidențialitate de 5%, respectiv de 15%, ca neîntemeiate.

A fost respinsă în totalitate acțiunea introdusă împotriva pârâtului Ministerul Justitiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Brașov.

3.1 Curtea de Apel Brașov a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței civile, iar în urma rejudecării să se dispună respingerea cererii de actualizare cu indicele prețurilor de consum și acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.

3.2 Curtea de Apel Ploiești a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate și respingerea în totalitate a acțiunii.

3.3 Tribunalul Brașov a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței civile, iar în urma rejudecării să se dispună respingerea cererii de actualizare cu indicele prețurilor de consum și acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.

4.1 Curtea de Apel Ploiești a formulat întâmpinare față de recursul formulat de Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea acesteia.

4.2 Ministerul Justiției a formulat întâmpinare față de recursurile formulate în cauză, solicitând admiterea acestora.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că la 31 octombrie 2018 a fost emisă de către Curtea de Apel Ploiești decizia nr. 400, prin care drepturile salariale ale intimatei-reclamante se calculează astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, cu luarea în considerare a unei VRS de 421,36 RON începând cu 09.04.2015 și VRS 463,50 RON, începând cu 01.12.2015.

Totodată, potrivit art. 3 din OMJ nr. 5066/C/2018, plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Astfel, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 400/31 octombrie 2018, emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamantei pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în prezent, capetele de cerere privind anularea în parte a deciziei nr. 154 bis 1/28.06.2017 emise de pârâta Curtea de Apel Ploiești, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei pe perioada 09.04.2015-20.12.2015, precum și obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantei: pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, pe baza unui VRS de 421,36 RON; pe perioada 01.12.2015-20.12.2015, pe baza unui VRS de 463,5 RON au rămas fără obiect.

De asemenea, se reține că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiție, aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte constată rămase fără obiect și capetele de cerere privind obligarea pârâților Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 09.04.2015-20.12.2015, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale; obligarea pârâților Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 463,5 RON și cele încasate pe perioada 21.12.2015-31.12.2017, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale sentinței, nefiind formulate critici cu privire la acestea în cuprinsul memoriilor de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 4944 din 28 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Va respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind:

- Anularea în parte a deciziei nr. 154 bis 1/28.06.2017 emise de pârâta Curtea de Apel Ploiești, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei pe perioada 09.04.2015-20.12.2015;

- Obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantei: pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, pe baza unui VRS de 421,36 RON; pe perioada 01.12.2015-20.12.2015, pe baza unui VRS de 463,5 RON;

- Obligarea pârâților Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 09.04.2015-20.12.2015, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale.

- Obligarea pârâților Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 463,5 RON și cele încasate pe perioada 21.12.2015-31.12.2017, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 4944 din 28 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind:

- Anularea în parte a deciziei nr. 154 bis 1/28.06.2017 emise de pârâta Curtea de Apel Ploiești, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei pe perioada 09.04.2015-20.12.2015;

- Obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantei: pe perioada 09.04.2015-30.11.2015, pe baza unui VRS de 421,36 RON; pe perioada 01.12.2015-20.12.2015, pe baza unui VRS de 463,5 RON;

- Obligarea pârâților Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent și cele încasate pe perioada 09.04.2015-20.12.2015, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale.

- Obligarea pârâților Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pe baza unei VRS de 463,5 RON și cele încasate pe perioada 21.12.2015-31.12.2017, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale, ambele calculate de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective și integrale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2021.