ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4594/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A., notar public titular al Biroului Individual Notarial A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, a formulat cerere în anulare a Deciziei nr. 76/20.12.2017, emisă de către pârât și comunicată la data de 19.04.2018.

Pe cale de excepție a invocat nulitatea absolută a Deciziei nr. 76/20.12.2017 deoarece amenda a fost emisă pentru notarul public A. și nu pentru Biroul Individual Notarial A.. În fapt Biroul Notarial este entitatea juridică supusă investigației și nu notarul public titular al biroului notarial.

A motivat excepția prin prevederile din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3415 din 30.10.2015 (definitivă).

Pentru acest motiv solicită admiterea excepției și constatarea nulității absolute a deciziei ca fiind emisă împotriva unei persoane fără calitate.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziei anterior menționate și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii stabilite prin aceasta în sarcina Biroului Individual Notarial A., iar în subsidiar a cerut reducerea cuantumului amenzii stabilite prin decizia atacată. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată în baza art. 453 C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5183 din 10 decembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., titulară a BIN A., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Concurenței, ca nefondată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. notar public titular al B.I.N. A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susținut următoarele:

În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta pretinde că instanța de fond a preluat în considerente atât motivele invocate de către reclamantă, cât și cele ale pârâtului, dar în motivarea sentinței nu a făcut o analiză proprie a motivelor care au format convingerea instanței că cererea este nefondată. Din acest punct de vedere, se apreciază că hotărârea este nelegală, necuprinzând argumentele instanței prin analizarea proprie a motivelor pe care și-a întemeiat acțiunea, soluția bazându-se doar prin reiterarea, în modalitate "copy-paste" a apărărilor pârâtului, ceea ce face ca hotărârea să nu îndeplinească condiția de a cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar în plus nu au fost analizate toate motivele pe care reclamanta le-a supus analizei instanței.

Un alt argument de nelegalitate este reprezentat de încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect se susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin reținerea greșită a faptelor în raport cu exigențele textului de lege, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, violarea unor principii generale de drept, restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale.

Concret, reclamanta a fost sancționată contravențional de către pârât pentru că ar fi încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, constând în încheierea unei înțelegeri și/sau realizarea unor practici concertate de stabilire a unor onorarii minimale diferite de cele aprobate prin O.M.J. 943/C/2005 și O.M.J. 46/C/2011, având ca obiect restricționarea concurenței privind onorariile minime practicate în județele Suceava și Botoșani.

De esența acestei contravenții este încheierea unei înțelegeri de stabilire a unor onorarii minimale diferite de cele stabilite prin Ordine ale Ministrului Justiției.

În sensul art. 5 din Legea Concurenței, înțelegerea reprezintă întâlnirea voințelor agenților economici în scopul adoptării unui comportament comun pe piață, pentru existența acesteia fiind suficient, potrivit jurisprudenței comunitare, ca agenții economici în cauză să-și fi exprimat intenția comună de a acționa pe piață într-un anumit mod, în acest sens, cauza C-41/69 ACF Chemieforma NV vs. Comisia.

Reclamanta nu și-a exprimat intenția de a acționa pe piață într-un anumit mod și nici nu a participat la încheierea unei înțelegeri deoarece, astfel cum pretinde că a probat prin înscrisuri, B.I.N. A. nu exista ca entitate în perioada iulie 2010 - octombrie 2011, când pârâtul pretinde că s-ar fi încheiat așa-zisele înțelegeri privind majorarea onorariilor minimale. Eu am început activitatea de notar public titular al B.I.N. A. abia la data de 11.11.2014, conform Licenței de funcționare 346/3411/11.11.2014.

Fapta reținută în sarcina sa nu există, întrucât eu nu a participat la nicio înțelegere de natură anticoncurențială.

De asemenea, se consideră că în mod nelegal prima instanță a reținut că s-a aliniat la onorariile minimale stabilite la nivelul C.N.P. Suceava și că nu am luat nicio măsură pentru a se distanța public de înțelegerea și/sau practica de majorare a onorariilor minimale existente la nivelul membrilor C.N.P. Suceava și că, chiar participarea sa pasivă la înțelegere intră sub incidența art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, chiar și în absența unor efecte anticoncurențiale pe piață.

Aceste interpretări ale textului au un efect covârșitor prin severitate și mecanicism, creând o stare de insecuritate absolută în desfășurarea oricărei activități. Nu se poate face nicio aplicare a principiului proporționalității dintre gravitatea pretinsei fapte și severitatea sancțiunii.

Reclamanta a fost sancționată în mod identic cu ceilalți membri ai C.N.P. Suceava, deși nu a participat la nicio înțelegere.

Nu s-a luat în considerare argumentația că activitatea notarială nu este supusă mecanismului de piață cerere - ofertă care ar permite formarea liberă a tarifelor, instanța nu a ținut cont și nu a motivat susținerile mele privind existența unor tarife minime stabilite prin cele două Ordine, faptul că nu se pot percepe tarife sub acest minim și că niciun act normativ în materie notarială nu interzice practicarea unor tarife peste cele minime. Tarifele notariale au fost reglementate prin Normele date în aplicarea Ordinelor Ministrului Justiției și ele nu interzic practicarea unor tarife superioare celor minime.

Nicăieri în cuprinsul sentinței instanței de fond nu se face o motivare a înlăturării argumentelor privind reglementarea tarifelor notariale și a faptului că legislația notarială interzice doar aplicarea unor onorarii sub cele reglementate în Norme.

Din acest motiv s-a și solicitat în subsidiar reducerea cuantumului amenzii, în baza art. 18 lit. "e" din Ordinul nr. 694/11.10.2016 pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea nr. 21/1996.

Acest articol prevede în teza a II-a circumstanța atenuantă conform căreia "comportamentul anticoncurențial a fost autorizat sau încurajat de autorități publice ori de legislația existentă", procentul de reducere putând fi de până la 25% din cuantumul amenzii aplicate.

Această atenuantă este pe deplin aplicabilă în cazul de față, având în vedere că abia în luna decembrie 2017 la nivelul conducerilor Consiliului Concurenței și Uniunii Naționale a Notarilor Publici s-a convenit acceptarea angajamentelor U.N.N.P.R. privind înlăturarea restrângerilor concurențiale privind stabilirea onorariilor minime, a propunerilor pentru eliminarea limitelor minime pentru acele proceduri realizate în regim concurențial și includerea lor alături de categoriile de servicii notariale pentru care nu sunt stabilite limite minimale (a se vedea Comunicatul Consiliului Concurenței din data de 19.12.2017, depus la instanța de fond).

1.4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinare pârâtul - intimat Consiliul Concurenței a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond este motivată potrivit exigențelor legale și este dată cu intepretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat conform considerentelor expuse în cele ce urmează:

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății, astfel că respingerea acțiunii reclamantei s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea adversă, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantei au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Cu toate acestea este de observat că instanța de fond a răspuns în totalitate criticilor reclamantei, considerentele hotărârii atacate fiind structurate ca un răspuns punctual la fiecare aspect de nelegalitate ridicat de reclamantă cu privire la decizia emisă de autoritatea de concurență.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt și a extins norma juridică incidență dincolo de ipotezele la care aceasta se aplică în cadrul apărărilor formulate în susținerea recursului, pretinzând că recurenta nu și-a exprimat intenția de acționa pe piață într-un anumit mod și nu a participat la încheierea unei înțelegeri anticoncurențiale, întrucât biroul individual notarial A. nu exista în perioada iulie 2010 - octombrie 2011.

Contrar celor susținute de către recurentă, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, potrivit întregului material probatoriu care a stat la baza deciziei de sancționare, rezultă existența faptei anticoncurențiale.

În acest sens s-a reținut că reclamanta a fost notar stagiar în cadrul B., cunoscând astfel, încă din perioada stagiului, politica de onorarii a acestui birou notarial, care s-a conformat practicii anticoncurențiale constatate de autoritatea de concurență și a aplicat în activitatea sa onorariile minimale stabilite de părțile investigate, superioare celor prevăzute de Normele 2005 și Normele 2011.

Chiar dacă reclamanta nu funcționa la momentul pretinsei înțelegeri în cadrul cabinetului său notarial individual este de remarcat, așa cum rezultă din copiile registrelor sale notariale că, după ce a început să funcționeze în acest cadru legal, s-a aliniat la onorariile minimale stabilite și/sau agreate la nivelul membrilor CNPSV încă de la începutul activității, în data de 17 noiembrie 2014. Astfel, recurenta a practicat nivelele agreate, fără TVA, pentru contracte de vânzare cumpărare de valoare extrem de redusă (onorariu minim 560 de RON față de 150 de RON onorariul minim prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției) sau pentru contractele de comodat sau împrumut (onorariu minim 200 de RON față de 150 de RON onorariul prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției). De asemenea, onorariile practicate pentru procuri și declarații sunt la nivelele agreate de membrii CNPSV.

Or, în acest sens, în mod judicios a reținut instanța de fond, pe baza jurisprudenței unionale invocate de pârâtă, că și participarea pasivă la înțelegere și/sau practica concertată intră sub incidența art. 5 alin. (1) din Lege, și chiar în absența unor efecte anticoncurențiale pe piață, întrucât atunci când întreprinderile iau cunoștință sub orice formă despre existența unei înțelegeri și/sau practici concertate pe piața relevantă, acestea țin seama de informațiile schimbate cu concurenții, inclusiv prin intermediul asociațiilor profesionale, în determinarea comportamentului pe piață, cu atât mai mult atunci când înțelegerea și/sau practica concertată își produce efectele în mod regulat și pe o perioadă lungă de timp. În acest context a reținut judecătorul fondului că nedenunțarea practicii și adoptarea unei atitudini pasive nu absolvă de vinovăție pe reclamantă.

Într-adevăr, așa cum pretinde reclamanta, Ordinele Ministrului Justiției nu interzic practicarea unor onorarii peste cele minime prevăzute de acestea, însă art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței, aplicabile deopotrivă și notarilor publici, care unii față de alții sunt în raporturi de concurență, interzic conduita concertată a acestora de stabilire (fixare) a unor onorarii minimale la un nivel superior onorariilor minime deja prevăzute de Ordinele Ministrului Justiției, obiectul practicii fiind restricționarea concurenței prin preț.

Prin urmare, înțelegerea de către părțile sancționate prin Decizia nr. 76/2017 sau alinierea la practica convenită de fixare a unor onorarii minime la un nivel superior onorariilor minime prevăzute de Ordinele Ministrului Justiției este extrem de dăunătoare pentru consumatorii finali, așa cum pretinde intimata, întrucât efectul unei astfel de practici anticoncurențiale este creșterea veniturilor din profesie peste nivelul rezonabil aprobat prin Ordinele Ministrului Justiției și eliminarea concurenței dintre notarii publici care ar trebui să existe prin practicarea unor onorarii formate în mod independent.

Nu sunt fondate nici criticile reclamantei referitoare la nereținerea de către instanța de fond a circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 18 lit. e) din Instrucțiunile 19 privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996.

În acest sens recurenta pretinde că la individualizarea sancțiunii ar fi trebuit reținută circumstanța atenuantă care constă în aceea că "comportamentul anticoncurențial al întreprinderii a fost autorizat sau încurajat de autorități publice ori de legislația existentă".

Or, în cauza dedusă judecății, contrar susținerilor recurentei, Camerele Notarilor Publici nu au atribuții legale în ceea ce privește stabilirea tarifelor și onorariilor notariale, acestea fiind stabilite prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 943/C/2005 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 46/C/2011, singurele norme cu caracter obligatoriu în materia dată pentru reclamantă. Din aceste norme transpare dreptul acesteia în calitate de notar public de a practica onorarii peste cele minimale stabilite pin actele normative infralegale anterior menționate, adaptate de la caz la caz conform politicii economice individual adoptate, dar care nu permit convenirea concertată la nivel de cameră pentru toți notarii publici arondați a unui plafon superior de tarife minimale.

În concluzie, Decizia Consiliului Concurenței nr. 76/20.12.2017 este legală din perspectiva analizată, astfel că hotărârea instanței de fond care a validat-o sub acest aspect este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. notar public titular al B.I.N. A. împotriva sentinței civile nr. 5183 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. notar public titular al B.I.N. A. împotriva sentinței civile nr. 5183 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.